O operațiune de schimbare a regimului din Venezuela ar destabiliza regiunea, ar îngheța investițiile și ar declanșa efecte în lanț în sectoarele energiei, asigurărilor și logisticii la nivel mondial, scrie Oil Price într-o analiză. Producția de 1-1,1 milioane de barili pe zi de țiței greu și acid din Venezuela este crucială pentru rafinăriile din SUA și Asia, iar orice întrerupere ar putea determina o creștere bruscă a prețurilor petrolului Brent și motorinei.
Consolidarea militară continuă a administrației Trump în jurul Venezuelei, oficial înființată pentru a face față rolului perceput ca fiind esențial al țării în comerțul internațional cu droguri, seamănă aproape cu așa-numitele activități de instruire militară ale Rusiei lui Vladimir Putin înainte de invazia Ucrainei, potrivit Oil Price. Deși nu s-a luat nicio decizie oficială la Washington, surse militare indică faptul că acțiunea militară sau chiar invazia Venezuelei a primit undă verde. Trump se pregătește în mod clar pentru toate scenariile, posibil nu numai pentru reorganizarea structurilor de putere din America Latină și Caraibe, ci și pentru a afecta piețele globale de petrol în timp util, cu implicații geopolitice semnificative care implică Rusia, China și Iran.
“Deși Venezuela deține cele mai mari rezerve de țiței din lume — estimate la aproximativ 303 miliarde de barili până în 2023, aproximativ 17% din rezervele globale — producția sa totală de țiței este cu mult sub așteptări. În prezent, țara produce aproximativ 1-1,1 milioane de barili pe zi, ceea ce indică un sector upstream și downstream în dificultate, care a fost semnificativ afectat de factori precum sancțiunile internaționale, constrângerile infrastructurale, lipsa investițiilor și provocările tehnice în extragerea și rafinarea țițeiului greu. Potențialul țării este gigantic, dar realitatea arată un gigant al țițeiului în disperare, care se luptă nu numai să producă barilii săi grei și acri, ci și să îi exporte pe piețele globale”, conform Oil Price.
Articolul spune: “Producția primară se concentrează în prezent în bazinul Atlanticului, o mare parte din ea fiind legată de cumpărători chinezi și de joint-venture-uri autorizate de SUA. Din cauza sancțiunilor americane în curs și a tulburărilor interne, țara se confruntă cu dificultăți, manifestând o criză economică și politică semnificativă, care limitează chiar și dezvoltările viitoare pe termen nelimitat.
Deși producția totală a Venezuelei nu are o importanță fundamentală în termeni de barili, poziția centrală, absolut crucială a țării, provine din aprovizionarea esențială a piețelor. O campanie militară a SUA va include întotdeauna perturbarea sau distrugerea porturilor, a instalațiilor de modernizare și a logisticii, ceea ce ar duce la eliminarea a mult mai mult decât „doar încă un milion de barili”. În același timp, deși poziția Venezuelei în ceea ce privește GNL este aproape inexistentă, se preconizează că o acțiune militară împotriva Venezuelei va îngheța așa-numita conexiune Dragon Gas cu Trinidad și Tobago (alimentând Atlantic LNG). Acest lucru ar avea, fără îndoială, un efect psihologic asupra piețelor globale de gaze.
Analizând poziția sau expunerea pieței europene în acest moment, aceasta este legată în principal de prețuri, nu de molecule: petrolul Brent, diferențele de preț la motorină și primele de risc de război în Atlantic. SUA ar putea face față în ceea ce privește petrolul (în principal prin creșterea producției de țiței ușor și dulce), dar rafinăriile americane ar resimți cu siguranță efectele negative asupra stocurilor. (…)
Fiind principalul exportator de țițeiuri grele și amestecuri extra-grele Orinoco, Venezuela furnizează exact materia primă pentru care sunt construite instalațiile de cocsificare și hidrocracare de înaltă complexitate din Coasta Golfului Mexic (USGC) și din anumite părți ale Asiei. Dacă producția venezueleană scade sau se oprește, rafinăriile vor fi nevoite să utilizeze importuri de păcură/reziduuri ca materie primă substitutivă. Până în prezent, în 2025, fabricile din USGC au apelat la fluxuri reziduale din Orientul Mijlociu și din alte regiuni.
În acest moment, se așteaptă o formă de acțiune militară, principalele preocupări concentrându-se asupra abordării adoptate. Într-un scenariu de atac limitat/blocadă navală, efectele fizice vor afecta în principal terminalele de export (Jose), cu unele daune la instalațiile de modernizare și depozitare. Primele de asigurare vor crește, în timp ce echipajele averse la risc și asigurătorii de riscuri de război vor pleca. Efectele imediate sunt evidente: Brent va crește, iar piețele vor înregistra o primă mai mare pentru petrolul greu și sulfuros față de cel ușor și dulce. Se așteaptă ca și prețurile motorinei să crească.
În cazul unei campanii susținute (luni) care vizează sectoarele industriale, se așteaptă ca principalele daune să fie înregistrate de instalațiile de îmbunătățire a calității (Petropiar/PetroMonagas), în timp ce logistica va fi, de asemenea, limitată. Volumele de export sunt în scădere. În acest scenariu, piețele se pot aștepta la deficite structurale de petrol greu și acid în bazinul Atlanticului, dar OPEC+ ar putea compensa parțial barilele din titluri. Principala preocupare va fi însă o discrepanță semnificativă de calitate, care va duce la prețuri mai mari la motorină în Europa și randamente suboptimale ale motorinei la rafinăriile USGC, evidențiind potențialul efectelor pe termen lung ale situației.
Principala preocupare este însă că administrația Trump va urmări un scenariu de schimbare de regim/ocupație. Acest lucru ar duce la o destabilizare pe scară largă, înghețarea cheltuielilor de capital și o întrerupere a logisticii diluanților și naftei. În acest scenariu, refacerea sectorului petrolier ar dura 12-18 luni și ar fi necesare miliarde de dolari pentru reorganizare și modernizare.
Cele de mai sus reprezintă un risc semnificativ pentru piețe, chiar dacă unii cred că există un surplus de petrol sau prea mult petrol pe apă. Milionul de barili ai Venezuelei contează mai mult decât simple cifre, deoarece rafinăriile nu funcționează pe baza unor foi de calcul, ci pe baza unităților. Consilierii lui Trump ar trebui să abordeze faptul că moleculele grele și acide furnizează materie primă pentru cocsificare și randamente de motorină pe care petrolul ușor nu le poate înlocui perfect. El ar trebui, de asemenea, să analizeze ultimele câteva luni, deoarece USGC a asistat la o creștere a importurilor de păcură destinate să compenseze oferta limitată de petrol greu din Venezuela și Rusia.
Rezultatele pentru SUA sunt precise, dar unii ar trebui să se uite și la Europa. Deoarece Europa cumpără barili la prețuri globale, orice schimbare în Venezuela are un impact direct asupra industriei și prețurilor de consum. De la invazia rusă a Ucrainei în 2022, Europa s-a bazat în mare măsură pe motorina și benzina din SUA, deoarece produsele rusești au fost sancționate. Orice schimbare în producția rafinăriilor din SUA va duce la creșterea facturilor de import de produse și a primelor de motorină în Europa. Da, motorina din Orientul Mijlociu și exporturile indiene ar putea umple unele lacune, la un anumit preț, dar rezultatul noilor sancțiuni impuse de SUA și UE asupra Rusiei trebuie încă evaluat. Războiul lui Trump împotriva produselor petroliere rusești ale terților abia a început.
După cum au afirmat deja unii, fiecare șoc specific arată că echilibrele globale generale sunt importante, dar chimia moleculelor, geografia și asigurările sunt mai importante în primele 3-9 luni ale unui conflict. Pentru părțile europene, ar fi o mișcare inteligentă să înceapă diversificarea surselor de aprovizionare cu produse, să dispună de stocuri vaste de o anumită calitate și să evalueze aspectele logistice și de asigurare necesare. Ca și în cazul Ucrainei, semnele sunt evidente, se iau măsuri, și se pare că nu este vorba de „DACĂ SUA vor acționa împotriva Venezuelei, ci mai degrabă CÂND”. Orice evaluare a acestor evoluții ar trebui să țină seama și de strategia militară. Așa cum a afirmat von Moltke, „Niciun plan nu supraviețuiește primului contact cu inamicul”, sau Dwight D. Eisenhower, „În pregătirea pentru luptă, am constatat întotdeauna că planurile sunt inutile, dar planificarea este indispensabilă”, pregătirea este necesară. Cu toate acestea, rezultatul oricărei acțiuni ulterioare a SUA asupra Venezuelei este neclar. O operațiune militară la scară largă ar putea atrage cu ușurință răspunsuri nedorite din partea unor terțe părți, în special Rusia, China sau chiar Iran.
Înlăturarea regimului Maduro ar submina în totalitate planurile lui Vladimir Putin din Rusia. În același timp, ar distruge o parte din jocul de influență și putere pe care China îl joacă în prezent în America Latină. Iranul este un factor necunoscut, deoarece regimul de la Teheran are legături economice și militare puternice cu Caracas. Având în vedere știrile apărute în ultimele zile despre avioane rusești care livrează arme și rachete sofisticate, o confruntare ar putea avea implicații regionale și globale, și în afara sferei energetice”.
| Știri BVB