de Radu Magdin
Reconstrucția Ucrainei va fi cel mai mare proiect economic al Europei în următorii 10–15 ani. Vorbim de un proces cu o valoare estimată între 500 și 1.000 de miliarde de euro, care va implica nu doar state, ci mai ales sectorul privat, instituțiile financiare internaționale și un nou model de cooperare regională. Este, altfel spus, testul de maturitate al Europei post-2022: cât de repede, de inteligent și de coordonat poate transforma solidaritatea în dezvoltare economică sustenabilă și securitate pe termen lung.
Pentru România, acest test este și o oportunitate istorică. Avem șansa de a transforma proximitatea geografică, stabilitatea politică, expertiza industrială și excelența noastră tehnologică (atât cât sunt ele astăzi) într-un avantaj strategic. Reconstrucția Ucrainei nu este doar despre refacerea a ceea ce a fost distrus, ci despre redefinirea unei întregi regiuni, iar România chiar are toate ingredientele pentru a deveni centrul de greutate al acestei transformări.
De la intrarea în Uniunea Europeană, România a crescut pe baza unui model economic bazat pe costuri reduse ale muncii, outsourcing, manufactură pentru alții și consum alimentat de importuri. Acest model și-a făcut treaba și ne-a scos din tranziție, dar nu ne va duce în liga economiilor avansate. Ne apropiem periculos de middle-income trap, capcana țărilor cu venituri medii care nu reușesc să treacă la un model de dezvoltare bazat pe inovație și valoare adăugată. Ieșirea din această capcană necesită o strategie economică nouă, centrată pe educație, excelență, dezvoltare de produse și servicii cu valoare ridicată, internaționalizare, competiție globală și asumarea unui rol regional clar. Reconstrucția Ucrainei este exact catalizatorul care poate accelera această tranziție.
Partea bună este că excelența noastră este deja aliniată cu nevoile Ucrainei. Reconstrucția va însemna infrastructură, energie, digital, apărare, urbanism, agrifood – exact sectoarele în care România are rezultate solide și competențe care nu pot fi neglijate. În ultimii ani am făcut deja multe lucruri bine și trebuie să le consolidăm. România a fost printre primele state din NATO și UE care au asigurat coridoare sigure pentru cereale ucrainene, au facilitat exporturile via Dunăre și Portul Constanța, au oferit sprijin militar coerent și responsabil și au găzduit fluxuri logistice critice pentru front.
Am gestionat exemplar și criza refugiaților: peste cinci milioane de tranzituri și sute de mii de oameni sprijiniți cu acces la școală, locuri de muncă, integrare socială și condiții demne. România a devenit un model european în materie de răspuns umanitar. În plan diplomatic, am fost un actor credibil, promovând constant sprijinul pentru Ucraina în UE și NATO și oferind stabilitate unei regiuni tensionate. Toate acestea nu sunt doar gesturi de solidaritate, ci active strategice pentru etapa de reconstrucție.
În același timp, mediul privat românesc a început deja să se organizeze. Au apărut consorții în construcții și logistică, companii românești sunt active în proceduri de achiziții, iar Camera de Comerț România–Ucraina, condusă activ de Nasty Vlădoiu, a creat platforme de networking, misiuni comerciale, conferințe pe tema reconstrucției, punți reale între companiile din cele două state. Toate aceste repere trebuie transformate rapid într-o strategie națională coerentă, altfel vom rămâne la marginea unui joc pe care l-am început bine.
România însă nu joacă singură. Avem un aliat strategic natural: Republica Moldova. Reconstrucția Ucrainei nu poate fi gândită doar în logica bilaterală România–Ucraina. Trilaterala România–Republica Moldova–Ucraina devine un pilon geopolitic emergent și, în același timp, o oportunitate economică majoră. Republica Moldova este esențială din cel puțin patru motive. În primul rând, are un avantaj lingvistic și cultural unic: cunoașterea limbii ucrainene și ruse, expertiză culturală și administrativă, istorii economice compatibile și o capacitate de relaționare fluidă în teren. În al doilea rând, poziția sa geografică este cheie: Moldova este poarta naturală spre regiunea Odessa–Nistru–Bucovina ucraineană, iar orice strategie logistică românească eficientă trebuie să treacă prin ea.
În al treilea rând, economia Moldovei este complementar-compatibilă cu cea a României și Ucrainei: un sector IT în creștere care poate lucra integrat regional, un sector agrifood tot mai adaptat la standardele europene, o forță de muncă calificată capabilă să opereze în proiecte trilaterale. În al patrulea rând, atât Ucraina, cât și Moldova au o ambiție europeană accelerată, iar România este stat membru UE. Trilaterala RO–MD–UA devine astfel un coridor european de extindere, stabilitate și dezvoltare.
Integrarea Moldovei în planurile României pentru reconstrucția Ucrainei trebuie să fie articulată într-un cadru strategic realist. Un prim pas ar fi crearea unui „Consorțiu Trilateral RO–MD–UA pentru Reconstrucție”, un mecanism economic permanent care să reunească firme românești, moldovenești și ucrainene, cu acces la proiecte finanțate de BEI și BERD și cu participare comună la licitații internaționale. Un al doilea pas îl reprezintă dezvoltarea hub-ului logistic Galați–Giurgiulești–Reni, care ar putea deveni o mini-Constanța pe Dunăre, un nod strategic pentru tranzitul rapid de materiale, cereale, echipamente și containere.
Chișinăul trebuie integrat ca nod de tehnologie și servicii pentru reconstrucție: parteneriate IT trilaterale, servicii de outsourcing și inovare, soluții comune de cybersecurity RO–MD–UA. În paralel, merită imaginat un „Coridor cultural și educațional RO–MD–UA”, cu programe de formare comune, consorții universitare și training pentru administrația ucraineană desfășurat în România și Moldova. Nu în ultimul rând, capitalul diplomatic moldovenesc trebuie mobilizat inteligent: Chișinăul are acces și înțelegeri locale care pot fi dificil de obținut pentru România, dar extrem de valoroase pentru succesul unor proiecte concrete.
Pentru ca România să fie maxim beneficiar, trebuie să accepte o realitate simplă: reconstrucția nu este un eveniment, este o industrie, iar România trebuie să devină platforma ei regională. Avem nevoie de o Strategie Națională 2035 pentru Reconstrucția Ucrainei, care să integreze explicit și cooperarea cu Republica Moldova, să fie vizibilă, asumată și susținută cu resurse. Această strategie trebuie implementată printr-un task force interministerial în care să fie implicați serios și sectorul privat, și partenerii din Moldova – nu doar prin întâlniri simbolice, ci printr-un veritabil „war room” economic regional.
Hubul Constanța & Dunăre trebuie consolidat ca platformă logistică majoră pentru reconstrucție prin modernizare, digitalizare și conexiuni feroviare eficiente către Moldova și Ucraina. Un program de tip „100 de companii pentru reconstrucție” ar trebui să pregătească firmele din România și Moldova pentru competiția internațională, atât din perspectiva capacităților tehnice, cât și a standardelor de guvernanță și compliance cerute de marile instituții financiare. În plan extern, este indispensabilă o diplomație economică ofensivă, comună, cu atașați comerciali români și moldoveni coordonați și cu prezență trilaterală vizibilă la Berlin, Bruxelles, Londra și Washington. Toate acestea trebuie susținute de o narațiune comună clară: „RO–MD–UA: reconstruim Europa de Est”. Fără narațiune nu există influență, iar fără influență nu există contracte.
Mesajul final este simplu și exigent: reconstrucția Ucrainei este și momentul reconstrucției României, din perspectiva modelului său economic. Țara noastră a demonstrat deja leadership moral, militar, logistic și diplomatic în sprijinul Kievului. Acum trebuie să demonstreze și leadership economic. Reconstrucția Ucrainei poate deveni acceleratorul reindustrializării României, modalitatea prin care evităm middle-income trap, oportunitatea de a activa cu sens conceptul de „RomaniaGlobala”, șansa Moldovei de a accelera decisiv spre Vest și ocazia trilateralei RO–MD–UA de a reprezenta un pilon european de stabilitate și dezvoltare.
Dacă vrem să transformăm această regiune într-un spațiu de stabilitate și prosperitate, nu este suficient doar să ajutăm Ucraina să se reconstruiască. Trebuie să ne reconstruim și noi modelul economic, rolul regional și identitatea globală. Este timpul ca România să joace puternic. Este timpul ca trilaterala România–Moldova–Ucraina să devină o realitate strategică. Este timpul pentru RomaniaGlobala.
| Știri BVB