Când Sudul Global aduce Nordului bune practici: Lide(ri)

Autor: Radu Magdin, CEO al Smartlink Communications și consultant și analist de risc (geo)politic

Mult timp, conversația globală despre bune practici economice și de leadership a avut o direcție aproape reflexă: Nordul explica, Sudul învăța. Modelele veneau dinspre economiile mature, iar restul lumii le adapta, mai mult sau mai puțin fericit, la propriile realități. Această logică începe însă să se inverseze. Nu vorbim aici de confruntare, de retorică anti-occidentală, ci de impactul performanței demonstrate și a rezultatelor măsurabile.

Unul dintre cele mai interesante exemple ale acestei schimbări vine din Brazilia, din São Paulo, și poartă un nume care spune mult despre ambiție și organizare: LIDE – Grupo de Líderes Empresariais. Este un model care merită studiat nu pentru că unora li se poate părea exotic, ci pentru că funcționează într-un mediu volatil și livrează rezultate într-o lume pe măsură.

Când ambiția devine structură

LIDE nu este un club de networking clasic și nici o platformă rigidă de reprezentare a intereselor de business. Este, mai degrabă, o structură de ambiție organizată, construită într-un context emergent, dar gândită global încă de la început. Apărută într-o economie care a fost obligată să învețe rapid (navigând crize monetare, instabilitate politică și o competiție regională acerbă), să se adapteze constant și să acționeze cât mai strategic, LIDE a internalizat lecții pe care multe rețele din economii mature le descoperă abia acum, sub presiunea fragmentării globale și a policrizei permanente.

Diferența nu este de resurse, ci de mentalitate testată în condiții deloc ușoare. În Sudul Global, și în Brazilia în particular, supraviețuirea și creșterea cer flexibilitate, viteză în luarea deciziilor și capacitatea de a conecta oameni și piețe fără a aștepta ca statul să construiască legăturile. LIDE a crescut exact în acest spațiu, prinsă între un stat care nu livrează suficient de repede și o piață care nu are răbdare să aștepte. Iar asta explică de ce expansiunea sa internațională a fost rapidă, coerentă și surprinzător de eficientă, fără birocrația care sufocă multe structuri europene similare.

Astăzi, LIDE este activ în peste 20 de țări, începând cu America Latină (Brazilia, Argentina, Chile, Columbia, Mexic) și continuând cu Europa (Portugalia, Spania, Marea Britanie), Asia (China, India, Vietnam) și Africa. Nu este o simplă franciză, ci un model adaptat în fiecare din aceste regiuni: aceeași filozofie de acțiune, dar luând în calcul accentele locale.

Superioritatea tăcută a flexibilității

Comparată cu alte rețele globale de business—multe mai vechi, cu mai multe resurse și mai institucționalizate—LIDE se evidențiază prin capacitatea de a se adapta fără a-și dilua identitatea. În timp ce multe structuri similare funcționează pe bază de proceduri standardizate, ierarhii rigide, comitete de validare și birocrație internă care poate întârzia decizii luni întregi, LIDE operează mult mai flexibil, ca un organism viu, capabil să gândească regional și global în același timp.

Această flexibilitate nu înseamnă improvizație. Ea este susținută de un nucleu clar: leadership antreprenorial, acces direct la decidenți economici și politici și o înțelegere a faptului că relațiile de business sunt, înainte de toate, relații de încredere personală construite prin interacțiune repetată, nu doar prin email-uri și contracte protocolare.

Avem aici o lecție venită din Brazilia, dar foarte relevantă pentru o lume care se fragmentează și se regionalizează rapid. În loc să aștepte ca globalizarea să revină la forma ei pre-2008, LIDE a înțeles că viitorul este multi-regional și pragmatic. Și a construit o rețea care funcționează exact în acest context în care ne-am trezit cu toții după 2020.

Există viață după EU–Mercosur? Abia începe!

Discuțiile despre acordul UE–Mercosur tind să fie tratate în Europa aproape exclusiv prin prisma riscurilor și a fricilor. Agricultura ne este amenințată, standarde de mediu sunt diferite, riscul de competiție neloială este considerat semnificativ. Politicienii francezi vorbesc despre “dumping ecologic,” polonezii despre “dumping agricol,” germanii despre “standarde de muncă incompatibile.”

În realitate însă, chiar și dincolo de acest acord (care poate sau nu să fie ratificat vreodată în forma actuală), relația dintre Europa și America Latină intră într-o nouă fază. Mercosur nu mai este doar o uniune comercială sud-americană cu probleme de guvernanță, ci un spațiu strategic care începe să conteze semnificativ în ecuația globală a creșterii economice, a resurselor critice și a influenței politice.

Brazilia singură este a 9-a economie mondială (pe baza PIB-ului nominal din 2024), cu o populație de 216 milioane, resurse naturale uriașe (e.g., agricultură, minerale, energie), și o poziție geopolitică din ce în ce mai asertivă—membru BRICS, lider CELAC, gazdă G20 în 2024, partener strategic al Chinei, dar fără a rupe relația cu Occidentul.

Sudul Global nu mai așteaptă deci validare dinspre Nord, ci își construiește propriile punți, propriile instituții, propriile coridoare de investiții. China a devenit primul partener comercial al Braziliei (depășind astfel SUA), cu un volum de schimburi care a crescut de la 3% din exporturile Braziliei în 2005 la peste 30% astăzi. Iar LIDE a intuit devreme această schimbare și s-a poziționat strategic pentru a fi în centrul acestor fluxuri comerciale. Astfel, prin arhitectura sa de relații, LIDE a devenit un catalizator al dialogului dintre piețe, al internaționalizării companiilor braziliene și al atragerii de capital și know-how global. Nu s-a concentrat pe  discursuri la forumuri internaționale, ci prin conexiuni productive între lideri care iau decizii cu adevărat.

De ce România are nevoie de un astfel de model

Privind dinspre România, paralela este aproape naturală. România este o economie care a crescut rapid în ultimele două decenii, care s-a integrat puternic în UE, dar care simte tot mai clar limitele unui model bazat într-o proporție semnificativă pe capital extern și un deficit de ambiție la nivel regional și european. Avem fabrici ale altora, centre de servicii ale altora, infrastructură finanțată din fonduri europene, deseori construită prea lent și birocratic. Chiar dacă ambiția românească există (avem antreprenori de succes, companii competitive global și o diasporă talentată), ea este fragmentată, insuficient conectată global și lipsită de platforme care să amplifice eforturile.

Avem lideri de business puternici, dar insuficient conectați între ei sau cu interlocutori relevanți din alte piețe. Avem acces la piețe europene, dar nu întotdeauna la rețelele care fac diferența între a vinde materie primă și a vinde produse cu valoare adăugată ridicată. Avem (încă) capital uman de bună calitate, dar insuficient valorificat strategic.

În acest context, modelul LIDE poate fi relevant nu ca un simplu produs de export brazilian, ci ca soluție adaptabilă la contextul românesc. O rețea dă prioritate liderilor economici, care creează dialog real, onest și transparent între business și decizie publică, care accelerează internaționalizarea fără a pierde specificul local, este exact ceea ce România globală începe să aibă nevoie urgentă.

 Compatibilitatea naturală România-Brazilia: legătura latină care contează

Țin să scot în evidență un punct crucial, adesea neglijat în analizele economice standard, dar esențial strategic: România și Brazilia sunt natural compatibile, nu doar economic, ci cultural și psihologic. Această compatibilitate nu este metaforică, ci are rădăcini istorice, lingvistice și comportamentale care creează o bază bună pentru parteneriate de durată.

România este singura țară latină din Europa Centrală și de Est. Limba română este limbă romanică, descendentă directă a latinei vulgare, la fel ca portugheza braziliană. Când un român și un brazilian vorbesc, chiar și fără să cunoască limbi străine bine, pot înțelege parțial unul limba celuilalt—ceva imposibil între un polonez și un brazilian sau între un ceh și un brazilian. Acest avantaj lingvistic nu este trivial: creează familiaritate, reduce bariere psihologice și poate construi încrederea.

Istoria relatiilor România-Brazilia confirmă această afinitate. Primele contacte diplomatice datează din 1880, iar relațiile oficiale au fost stabilite în 1928: România a deschis prima sa legație diplomatică în America Latină la Rio de Janeiro, semn că Brazilia conta strategic chiar și atunci. Peste 40.000 de brazilieni au origini românești, mulți emigrând la începutul secolului al XX-lea din Basarabia și Transilvania. Această diasporă istorică creează legături real și, cel mai important, sentimentulcare face ca România să nu fie o țară complet străină pentru Brazilia. 

Cultural vorbind, România și Brazilia împărtășesc o serie de trăsături care facilitează colaborarea: pragmatism și adaptare (capacitatea de a improviza inteligent când sistemele nu funcționează perfect), abordare relațională în business (încrederea personală contează la fel de mult precum contractul propriu-zis), reziliență construită în urma crizelor repetate, și un anumit dinamism cultural care lipsește adesea în culturile mai rigide, precum cele nordice.

Brazilia caută activ interlocutori credibili în Europa Centrală și de Est (ECE), nu doar în Vest. De ce? Pentru căECE oferă ceva ce Europa de Vest nu mai oferă la același nivel: agilitate, viteză de decizie, apetit pentru risc calculat, deschidere către noi parteneriate fără povara colonială sau paternalistă. În relațiile cu Germania sau Franța, Brazilia simte adesea un mesaj precum “noi vă învățăm cum se fac lucrurile corect”. Cu România, relația poate fi diferită: un parteneriat între egali care au învățat să se descurce în condiții dificile.

În contextul actual geopolitic, România devine și mai relevantă strategic pentru Brazilia. Brazilia vrea să diversifice relațiile europene dincolo de axul tradițional Paris-Berlin-Madrid. România oferă poartă către ECE, acces la Marea Neagră, platformă logistică pentru Balcani și Orientul Mijlociu, ca membru UE și NATO; toate acestea fără a fi percepută în același fel în care sunt percepute vechile puteri coloniale.

Când Sudul Global întâlnește Estul European: de la compatibilitate la parteneriat

Există o altă compatibilitate puternică între ambiția braziliană și nevoile României de azi. Ambele țări au fost obligate să se descurce într-un mediu impredictibil: Brazilia în urma crizelor monetare repetate, a instabilității politice cronice și a volatilității externe; România ca urmare a tranziției post-comuniste complicate, a integrării europene rapide și a poziției geopolitice vulnerabile.

Ambele țări au învățat să fie creative în lipsa perfecțiunii instituționale (ca să fim eleganți!), să improvizeze inteligent, să construiască relații personale acolo unde instituțiile au fost o piedică sau au eșuat. Ambele țări au o clasă antreprenorială rezistentă, capabilă să navigheze incertitudinea fără a se bloca.

LIDE ar putea funcționa în România ca un amplificator, ca un spațiu în care liderii români să se conecteze mai bine între ei, dar și cu America Latină, cu Sudul Global emergent, cu o lume care va conta din ce în ce mai mult în următorul deceniu.

Concret, un LIDE România ar putea:

• Conecta diaspora românească de business cu antreprenorii locali: există români de succes în SUA, Marea Britanie, Germania, Franța, care ar investi sau ar mentora în România dacă ar exista o platformă credibilă și profesionistă, nu doar întâlniri ocazionale fără follow-up.
• Accelera internaționalizarea companiilor românești către piețe non-europene: LIDE are huburi în China, India, Vietnam, Africa și America Latină. Companiile românești care vor să exporte în aceste piețe ar avea acces direct la rețele care contează și aduc rapid rezultate.
• Crea dialog real între business și guvernare; nu discutăm aici de lobby opac, ci de un parteneriat transparent unde liderii de business vorbesc direct cu miniștri relevanți despre obstacole concrete și soluții pragmatice. LIDE face asta sistematic în Brazilia și știu că și România ar putea folosi o altă perspectivă decât cele cu care suntem de obicei obișnuiți.
• Poziționa România ca hub ECE pentru Sudul Global: dacă LIDE își deschide o filială românească, România (iar nu Polonia sau Ungaria) devine automat poarta de intrare pentru companii braziliene, latino-americane, africane care vor să intre în ECE.

Ce poate învăța România de la LIDE

Dincolo de structura instituțională, există abordări pe care România le poate prelua din experiența braziliană:

• Leadership colectiv antreprenorial: în loc ca fiecare antreprenor român de succes să fie izolat în propriul său ecosistem, LIDE demonstrează că puterea vine din punere împreună strategică. Când 500 CEOs și antreprenori vorbesc cu o singură voce coerentă, guvernele ascultă.
• Acces direct la decizie, fără intermediari birocratici: LIDE nu lucrează prin consultanți sau firme de lobby. Liderii de business vorbesc direct cu miniștri, cu guvernatori, cu primari relevanți. Această transparență și contactul direct accelerează procesul decizional.
• Internaționalizare agresivă, dar ancorată local: LIDE nu și-a pierdut identitatea braziliană extinzându-se global. România ar putea face la fel: nu trebuie să renunțăm la specificul românesc pentru a fi “acceptați” în rețele globale, ci trebui să-l valorificăm ca diferențiator strategic.
• Flexibilitate ȘI organizare: capacitatea de a răspunde rapid la schimbări fără a face din orice improvizație. LIDE demonstrează că poți fi dinamic și organizat în același timp, dacă ai cultura organizațională potrivită.
• Focus pe rezultate măsurabile, nu pe declarații.

O concluzie despre viitorul bunelor practici și parteneriate strategice

Când Sudul Global propune Nordului bune practici, nu o face cu superioritate ideologică, ci pe baza unor rezultate concrete. LIDE este un exemplu de leadership colectiv construit prin experiență directă, prin adaptare constantă la șocuri și din ambiție.

Pentru România, a privi spre astfel de modele nu înseamnă a renunța la Europa sau la Occident, ci a se poziționa mai inteligent într-o lume multipolară care nu mai așteaptă permisiunea nimănui. Într-o economie globală din ce în ce mai fragmentată și regionalizată, cei care vor câștiga nu sunt neapărat cei mai mari, ci cei mai bine conectați, cei mai agili, cei care înțeleg că viitorul este foarte diferit de ultimii 30 ani.

Uneori, cele mai bune lecții vin din direcții pe care nu le-am explorat suficient de atent: nu pentru că nu erau relevante, ci pentru că reflexul nostru natural este să privim către Europa și SUA (și trebuie să o facem în continuare). Brazilia nu este un model perfect, dar demonstrează că poți construi rețele globale de influență și capital pornind de la o economie emergentă volatilă, dacă ai claritate strategică și disciplină în implementare.

România are șansa de a învăța această lecție înainte de a plăti costul ignorării ei. Iar LIDE poate fi partenerul potrivit la momentul potrivit—nu pentru că Brazilia vrea să ne salveze, ci pentru că România și Brazilia au mai mult în comun decât recunoaștem. Această compatibilitate naturală, valorificată strategic, poate transforma o curiozitate culturală într-un parteneriat economic de substanță. Rămâne de văzut dacă vom avea luciditatea și curajul să mergem pe acest drum.