- Grupul de politică externă „Titu Maiorescu”, coordonat de prof. univ. dr Dan Dungaciu, împreună cu Partidul Alianța pentru Unirea Românilor, au organizat conferința intitulată „Modelarea viitorului geostrategic și diplomatic al Orientului Mijlociu – SUA, China și UE”, un eveniment dedicat analizării noilor dinamici geopolitice din regiune și impactului acestora asupra echilibrului global de putere. Conferința a reunit diplomați și experți de marcă, oferind un cadru de dialog privind relațiile dintre marile puteri și statele din Orientul Mijlociu. Printre participanți s-au numărat E.S. Mohammed Moustafa Orfy, Ambasador al Egiptului, E.S. Ali Mohamed Q. Alenazy, Consul al Arabiei Saudite, E.S. Martin Košatka, Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Cehe, Dr. Ramez Abu Safia, Counselor în cadrul Ambasadei Palestinei, precum și Dr. Jalal Afrihaat, cercetător în cadrul Ambasadei Emiratelor Arabe Unite. Evenimentul a subliniat necesitatea unei abordări echilibrate și pragmatice în relațiile internaționale, într-un context global marcat de transformări rapide și provocări complexe.
România a avut cândva relații excelente cu Orientul Mijlociu. Astăzi, din păcate, situația actuală este inadecvată. România nu are în prezent o politică pentru Orientul Mijlociu. Acest lucru este vizibil chiar și în structura Ministerului Afacerilor Externe, unde lipsește un departament pentru Orientul Mijlociu, a declarat sociologul Dan Dungaciu, intrat recent în politică, în calitate de prim-vicepreședinte AUR.
Orientul Mijlociu este una dintre cele mai dinamice regiuni din lume. Viitorul va fi marcat de această regiune, iar dinamismul ei, puterea, economia și demografia sa, împreună cu schimbările majore și fundamentale care au loc acolo, fac parte din viitorul apropiat și din competiția globală care va urma, a spus domnul Dan Dungaciu.
Domnia sa a precizat: “În ceea ce privește relația României cu Arabia Saudită, unul dintre statele lider din regiune, avem multe de făcut.
Ce avem de învățat de la Arabia Saudită? În primul rând, trebuie să învățăm ce înseamnă să gândim la scară mare. Trebuie să învățăm ce înseamnă să ai o viziune. Pentru că totul începe cu o viziune, după care vin instituțiile, iar apoi selectezi oamenii care să ocupe funcțiile din aceste instituții.
Ce este Viziunea Arabiei Saudite pentru 2030? Este o viziune care nu este doar un document care produce răspunsul la cererile externe, ci este un document conceput pentru a transforma o societate din temelii. Din acest punct de vedere, Viziunea 2030, sub îndrumarea directă a prințului moștenitor Mohammed bin Salman, este unul dintre documentele fondatoare care vor transforma atât Arabia Saudită, cât și regiunea. Acest document este ceea ce sociologii ar numi un “fenomen social total”. Nu schimbă doar o componentă a societății, ci schimbă întreaga structură, de la percepția identității de sine la definiția unei națiuni, la viziunea economică, la concepția politicii externe și la concepția securității. În acest sens, este o schimbare totală, deoarece afectează toate straturile societății saudite.
Un articol publicat de Karim Sadjadpour în Foreign Affairs, din 2024, vorbea despre ciocnirea civilizațiilor și ciocnirea ideilor în Orientul Mijlociu. Era vorba despre Viziunea Arabiei Saudite 2030 și Viziunea Iranului 1979. Era o abordare foarte interesantă. Poate că această comparație este puțin excesivă și simplistă, dar era foarte relevantă în sensul că sublinia faptul că Viziunea 2030 are o dinamică și o evoluție care vor schimba fața regiunii.
În opinia mea, stratul cel mai profund afectat de Viziunea 2030 este identitatea. Întâmplător, în această perioadă, am publicat un articol într-o revistă academică intitulat “Ce caută Ronaldo în Arabia Saudită? Neo-kemalism, identitate națională și noul tip de naționalism în Statele din Golf”. Este un studiu despre aceste tipuri de transformări, un fenomen extrem de important, pe care se construiesc paradigmele globale peste tot în lume.
Ne place sau nu, națiunea este astăzi o ideologie mult mai puternică decât liberalismul în relațiile internaționale. Desigur, avem identități multiple. Problema este că ierarhia identităților se schimbă. Care identitate devine predominantă din punct de vedere politic la un moment dat? În jurul cărei identități se învârte proiectul politic al statului? Care identitate devine decisivă?
Modernitatea europeană a apărut în momentul în care identitatea națională a devenit identitatea politică dominantă, când principiul naționalităților a devenit tacit, dacă nu explicit, principiul politic fondator, când principiul național a devenit suprem. Asta nu înseamnă că europenii sau occidentalii nu aveau alte identități. Bineînțeles că aveau. Aveau identități regionale, poate identități tribale sau locale, identități religioase, erau catolici, protestanți, ortodocși și, din păcate, mulți dintre ei erau atei într-o formă sau alta. Dar identitatea națională a devenit identitatea politică dominantă. Spațiul politic s-a organizat în jurul identității naționale.
Turcia reprezintă un caz foarte semnificativ în acest sens. O nouă identitate politică a remodelat profund Turcia. Astfel de transformări au loc și prin integrarea statului pentru o nouă viziune a societății. Relațiile de identitate se schimbă atunci când încurajezi diverse forme de identitate – identitățile sportive, angajamentele sportive, care reechilibrează ierarhiile identitare. Astfel, persoanele cu identități multiple nu mai au o singură identitate dominantă. Când există identități multiple, se trezește o singură identitate.
Deci, ce face Ronaldo în Arabia Saudită? Probabil fără să știe, el a contribuit la transformarea majoră a identității în societatea saudită. De ce este important acest lucru? Pentru că identitatea răspunde la întrebările fundamentale despre cine ești. Iar schimbările majore de identitate, precum cele care au loc astăzi în Arabia Saudită prin Viziunea 2030, vor produce răspunsuri diferite la această întrebare, cu consecințe majore din punct de vedere cultural, social, educațional, dar și în politica externă și securitate. Amenințările, prietenii și dușmanii, inamicii, nu sunt fixe pentru totdeauna. Amenințările sunt construcții culturale modelate de identitate. Politica externă este, de asemenea, o construcție culturală modelată de identitate. Dacă nu știi cine ești, nu poți avea o politică externă coerentă, spunea Huntington într-un eseu despre identitatea americană. Identitatea îți spune încotro te îndrepți, cine sunt partenerii tăi și cine sunt adversarii tăi. De aceea schimbarea identității în Arabia Saudită este atât de importantă. Ea modelează și remodelează politica externă și percepțiile privind securitatea”.
Conform domnului Dungaciu, politica AUR este o diplomație la 360 de grade: “Diplomația la 360 de grade înseamnă că vom avea relații cu toată lumea, în măsura în care interesele naționale ale României sunt susținute. Există, desigur, probleme de securitate, pe care le vom discuta cu partenerii noștri în această chestiune, în primul rând cu SUA și NATO. Dar aceasta va fi singura limitare în ceea ce privește Orientul Mijlociu. China, țările ASEAN nu vor fi mai mult sau mai puțin decât țări precum Germania, Franța, Polonia. Politica externă a României va deveni o politică externă economică, o politică externă pentru clasa de mijloc, o politică externă care creează piețe, oportunități și parteneriate. Ministrul de externe trebuie să devină și ministrul comerțului exterior. Iar Orientul Mijlociu va fi esențial în acest efort, deoarece împărtășim istoria, împărtășim expertiza, împărtășim respectul reciproc”.
| Știri BVB