Procedurile de restructurare și insolvență din România sunt afectate de lipsa unei abordări coerente între dimensiunea juridică, economică și fiscală, iar statul trebuie să își schimbe fundamental atitudinea față de companiile aflate în dificultate, a declarat senatorul Cristian-Augustin Niculescu-Ţâgârlaş, membru al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări din Senat, în cadrul dezbaterii „Restructurarea – măsură de prevenire a insolvenței”, organizată de Financial Intelligence.
România dispune astăzi de instrumente moderne de restructurare, însă acestea sunt utilizate insuficient din cauza unei abordări excesiv formaliste, a intervenției fiscale rigide și a lipsei unei culturi reale a salvării afacerilor viabile.
„Procedura de insolvență (…) se află la intersecția a trei dimensiuni extrem de importante: domeniul juridic, domeniul economic și domeniul fiscal. Această intersecție este foarte complicat să fie coroborată”, a afirmat acesta.
La începutul intervenției sale, senatorul a făcut referire și la contextul politic actual: „Suntem într-o criză perfectă politică, ceea ce nu este neapărat un semn bun. Dar să sperăm că avem capacitatea de a depăși orgoliile politice și anumite interese.”
Niculescu-Ţâgârlaş a precizat că vorbește atât din perspectiva experienței sale de avocat specializat în insolvență, cât și din cea de legiuitor.
Potrivit acestuia, România îndeplinește formal jaloanele asumate, însă instrumentele legislative sunt utilizate insuficient: „Și concordatul preventiv și procedura de insolvență (…) nu sunt cele mai bune repere pentru economia noastră.”
El a criticat lipsa de coordonare dintre diferitele viziuni: juriștii pun accent pe formalism, economiștii pe substanță, autoritățile fiscale urmăresc exclusiv recuperarea creanțelor statului. „Sunt trei dimensiuni care se suprapun, de aceea avem proceduri foarte complicate”, a explicat senatorul.
Senatorul Niculescu-Ţâgârlaş a atras atenția asupra companiilor „zombi” și asupra duratei excesive a procedurilor: „Am participat într-o procedură de insolvență a unei companii de stat care și-a început acest periplu în 2008 (…) și se află încă în perioada de observare.”
Companiile zombie reprezintă societăți care supraviețuiesc artificial prin acumularea continuă de datorii, fără perspective reale de redresare economică, blocând resurse financiare și distorsionând competiția în piață.
El a susținut că unele companii folosesc procedura în mod abuziv: „Foarte multe companii (…) cresc arieratele și creditele într-un mod intenționat, știind că răspunderile pot să fie ocolite dacă procedura de insolvență este întinsă în timp.”
Senatorul a avut un discurs critic și față de eficiența reorganizării judiciare: „Din zeci de dosare de insolvență am avut un singur dosar care s-a soluționat printr-o reorganizare corectă și s-a soluționat cu recuperarea companiei.”
În opinia sa, multe planuri de reorganizare sunt folosite doar pentru amânare: „Planul de reorganizare este doar o măsură și o șmecherie (…) pentru a tergiversa un final care deja era previzibil – falimentul.”
Cristian Niculescu-Ţâgârlaş a afirmat că băncile sunt, de multe ori, mai constructive decât statul: „Banca nu are interes să ajungă la lichidări și la vânzări (…) poate deveni un partener solid pentru susținerea refinanțării.”
În schimb, „cel mai neortodox jucător aici este statul, pentru că statul acționează foarte brutal, nu acționează conceptual, a mai apreciat senatorul. În opinia sa, statul ar trebui să fie mult mai dinamic și să își reorienteze poziționarea față de salvarea capitalului național.
Un alt punct critic a fost instabilitatea legislativă: „Este incredibil cât de mult putem modifica într-un segment de timp relativ scurt.”
Senatorul a avertizat că modificările legislative sunt făcute adesea fără studii de impact reale: „O modificare de legislație poate să fie determinată de un amendament aruncat într-o comisie permanentă fără să aibă în spate nici măcar o analiză economico-fiscală.”
Cristian Niculescu-Ţâgârlaş a criticat și slăbirea rolului Parlamentului: „Parlamentul începe să devină accesoriu guvernului, ceea ce este regretabil, este foarte grav.”
Potrivit acestuia, dezbaterile parlamentare sunt tot mai formale și dominate de disciplina politică: „Ești la putere, votezi cu guvernul, ești în opoziție, votezi contra guvernului.”
Senatorul a amintit și una dintre inițiativele sale legislative: “Prima mea inițiativă ca parlamentar în 2020 a fost egalitatea de arme, în ceea ce înseamnă executarea silită împotriva statului. În momentul de față, statul poate executa pe oricine și oricând, având toate mijloacele posibile, dar tu dacă ai de recuperat o creanță de la statul român, ai o dispoziție dată de către guvernul Năstase prin care toate sunt limitate, la șase luni, un an, statul se poate proteja în acest moment față de executări. Asta înseamnă o ruptură față ceea ce înțelegem noi prin dreptul la un proces echitabil, în sensul în care faza de executare silită este blocată de către statul român, motiv pentru care suntem condamnați la CEDO, suntem în procedură de infringement, avem un consiliu de miniștri care e împotriva României (…)
Această inițiativă a rămas și este în Camera Deputaților din 2021 sau 2022 pe plen. Acesta este un exemplu foarte clar de ceea ce înseamnă legislativul, dar avem posibilitatea ca la un moment dat să modificăm acest lucru”.
În final, senatorul Niculescu-Ţâgârlaş a pledat pentru o reformă profundă a legislației insolvenței, în colaborare cu practicienii: „Este inacceptabil să avem perioada de observare de 15 ani, de 10 ani. Este inacceptabil să nu ai o finalizare rapidă a tabelului creditorilor.”
El a concluzionat că scopul procedurilor trebuie să fie clar: „Ori să închidem rapid companiile și creditorii să își recupereze creanțele, ori să luptăm cu adevărat pentru salvarea companiilor care mai au potențial real.”
| Știri BVB