Autor: Jelena Helc
La 29 martie 2026, în Serbia au avut loc alegeri locale în zece localități, printre care și orașul Bor. Deși parțiale, acestea au fost văzute ca o avanpremieră a stării de spirit politice din țară, în anticiparea alegerilor parlamentare anticipate cerute de noua forță politică a studenților sârbi de mai bine de un an.
În inima industrială a Serbiei de Est, unde minele masive de cupru în carieră deschisă au brăzdat peisajul, are loc o excavare de un alt fel. În urma alegerilor locale din 29 martie, minoritatea română (vlahă) a devenit mai mult decât o simplă curiozitate culturală, a devenit un obstacol politic semnificativ pentru Belgrad. Condusă de dr. Predrag Balašević, mișcarea „Svoji na svome” – “Suverani pe propriul pământ” – a obținut un singur mandat din cele 35 ale consiliului local al orașului Bor, ca și la precedentele alegeri locale.
Deși cifrele par mici, mizele sunt mari, având impact asupra unor subiecte precum aderarea Serbiei la Uniunea Europeană, drepturile minorităților și supraviețuirea ecologică a uneia dintre cele mai ignorate comunități din Europa. Deși a obținut un singur loc, mandatul s-a dovedit într-adevăr unul decisiv: ca urmare a negocierilor politice purtate ulterior scrutinului electoral, dr. Predrag Balašević a preluat funcția de viceprimar și, totodată, a oferit coaliției guvernamentale majoritatea în consiliul local al orașului Bor.
* Contextul preelectoral
După ce copertina s-a prăbușit la gara principală din Novi Sad pe 1 noiembrie 2024, ucizând pe loc 16 persoane, inclusiv copii și tineri, în întreaga Serbie au izbucnit proteste. Tot ce a înconjurat această copertină a fost suspect încă de la început, pornind de la declarația inițială a președintelui Aleksandar Vučić de după tragedie: „Nu am renovat doar acea copertină”. Aceasta a fost urmată de o serie de declarații și dovezi tot mai numeroase care sugerau că renovarea a fost executată prost și a fost extrem de costisitoare. Familiile celor decedați și publicul nu au primit nici până astăzi răspunsuri la întrebările lor privind persoanele responsabile.
La câteva zile de la această tragedie, au început proteste care continuă și în prezent. Guvernul a încercat să reprime protestele prin acțiuni represive împotriva protestatarilor și a celor care îi susțineau pe rețelele de socializare, precum intimidarea, agresarea, arestarea, șantajarea și concedierea lor de la locurile de muncă pe care le aveau.
Câteva luni mai târziu, studenții au apărut în mod spontan ca o nouă forță împotriva opoziției divizate care pierduse încrederea oamenilor. Aceștia au început să îi ceară președintelui Serbiei să convoace alegeri parlamentare anticipate. Deși acest lucru nu s-a întâmplat încă, s-a menționat în urmă cu câteva zile că acestea ar putea avea loc la începutul sau la sfârșitul acestei veri.
Deocamdată, au avut loc câteva alegeri locale aparent mici și lipsite de importanță, cum ar fi ultimele din 29 martie. Această zi a fost marcată de o violență teribilă, mai mare și mai crudă ca niciodată. Lista încălcărilor legii și ale Constituției este nesfârșită. Voi menționa doar câteva: presiuni asupra alegătorilor, abuz de resurse publice, precum și amenințări și bătăi pe străzi. Am văzut imagini cu jurnaliști plini de sânge și cu camerele lor foto sau video distruse. Au existat, de asemenea, liste paralele de votanți, așa numitele “trenuri bulgărești” cu alegători plimbați la urne și plăți făcute alegătorilor loiali în mijlocul străzii. Multe alte scene ar putea fi numite cu ușurință ireale, dar au fost reale.
Târziu în noapte, președintele Serbiei a declarat o „victorie absolută” pentru Partidul Progresist Sârb (SNS) în toate municipalitățile, deși nu aceasta este atribuția sa. El a ignorat faptul că ar trebui să îi reprezinte pe toți cetățenii, nu doar pe cei care au votat pentru SNS.
În maniera sa bine-cunoscută, el a trecut sub tăcere faptul că Lista Studențească, în ciuda lipsei de experiență, logistică sau resurse financiare, a dus la o scădere vizibilă a procentului de voturi în opt din zece municipalități conduse de SNS, în comparație cu alegerile anterioare. Această diferență esențială de context a avut un cuvânt de spus și în situația politică de la nivelul orașului Bor și nu numai.
-
O eclipsă totală a statului de drept
Când rezultatele oficiale ale alegerilor nu fuseseră încă anunțate, poliția a încălcat grav autonomia universitară și a luat cu asalt rectoratul Universității din Belgrad, sub pretextul necesității de a face percheziții în cazul decesului suspect al unei studente, care a căzut de la etajul 5 al Facultății de Filosofie în ziua de 26 martie. Un post de televiziune privat, care ar putea fi numit pe bună dreptate cel mai puternic bastion al SNS, a transmis această invazie în direct, creând impresia de autocrație. Pe străzi, polițiști fără însemne și purtând măști au dispersat brutal oamenii care protestau împotriva unei alte încălcări a Constituției. Ca de obicei, oficialii din poliție au dat asigurări telespectatorilor pe frecvențele naționale, la sfârșitul zilei, că nu s-a folosit forța în mod excesiv.
Tot în această perioadă, directorul N1, una dintre puținele stații de televiziune unde se putea vedea o perspectivă nefiltrată asupra Serbiei, a fost înlocuit din funcție.
Acum, să revenim la alegerile din municipalitățile mici, în special din Bor. Nu este un secret că pregătirile și ziua propriu-zisă a alegerilor sunt mult mai complicate și mai periculoase în provincie decât în marile orașe. Lucrurile se întâmplă departe de ochii publicului, la fel cum se întâmplă în localități din mediul rural din România. Oamenii sunt mai săraci și este mai ușor să îi intimidezi cu concedierea sau să îi mituiești cu pachete de ajutoare conținând alimente și medicamente. Este mai greu să fii curajos acolo, deoarece toată lumea se cunoaște, ceea ce face ca avertizorii de integritate să fie ușor de identificat și de pedepsit pentru curajul lor.
Pe 29 martie, la Bor, la alegeri a participat o listă care a reprezentat direct interesele vlahilor — adică ale minorității naționale române.
Partidul Neamului Vlah (Partidul Vlahilor), candidând sub numele „SVOJI NA SVOME — Dr. Predrag Balašević”, a obținut 1.025 de voturi. Acest lucru le-a adus un singur mandat de consilier local din totalul de 35 de locuri în adunarea municipală.
Deși la prima vedere pare un număr nesemnificativ, acest mandat e crucial în orașul Bor, care este extrem de polarizat și unde coaliția de guvernare din jurul SNS a obținut peste 10.000 de voturi. Mandatul în cauză a fost investit de alegători cu speranța că reprezintă vocea autentică a minorității care a demonstrat, în ciuda presiunilor teribile, că nu depinde de marile sedii centrale de la Belgrad.
De altfel, în contextul respectiv dr. Predrag Balašević a declarat: „vlahii sunt români, iar Serbia menține în mod artificial divizarea pentru a ne slăbi influența politică”, o declarație care nu avea cum să fie pe placul conducerii politice de la Belgrad.
În aceste alegeri locale, principalele puncte ale programului partidului lui Balašević au fost introducerea limbii române la nivelul administrației publice din mai multe localități și rezolvarea problemei serviciilor religioase în limba maternă, respectiv problema Bisericii Ortodoxe Române în Serbia de Răsărit. În plus, în Bor, lista „Svoji na svome” a pus accent pe protecția mediului din cauza impactului minei, atrăgând unii alegători care nu aparțin minorității, dar care văd în acest partid o alternativă locală viabilă.
În ciuda tendinței evidente de scădere a sprijinului pentru guvern, partidele minoritare din estul Serbiei, în special din Bor, au devenit în mod neșteptat un „punct de cotitură” care ar putea influența sprijinul pentru proiectele benefice pentru comunitatea românească în viitoarele coaliții politice.
Reacțiile de la Bruxelles, în special din partea europarlamentarilor români, au fost neobișnuit de dure după alegerile din martie. Bucureștiul își folosește de ani de zile poziția în Parlamentul European pentru a atrage atenția asupra situației minorității române/vlahe. Numeroasele nereguli din aceste alegeri le-au oferit un motiv de a pune o presiune suplimentară asupra guvernului. Ca urmare, Europa a fost martoră directă la modul în care se comportă Serbia, în calitatea ei de candidat la aderarea la UE atunci când crede că nu se uită nimeni.
Situația concretă din orașul Bor și alte localtăți similare
În provincie, linia de demarcație dintre angajator și stat dispare adesea. Bor este un oraș mono-industrial tipic, unde sectorul minier reprezintă motorul economiei locale. Această dependență a fost transformată într-un instrument de control politic.
În timpul alegerilor din 29 martie, au apărut semnalări privind un sistem sofisticat de șantaj economic care viza forța de muncă din rândul minorității române:
Angajații au raportat că managerii de nivel mediu țineau liste cu orientările politice ale muncitorilor. În ziua alegerilor, s-ar fi efectuat apeluri de verificare pentru a se asigura că muncitorii ajung la urne, cu amenințări implicite că siguranța locului lor de muncă — și, prin extensie, supraviețuirea familiilor lor — practice, opțiunea de vot era legată de „stabilitatea” oferită de partidul aflat la guvernare.
Pentru observatorii internaționali, aceasta nu este doar o neregulă locală; este o încălcare masivă a standardelor de mediu, sociale și de guvernanță (ESG). Investitorii globali de astăzi cer responsabilitate socială. Atunci când o țară candidată permite industriilor legate de stat să hărțuiască lucrătorii minoritari pentru voturi, acest lucru semnalează un mediu cu risc ridicat pentru capitalul etic.
În regiunile în care salariul mediu este mic, iar mina este singurul angajator major, o amenințare cu concedierea nu este doar un regres în carieră — este o amenințare existențială. Această coerciție de tip „pâine și vot” îi privează efectiv pe cetățenii minoritari de dreptul lor constituțional la liberă exprimare politică.
Satul Krivelj de lângă Bor, locuit în principal de populație vlahă/română, a devenit un simbol al rezistenței. Din cauza extinderii minelor în carieră deschisă, întregul sat este programat pentru evacuare. În timpul campaniei electorale, localnicii au susținut că ofertele de achiziție a terenurilor au fost condiționate de loialitatea politică. Cei care au sprijinit partidele minoritare sau de opoziție au avut parte de întârzieri în evaluarea proprietăților.
Planificata relocare a unor sate precum Krivelj este adesea prezentată de stat ca un sacrificiu necesar pentru progresul economic și extinderea mineritului. Cu toate acestea, pentru comunitatea română (vlahă), aceasta nu este doar o problemă ecologică sau logistică; este o chestiune de „ștergere culturală”.
Atunci când un sat care și-a păstrat limba unică, obiceiurile arhaice și un anumit text social timp de secole este dezmembrat pentru a face loc unei mine în carieră deschisă, nu dispare doar pământul — dispare istoria vie a unei minorități. Prin dispersarea acestor comunități compacte, statul le diminuează în mod eficient puterea de negociere politică și distruge continuitatea moștenirii lor.
Studenții care protestează în orașe pentru „responsabilitate” și sătenii din est care luptă pentru „pământul” lor vorbesc acum, chiar dacă involuntar, aceeași limbă: dreptul de a exista fără a fi exploatați sau șterși de interesele elitei politice și industriale. Fără să fie organizați împreună în vreun fel sau coordonați în eforturile lor de a se face auziți, de această dată voința lor privește același lucru, dreptul la o viață decentă, în sensul modern al cuvântului.
Această sinergie între tineretul urban și minoritatea rurală reprezintă o schimbare semnificativă în peisajul politic sârb. Cererea minorității române pentru libertate religioasă și drepturi lingvistice nu mai este o problemă regională de „nișă”. A devenit un pilon central al cererii pentru o Serbie transparentă și europeană — una în care siguranța unei copertine de gară din Novi Sad și conservarea unei biserici românești din Malajnica sunt văzute ca două fețe ale aceleiași monede: protecția cetățeanului împotriva neglijenței statului.
În orașul Malajnica există o biserică și o mănăstire care aparțin Bisericii Ortodoxe Române. Aceste biserici nu sunt adesea recunoscute oficial de autoritățile sârbe sau de Biserica Ortodoxă Sârbă. Chiar înainte de aceste alegeri, controalele administrative și amenințările cu demolarea clădirilor anexe din jurul bisericii s-au intensificat sub pretextul unor „neconcordanțe de planificare urbană”. Credincioșii au interpretat acest lucru ca pe o presiune de a vota pentru candidații afiliați guvernului pentru a „păstra pacea”. În mod firesc, Bucureștiul a văzut în aceasta o încălcare inacceptabilă a libertății religioase.
În urma alegerilor, europarlamentarii români și-au reiterat poziția conform căreia Serbia nu se poate aștepta să facă progrese către aderarea la UE până când problema identității vlahe/române nu va fi rezolvată. Ei au avertizat că nu vor permite ca fondurile europene să fie folosite pentru a sprijini un regim care suprimă drepturile concetățenilor lor din regiunea Krajina Timocului.
Majoritatea parlamentarilor români, în special cei implicați în activități cu diaspora și cooperarea transfrontalieră, precum Eugen Tomac și Rareș Bogdan, au subliniat că Serbia nu îndeplinește cerințele fundamentale ale Capitolelor 23 și 24. De asemenea, aceștia au subliniat că listele minoritare din estul Serbiei, cum ar fi cea a lui Balașevici, nu au beneficiat de o acoperire media egală la posturile locale de radio sau televiziune, prin comparație cu partidul de guvernământ.
Rapoartele ajunse la Bruxelles au evidențiat cazuri în satele din jurul orașelor Bor și Negotin unde „coordonatori” ai partidului de guvernământ au supravegheat direct votul în comunitățile de vlahi.
„Serbia nu le poate avea pe amândouă — să ia bani europeni și să aplice standarde din secolul trecut când vine vorba de drepturile minorităților. Libertatea bisericii și a limbii în Bor este un test de turnesol al sincerității lor față de UE.” – Eugen Tomac (MEP)
Între timp, oficialii sârbi (precum Ana Brnabić și președintele Vučić) au criticat amestecul României și presiunile de la Bruxelles, folosind o narativă binecunoscută: „Serbia își respectă toți cetățenii, dar nu vom permite ambasadorilor străini sau parlamentarilor europeni să ne scrie legile sau să stabilească cine cărei naționalități aparține în satele noastre. Acestea sunt probleme interne ale Serbiei.”
Este Serbia pregătită pentru Europa dacă se teme un singur mandat de consilier local acordat unui etnic român la Bor?
Reprezentanții români au prezentat în cele din urmă trei cereri cheie către Belgrad:
În primul rând, au cerut recunoașterea Bisericii Ortodoxe Române. Ei au protestat împotriva perturbării serviciilor religioase în limba română, care au fost adesea folosite ca instrument de intimidare în timpul campaniei.
În al doilea rând, au cerut educație în limba maternă, criticând faptul că statul promovează o identitate „vlahă” separată, bazată pe alfabetul chirilic, pentru a rupe legăturile lingvistice și culturale cu România, fragmentând astfel în mod eficient puterea de negociere politică a minorității.
De asemenea, ei au adus în discuție ecologia, susținând că activitățile miniere din Bor și Majdanpek amenință direct satele în care trăiesc românii. Ei au numit acest lucru „îndepărtarea ecologică” a minorității.
În mod logic, Bucureștiul ia în considerare activarea dreptului de veto asupra anumitor clustere în negocierile Serbiei cu UE, dacă tratamentul listelor minoritare la nivel local nu se îmbunătățește.
Astfel, aceste alegeri locale, care nu au primit prea multă atenție, au devenit un „test de turnesol” pentru cât de disponibilă este Serbia să permită o organizare politică autentică în afara cadrului consiliilor minoritare „de stat”. Un loc mic numit Bor a arătat că drumul Serbiei spre Europa poate trece exact prin Krajina Timocului.
Pe 29 martie, a avut loc o echilibrare locală a forțelor și a fost dezvăluită dilema esențială a politicii externe sârbe. În timp ce oficialii sârbi nu renunță la sintagma că Serbia este pe drumul spre aderarea la UE în discursurile lor de la Bruxelles, realitatea de pe teren din estul Serbiei arată că drepturile minorităților și standardele democratice sunt încă „ostaticele” puternicilor locali care nu se vor opri de la nimic pentru a-și atinge scopurile.
Pentru București, rezultatele alegerilor din Bor sunt mai mult decât statistici — sunt o alarmă. În ciuda tuturor obstacolelor, lista dr. Predrag Balașevici a transmis în mod clar că comunitatea română nu mai acceptă rolul de „minoritate invizibilă”.
Serbia se află în prezent într-un moment care a început la 1 noiembrie 2024 — profund divizată între cei care protestează împotriva corupției și cei care trăiesc confortabil. Tensiunile politice sunt o realitate cotidiană și escaladează adesea. Cu toate acestea, lista studenților pledează cu persistență pentru o soluționare pașnică și îi cere președintelui Serbiei să convoace alegeri anticipate.
Deși guvernul centralizat investește o energie uriașă în reprimarea mișcărilor locale mici și autentice, este clar că drumul spre Bruxelles nu este construit doar pe armonizarea capitolelor tehnice. El se construiește și pe respectarea identității, a limbii și a bisericii celor care și-au păstrat cultura și identitatea de-a lungul Dunării timp de secole. Există speranța că drumul spre Bruxelles va fi construit cu mai multă atenție și de o calitate mai bună decât copertina menționată la începutul acestui text.
În privința lui Predrag Balașevici, acceptarea funcției de viceprimar al orașului Bor i-a atras criticile celor care văd mai potrivită rămânerea în opoziție a formațiunii politice pe care o conduce, dar îi conferă de acum și ocazia de a face ceva efectiv pentru minoritatea română din localitate și din zona sa limitrofă. Dacă va reuși sau nu acest lucru, rămâne de văzut, dar putem bănui că este conștient de miza deciziei pe care a luat-o odată cu investirea sa în funcția de viceprimar.
Notă: Jelena Helc are o carieră de peste 25 de ani în mass-media și în lumea teatrului din Serbia, în care a evoluat de la formatele de divertisment din televiziune la jurnalism social și de analiză politică. A debutat în 1996, în redacția de știri a postului BK TV, iar în perioada 2008-2021 a fost prezentatoare de show-uri și emisiuni de dezbateri la posturile B92, Avala, Studio B, Happy TV. În perioada 2015 – 2023, a locuit și a lucrat și în străinătate, în țări precum Germania și România. În 2025 , a realizat reportaje de investigație și analize sociale pentru rețeaua regională Newsmax Balkans, fiind gazda emisiunii “Cer să iau cuvântul!”. În paralel, și–a continuat cariera de actriță a Teatrului Național din Belgrad pe care a început-o în urmă cu 22 de ani.
| Știri BVB