Înalta Curte De Casație și Justiție (ÎCCJ) a decis că dreptul persoanei impozabile de a reporta soldul sumei negative a TVA în decontul de TVA aferent perioadelor fiscale ulterioare nu este prescriptibil.
Deși această decizie a fost menită să aducă claritate în legislația fiscală și să stopeze practica neunitară a instanțelor naționale, are mai multe șanse să creeze neclarități în piață și lasă loc unor interpretări pentru nenumăratele situații pe care contribuabilii le pot avea în practică, potrivit unui comunicat Crowe România.
„Dacă, în teorie, un contribuabil poate reporta la nesfârșit soldul său de TVA, acesta nefiind prescriptibil, în practică însă nu este clar cum va putea fi aplicată această decizie, mai ales în situații unde vorbim de un sold TVA cu o proveniență mai mare de perioada generală de prescripție de 5 ani, iar acestea pot fi multe”, a declarat Dragoș Bădescu, Senior Tax Manager, Crowe România.
De exemplu, spune el, cum s-ar aplica decizia ÎCCJ în cazul contribuabililor care au avut un sold de TVA mai vechi de 5 ani inclus în decont (să presupunem din 2019), care nu a fost solicitat la rambursare, iar ulterior a fost eliminat din decontul de TVA pe considerentul că acesta s-a prescris?
Pot oare acei contribuabili să reintroducă acel sold TVA în deconturile lor de TVA și să-l folosească în continuare prin compensarea cu TVA de plată, în baza argumentației deciziei ÎCCJ?
„În teorie pare posibilă această variantă, având în vedere că prin depunerea decontului nu se exercită un drept de restituire, ci se continuă mecanismul de determinare a soldului TVA de plată/rambursat. Altfel spus, prin depunerea fiecărui decont de TVA, contribuabilul își regularizează situația fiscală privind TVA de plată/rambursat, neutralizând astfel efectele TVA. Dar dacă perioada următoare acelui sold (2020-2025) a fost supusă inspecției? Practic, acel sold s-a resetat la 0 în momentul rambursării TVA solicitat și contribuabilul n-ar mai avea dreptul să îl includă pentru a-l folosi în continuare… sau are?”, arată Bădescu.
O altă situație care ar putea să ridice semne de întrebare este și dacă un sold de TVA mai vechi de 5 ani, care este folosit în compensarea TVA de plată din prezent, este greșit (de exemplu provine și din achiziții pentru care contribuabilul nu are dreptul de deducere).
În acest caz, acel sold prescris mai poate ajunge să fie verificat (de ex. printr-un control inopinat sau verificare documentară) deși acesta nu a fost cerut la rambursare?
Dar, dacă contribuabilul alege să realizeze corecții? S-ar putea considera redeschiderea perioadei în urma depunerii decontului cu sumele corecte și regularizarea situației TVA?
„Dacă răspunsul la ambele cazuri este da, atunci acei contribuabili care au sold de TVA mai vechi de 5 ani pe care ajung să îl folosească din varii motive. acum vor trebui să păstreze documentele pe perioade mai lungi de timp (mai mult decât prevede legea) și să asigure lizibilitatea lor în cazul în care originalele sunt ținute pe suport hârtie. Totodată și durata inspecțiilor fiscale va fi mai lungă, iar verificările vor dura mai mult, caz în care activitatea de zi de zi a contribuabilului ar putea fi perturbată mai mult timp”, a explicat reprezentantul Crowe România.
În același timp, se pune problema până unde se pot întinde drepturile ANAF de a stabili creanțe, respectiv dacă ANAF poate calcula dobânzi și penalități de întârziere pentru perioade mai mari decât cei 5 ani și 6 luni prevăzute de lege.
Aceasta ar putea fi situația contribuabililor care nu au mai avut inspecții sau rambursări de TVA de mai bine de 5 ani, reportând soldul negativ de TVA și compensându-l cu soldul de TVA de plată. În cazul unui control inopinat, până în ce perioadă se pot extinde verificările ANAF la nivelul contribuabilului?
În teorie, legea ar limita organele de control până la 5 ani și 6 luni, însă atâta timp cât regularizarea soldului TVA este imprescriptibilă, verificarea corectitudinii regularizării de ce nu ar beneficia de același tratament?
Cum va fi influențată practica ANAF
Nu trebuie neglijat și cum va influența această decizie ÎCCJ practica ANAF în cadrul inspecțiilor viitoare și cum vor fi folosite argumentele ÎCCJ în rapoartele de inspecție fiscală și contestațiile administrativ fiscale atunci când se vor pune în discuție creanțe mai vechi de 5 ani la nivelul contribuabililor.
Toate aceste situații reprezintă doar câteva exemple care pot apărea în practică în urma deciziei și argumentelor ÎCCJ, fiecare caz lăsând loc de interpretări neclare, subiective sau favorabile oricăreia, dintre părțile implicate (contribuabil sau ANAF).
În lipsa unei poziții oficiale din partea Ministerului Finanțelor sau ANAF referitor la efectele deciziei ÎCCJ sau a unor modificări legislative care să stabilească direcții clare de interpretare a situației create, la acest moment, această decizie nu poate aduce decât inspecții fiscale mai lungi prin posibile prelungiri ale perioadei fiscale analizate, perioade de așteptare mai mari pentru rambursările de TVA, acutizarea lipsei de personal din partea ANAF pe partea de control, precum și costuri mai mari pentru contribuabili pe partea de consultanți și avocați. Pe scurt, vorbim despre interpretări și situații impredictibile care cel mai probabil vor putea fi clarificate (posibil tot într-un mod neunitar) în instanțele naționale.
În ce constă Decizia ÎCCJ
Instanța a concluzionat că atunci când în patrimoniul contribuabilului se naște un drept de deducere a TVA, acesta are două variante:
- fie cere rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare, prin bifarea casetei corespunzătoare din decontul de taxă din perioada fiscală de rambursare, caz în care decontul de taxă constituie, potrivit legii, și cerere de rambursare
- fie optează pentru reportarea soldului sumei negative în decontul perioadei fiscale următoare, pe o perioadă nedefinită, sau cel puțin până societatea își încheie activitatea economică
Practic, atunci când un contribuabil înregistrează o achiziție cu TVA deductibil, acesta poate opta între a solicita rambursarea sumei TVA deductibile de la ANAF, fiind supus termenului de prescripție de 5 ani, precum și unei inspecții fiscale anticipate sau ulterioare sau reportează suma de TVA deductibilă în decontul său de TVA pe o perioadă nedefinită de lege, pentru a fi compensat cu sume de TVA de plată viitoare.
Două opțiuni destul de clar evidențiate de către ÎCCJ sunt, în viziunea acesteia, în deplină armonie atât cu hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene, precum și cu principiile Directivei TVA, respectiv cu principiul securității juridice și a neutralității taxei în mod deosebit.
Așa cum reiese de mai sus, semnele de întrebare se ridică cu privire la a doua variantă, anume reportarea soldului negativ de TVA pe o perioadă nedefinită, sau cel puțin până la încetarea activității contribuabilului.