Stabilitatea politică începe să devină un avantaj economic tot mai vizibil în Europa. Italia oferă astăzi unul dintre cele mai clare exemple: continuitatea guvernului Giorgia Meloni a contribuit la creșterea încrederii investitorilor și la reducerea presiunii asupra costurilor de finanțare, în ciuda unei datorii publice de 138% din PIB.
Situația devine relevantă într-o Europă în care Franța și Germania traversează perioade de presiune politică, iar România resimte la rândul său efectele unei perioade prelungite de incertitudine guvernamentală, arată Claudiu Cazacu, consultant de strategie XTB România.
Un interval prelungit de stabilitate guvernamentală este neobișnuit în istoria politică a Italiei. Premierul Giorgia Meloni a reușit o performanță remarcabilă în acest contex, guvernul condus de ea fiind cel mai longeviv de după al Doilea Război Mondial. După 4 ani de guvernare neîntreruptă a lui Meloni, a fost depășit recordul anterior deținut de Berlusconi. În același timp, traiectoria politică a primei femei prim-ministru din Italia a cunoscut o transformare atât de semnificativă încât a căpătat propriul nume: „melonizare”, cu variante personalizate în engleză și diferite limbi europene.
De la o viziune considerată radicală, construită pe multiple provocări la adresa politicilor anterioare, abordarea sa a virat către pragmatism și atitudini moderate, facilitând acceptarea ideilor sale pe scară largă și contribuind decisiv la durabilitatea guvernării. De la o poziție euro-sceptică, guvernul său a pivotat către o relație constructivă, deși ocazional critică, la adresa UE. De asemenea, îngrijorările inițiale la adresa efectelor asupra economiei ale unor politici populiste nu s-au materializat.
Cum arată situația din alte state?
Situația politică din Italia este în contrast cu cea din Marea Britanie, care a dobândit recent al patrulea guvern instalat în perioada în care Meloni a păstrat continuitatea la Roma. În paralel, în Germania, alegerile regionale pregătesc posibila mare victorie regională a AfD, care l-ar pune sub presiune pe cancelarul Merz. Pe de altă parte, în Franța, Marine le Pen se află în poziția favorizată pentru cursa prezidențială de anul viitor.
Trunchiul comun al acestor formațiuni include politici de restrângere a imigrației, păstrate și de guvernul Giorgia Meloni. Rămâne de văzut în ce măsură alte teme, precum cele care vizează relația cu UE, ar urma o traiectorie de moderare similară în cazul victoriilor electorale ale formațiunilor poziționate drept anti-sistem în Franța și Germania.
Italia încă are probleme cu datoria publică
În Italia, problema datoriei publice ridicate rămâne considerabilă, ajungând la 138% din PIB. Cu toate acestea, investitorii au adoptat o atitudine relativ relaxată. Diferența de dobândă între titlurile de stat italiene și cele germane pe 10 ani atinsese 0,57 puncte procentuale, un minim al ultimilor 15 ani anul acesta înaintea izbucnirii conflictului din Iran. Deși acum a crescut la 0,83 puncte, diferența e mai mică decât cea dintre dobânzile titlurilor franceze față de cele germane, o situație neobișnuită care atestă preocuparea mai ridicată pe care o au piețele față de situația Franței relativ la cea a Italiei.
Pentru a reporni economia într-o manieră durabilă, va fi, însă, nevoie de reforme structurale. Ritmul estimat de creștere a economiei este de 0,8% anul acesta, departe de cel necesar pentru a reduce povara datoriei publice înalte, iar veniturile salariale reale sunt cu 6,1% mai mici decât în 2021.
Cu toate acestea, încrederea transmisă de politici coerente, posibile doar în condiții de stabilitate guvernamentală, se simte direct în buzunarul italienilor, cu costuri de împrumut relativ mai apropiate de ale Germaniei, a cărei datorie publică raportată la PIB este la jumătate față de Italia. E unul din beneficiile stabilității pe care alte țări din Europa nu reușesc să le capitalizeze.
De asemenea, constrângerile economice sunt mai accentuate în Franța. Costurile de creditare au crescut la niveluri de vârf de după criza financiară, iar datoria publică se acumulează într-un ritm preocupant, în timp ce bătălia pentru un buget prudent este departe de a fi încheiată, subliniază Claudiu Cazacu.
Dacă ne uităm pe plan local, România a numărat deja peste 100 de zile fără un guvern cu drepturi depline. Pe lângă domeniul investițiilor și al proiectelor importante, România ar putea avea de câștigat și în planul costurilor de finanțare de pe urma unei formule de guvernare stabile.
| Știri BVB