Update articol:

Asociatia Energia Inteligenta: Despre evoluţia preţului gazelor naturale în România

Romgaz, OMV Petrom, Marea Neagra, ANRE, liberalizare, interconectare, Ministerul Energiei, OPCOM, ROPEPCA, gazele azere, ExxonMobil, Lukoil, reglementare, Premier Energy, dereglementare, OUG 114, redevenţe, Indicatorul Herfindahl-Hirschman, Szeged-Arad, Black Sea Oil&Gas, Engie, Gazprom Export, Eon Furnizare, reverse flow, CEZ Vanzare, MET Energy, hub. Doar o simplă enumerare a câtorva nume şi termeni cu mai puţină sau mai multă influenţă în ceea ce înseamnă „Evoluţia preţului gazelor naturale pe piaţa din România“. La capătul celălalt, clienţii: angro, industriali, noncasnici şi restul celor mulţi, cei care nu cuvântă. Li se mai spun şi clienţi casnici, iar mulţi dintre ei sunt vulnerabili.

Au spus alţi colegi de ai mei mai detaliat, iar eu amintesc doar pe scurt. Oferta şi preţul final la consumator al gazelor naturale depinde de mulţi factori. Începând de la disponibilitatea locală a resurselor, costurile infrastructurii de producţie, transport, înmagazinare şi distribuţie, diversificarea surselor de aprovizionare, costuri de protecţie a mediului, taxele sau condiţiile meteo extreme. Uneori în ecuaţii mai poti intervenii şi situaţii geopolitice cu impact asupra formarii preţului.

În egală măsură preţul gazelor naturale depinde şi de cerere.

În România, conform rapoartelor publicate de catre ANRE, ponderea consumului lunar al clienţilor casnici în ultimii ani a fost, în funcţie de sezon, între 25 si 45% din consumul total de gaze.

Pe partea de producţie şi transport lucrurile sunt relativ clare, iar mari jucători au resursa şi pot oferii pieţei un preţ corect prin prezentarea cat mai justă şi transparentă a cheltuielilor pe care ei sunt nevoiţi să le suporte pentru livrarea volumelor de gaze naturale în piaţă.

Cu o mare provocare se confruntă clienţii casnici din România, dar şi operatorii reţelelor de distribuţie gaze naturale. Las mai jos planul unei străzi din municipiul Mediaş şi schiţa simplificată a reţelei de distribuţie gaze naturale de presiune redusă cu o lungime de aproximativ 750 metri. Reţeaua a fost instalată în anul 1958, înlocuită în totalitate în anul 1994 şi înlocuită din nou în anul 2018. O perioadă de şaisezeci de ani, în care infrastructura de distribuţie a gazelor naturale a fost înlocuită de doua ori, timp în care “piaţa locală” s-a redus de la 132, 140 beneficiari în anii 1960 şi 1990 la 54 în anul 2019 (NB: din care locuitori activi din punct de vedere economic 14, şi doar 1 sub vârsta de 18 ani).

Articol preluat de pe Asociatia Energia Inteligenta