Aproximativ 7% din forța de muncă din SUA — 11 milioane de angajați — ar putea fi nevoită să își schimbe ocupația în următorul deceniu, potrivit unui raport al McKinsey Global Institute, publicat pe 29 septembrie, scrie CNBC.
Impulsionată de boom-ul inteligenței artificiale, economia SUA ar putea crea peste 40 de milioane de noi locuri de muncă în următorul deceniu, arată raportul, însă adoptarea pe scară largă a AI și a altor tehnologii de automatizare ar putea, de asemenea, să reducă cererea pentru locurile de muncă existente cu 21%, echivalentul volumului de muncă aferent a 36 de milioane de locuri de muncă, până în 2035.
Aproximativ 25 de milioane de angajați vor putea rămâne în ocupațiile lor actuale, deși natura locurilor lor de muncă s-ar putea schimba, în timp ce restul de 11 milioane vor trebui să se reorienteze către alte domenii.
„Vestea bună este că cererea va fi mai mare decât declinul”, spune Tanguy Catlin, director al McKinsey Global Institute.
Însă, pentru angajații ale căror locuri de muncă sunt afectate de adoptarea automatizării, pe care raportul o definește drept „ponderea orelor de muncă actuale care ar putea fi automatizate sau îmbunătățite semnificativ” prin tehnologie, drumul care urmează ar putea fi complicat, spune Catlin.
Potrivit raportului, acestea sunt cele 10 ocupații care vor fi cel mai puternic afectate de adoptarea automatizării, pe baza numărului de angajați cu normă întreagă, a procentului estimat din orele de muncă actuale care vor fi afectate și a reducerii estimate a cererii de forță de muncă din cauza automatizării.
1. Suport administrativ și de birou
Număr de angajați cu normă întreagă: 18 milioane
Procentul orelor de muncă afectate: 81%
Reducerea cererii de forță de muncă din cauza automatizării: 38%
2. Agricultură, pescuit și silvicultură
Număr de angajați cu normă întreagă: 400.000
Procentul orelor de muncă afectate: 76%
Reducerea cererii de forță de muncă din cauza automatizării: 43%
3. Tehnologie și analiză de date
Număr de angajați cu normă întreagă: 5,2 milioane
Procentul orelor de muncă afectate: 70%
Reducerea cererii de forță de muncă din cauza automatizării: 22%
4. Industrie prelucrătoare și producție
Număr de angajați cu normă întreagă: 8,5 milioane
Procentul orelor de muncă afectate: 68%
Reducerea cererii de forță de muncă din cauza automatizării: 25%
5. Retail și vânzări
Număr de angajați cu normă întreagă: 13,3 milioane
Procentul orelor de muncă afectate: 67%
Reducerea cererii de forță de muncă din cauza automatizării: 27%
6. Afaceri și finanțe
Număr de angajați cu normă întreagă: 10,5 milioane
Procentul orelor de muncă afectate: 62%
Reducerea cererii de forță de muncă din cauza automatizării: 18%
7. Servicii de alimentație
Număr de angajați cu normă întreagă: 13,7 milioane
Procentul orelor de muncă afectate: 60%
Reducerea cererii de forță de muncă din cauza automatizării: 31%
8. Artă, media și divertisment
Număr de angajați cu normă întreagă: 1,9 milioane
Procentul orelor de muncă afectate: 58%
Reducerea cererii de forță de muncă din cauza automatizării: 13%
9. Transport și logistică
Număr de angajați cu normă întreagă: 13,8
Procentul orelor de muncă afectate: 55%
Reducerea cererii de forță de muncă din cauza automatizării: 30%
10. Instalații și reparații
Număr de angajați cu normă întreagă: 6,1 milioane
Procentul orelor de muncă afectate: 54%
Reducerea cererii de forță de muncă din cauza automatizării: 15%
Unele locuri de muncă vor fi „reinventate”
Potrivit lui Catlin, nivelurile mai ridicate de adoptare a automatizării nu se traduc întotdeauna printr-o cerere mai redusă de angajați. Unele locuri de muncă au șanse mai mari să fie „reinventate” sau augmentate prin adoptarea AI, decât să fie înlocuite, spune el.
De exemplu, automatizarea ar putea afecta 47% din orele de muncă din domeniul juridic, însă reducerea estimată a cererii de forță de muncă este de numai 18%.
Avocații „în mod tradițional petreceau foarte mult timp făcând cercetare”, spune Catlin, însă astăzi AI poate efectua o mare parte din această cercetare, astfel încât avocații vor petrece mai mult timp cu sarcini care necesită judecată umană.
„Rolul sau titulatura ta nu se schimbă, dar modul în care îți petreci timpul se schimbă radical”, spune el.
Pornind de la aceste date, Catlin spune că este important de remarcat că există o diferență între cât de multă muncă este „teoretic automatizabilă” și „ceea ce va fi efectiv automatizat” în cadrul organizațiilor. Potrivit raportului, „tehnologia determină ceea ce este posibil, însă deciziile manageriale determină cât de repede aceste posibilități devin realitate”.
În consecință, numărul angajaților care vor trebui să își schimbe ocupația ar putea varia între 6 milioane și 16 milioane, estimarea de bază fiind de 11 milioane.
Gestionarea tranziției
Pentru cei 11 milioane de angajați care vor fi nevoiți să își schimbe locul de muncă, trecerea către ocupații complet noi „nu va fi neapărat ușoară”, spune Catlin.
Unul din șapte va avea o cale „directă” către noi locuri de muncă în domenii aflate în expansiune, ceea ce înseamnă că poate găsi roluri care presupun competențe similare, necesită calificări ușor de obținut și oferă salarii egale sau mai mari decât la locul de muncă anterior.
Însă aproape 45% s-ar putea confrunta cu o cale „neamenajată”, ceea ce înseamnă că găsirea unui nou loc de muncă ar putea necesita mutarea într-o altă zonă geografică, o recalificare semnificativă sau obținerea unor noi calificări — adesea pentru un salariu mai mic decât în rolurile lor inițiale.
„Obținerea acestor calificări poate necesita o investiție de timp și o investiție financiară, iar acest lucru va reprezenta o sursă de dificultăți” pentru angajați, spune Catlin.
Mai mult, pentru ca 11 milioane de angajați să ajungă în roluri noi în următorul deceniu, aproximativ 770.000 de persoane ar trebui să treacă în fiecare an de la un grup ocupațional la altul, un ritm al schimbării de aproximativ 3,6 ori mai mare decât media istorică.
Este „fezabil” ca această tranziție să aibă loc, spune Catlin, însă gestionarea ei cu succes va necesita un „răspuns la nivel de sistem”, în cadrul căruia angajatorii și guvernul să investească în sprijinirea angajaților pentru a se recalifica. Angajații nu sunt „capabili să acopere singuri aceste decalaje”, spune el.
Între timp, Catlin îi sfătuiește pe angajați să se concentreze asupra dezvoltării unor competențe precum rezolvarea problemelor, comunicarea interpersonală, colaborarea, gândirea critică, curiozitatea și disponibilitatea de a învăța.
Aceste competențe „îți vor permite să ai acces la locuri de muncă mai bune” și „îți vor permite să fii rezilient pe măsură ce lumea continuă să se schimbe”, spune el.
„Ritmul schimbării nu va mai fi niciodată la fel de lent ca astăzi”, continuă Catlin. „Prin urmare, avem nevoie de o forță de muncă care să adopte adaptabilitatea, îmbunătățirea continuă și învățarea continuă.”