Ce taxe plătesc investitorii în 2026 și care sunt cele mai frecvente greșeli fiscale (Romulus Badea, Camera Consultanților Fiscali)

Financial Intelligence a lansat ediția 2026 a proiectului „Educația financiară – cea mai bună investiție în tine”, realizat împreună cu Banca Transilvania, cu sprijinul Autorității de Supraveghere Financiară (ASF). În cadrul unei serii de interviuri dedicate educației financiare, reprezentanți ai autorităților, ai sistemului financiar, ai pieței de capital și ai sportului de performanță vor explica de ce responsabilitatea, disciplina și planificarea pe termen lung sunt esențiale atât pentru succesul financiar, cât și pentru performanța în viață. Astăzi, publicăm interviul cu Romulus Badea, vicepreședinte al Camerei Consultanților Fiscali.

Modificările fiscale succesive din ultimii ani au crescut semnificativ povara fiscală asupra investițiilor: impozitul pe dividende a ajuns la 16% în 2026, cotele aplicabile câștigurilor din titluri de valoare tranzacționate prin brokeri români au crescut la 3%/6%, iar cota de autoimpunere pentru câștigurile prin brokeri străini și din titluri nelistate a urcat la 16%. Romulus Badea, vicepreședinte al Camerei Consultanților Fiscali, avertizează că ritmul schimbărilor și complexitatea sistemului creează dificultăți reale pentru investitori și le afectează încrederea.

***

Care sunt cele mai importante reguli fiscale pe care orice investitor ar trebui să le cunoască înainte de a începe să investească?

Romulus Badea: Înainte de a investi, un investitor ar trebui să înțeleagă câteva principii de bază:

• Impozitarea depinde de tipul de venit (câștig din vânzare, dividend, dobândă) și, în cazul câștigurilor din titluri de valoare, de brokerul prin care se tranzacționează (român/rezident fiscal în Romania vs. străin/nerezident).
• Reținerea la sursă nu înseamnă întotdeauna că obligațiile fiscale s-au încheiat. Chiar dacă impozitul pe venit a fost reținut automat, poate rămâne în sarcina investitorului obligația de a plăti CASS (contribuția de asigurări sociale de sănătate), separat, sau chiar de a declara impozitul reținut în străinătate și de a solicita credit fiscal în țara de rezidență, dacă este cazul.
• Regimul s-a modificat semnificativ începând cu 1 ianuarie 2026, pentru câștigurile din titluri de valoare și pentru dividende. Investitorii care se bazează pe informații din 2024-2025 riscă să folosească cote depășite.
• Păstrarea documentației este esențială, fără evidența clară a tranzacțiilor (data achiziției, preț, comisioane, data vânzării), calculul corect al impozitului și compensarea pierderilor devin practic imposibile.
• Declararea pierderilor este la fel de importantă ca declararea câștigurilor: o pierdere nedeclarată la timp nu mai poate fi folosită ulterior pentru compensare.
• Termenele contează: Declarația Unică (Formularul 212) se depune, de regulă, până la 25 mai a anului următor realizării venitului, iar fiecare zi de întârziere costă, concret, 0,03% dobânzi și penalități.

Care sunt, în prezent, principalele tipuri de venituri din investiții supuse impozitării și cum diferă tratamentul fiscal al acestora?

Romulus Badea: Conform art. 91 din Codul fiscal, veniturile din investiții cuprind în principal:

Diferența esențială este între venituri impozitate prin stopaj la sursă cu impozit final (dividende, dobânzi, câștiguri prin broker român), unde investitorul nu mai are, în principiu, obligații de declarare a impozitului pe venit și venituri autoimpuse (broker străin, titluri nelistate, cripto), unde investitorul calculează singur câștigul net anual și îl declară prin D212.

Ce obligații fiscale are un investitor care tranzacționează acțiuni listate la Bursa de Valori București printr-un broker roman?

Romulus Badea: Pentru tranzacțiile prin brokeri rezidenți fiscal în Romania (BT Capital Partners, TradeVille,  XTB etc.), regimul este cel mai simplu din punct de vedere administrativ:

• Impozitul se calculează și se retine automat de broker, la fiecare tranzacție câștigătoare, 3% dacă deținerea a depășit un an, 6% dacă a fost mai scurtă de un an. Impozitul este final.
• Nu se aplică pe profitul net anual, ci pe fiecare tranzacție în parte, iar pierderile nu se compensează automat în acest regim (spre deosebire de regimul de autoimpunere).
• Investitorul nu depune Declarația Unică pentru impozitul pe venit în acest caz, brokerului revenindu-i obligația de a declara și de a plăti.
• Rămâne însă obligația de a urmări plafonul CASS: dacă veniturile extra-salariale cumulate (inclusiv câștigurile nete din investiții) depășesc 6 salarii minime brute pe economie într-un an, apare obligația de a depune Declarația Unica pentru CASS și de a plăti contribuția de sănătate, eșalonat pe cele trei praguri (6, 12, 24 salarii minime).
• Investitorul ar trebui, în continuare, să păstreze extrasele și rapoartele anuale de la broker, utile atât pentru verificarea corectitudinii reținerilor, cât și pentru justificarea veniturilor în fata ANAF.

În ce situații trebuie depusă Declarația Unica și care sunt cele mai frecvente erori pe care le fac investitorii?

Romulus Badea: Declarația Unica (formularul 212) trebuie depusă, în esență, în următoarele situații legate de investiții:

• Investitorul a obținut câștiguri prin brokeri nerezidenți (străini) sau din vânzarea de titluri nelistate.
• Veniturile extra-salariale cumulate (dividende, dobânzi, câștiguri din investiții, chirii etc.) depășesc plafonul de 6 salarii minime brute pe an, apare obligația declarării și plații CASS, chiar dacă impozitul pe venit a fost deja reținut la sursă.
• Investitorul a înregistrat o pierdere fiscală pe care dorește să o reporteze pentru compensare în anii următori, pierderea trebuie declarată pentru a putea fi folosita ulterior.
• Investitorul obține venituri din criptomonede peste plafonul de scutire.
• Investitorul optează voluntar pentru plata CASS.

Cele mai frecvente greșeli întâlnite în practică:

• Confuzia intre “impozit reținut la sursă” și “nicio obligație fiscală”. Investitorii cred că odată ce brokerul a reținut impozitul, nu mai au nimic de făcut, ignorând obligația de CASS.
• Nedeclararea pierderilor în anul în care au fost realizate, ceea ce anulează dreptul de a le compensa ulterior.
• Amestecarea regimurilor, însumarea greșită a câștigurilor obținute pe surse de venit diferite (i.e. tip de venit, tara sursa diferita).
• Nedepunerea declarației pentru veniturile obținute prin brokeri străini, considerandu-se, eronat, că regula de la brokerul român (reținere automata) se aplică peste tot sau dacă impozitul pe dividende a fost reținut în străinătate, investitorii consideră că nu mai au obligația de a-l declara în statul de rezidenta (i.e. România).

• Nerespectarea termenului de 25 mai, ceea ce atrage penalități și dobânzi de întârziere.

Cum se tratează fiscal pierderile din investiții? În ce condiții pot fi compensate cu câștigurile?

Romulus Badea: Tratamentul pierderilor depinde de regimul în care au fost realizate:

• Prin broker roman, impozitul se aplica direct pe fiecare tranzacție câștigătoare, la sursă astfel încât nu există, în acest regim, un mecanism automat de compensare a pierderilor cu câștigurile, întrucât impozitarea nu se face pe rezultatul net anual.
• Pentru veniturile cu autoimpunere (broker străin, titluri nelistate, instrumente financiare derivate, aur de investiții), pierderea netă anuală, stabilită prin Declarația Unică se recuperează în limita a 70% din câștigurile nete anuale obținute în următorii 5 ani fiscali consecutivi.
• Reportul se aplica cronologic, după vechimea pierderii (regula FIFO). Se compensează întâi pierderea cea mai veche.
• Dreptul de report este personal și netransmisibil, așadar nu poate fi cedat sau moștenit/preluat de altcineva.
• O pierdere reportata care rămâne necompensată după expirarea celor 5 ani devine pierdere definitivă și se pierde.
• Pierderile realizate în străinătate se compensează tot în limita a 70%, dar numai cu câștiguri de aceeași natură și din aceeași sursă (țară), realizate în străinătate, în aceiași 5 ani fiscali consecutivi, deci nu se amestecă, de exemplu, o pierdere dintr-o țară cu un câștig dintr-o alta țară.
• Compensarea funcționează doar în interiorul aceleiași categorii de venit. O pierdere din transferul titlurilor de valoare (acțiuni, obligațiuni, instrumente derivate, aur de investiții) nu poate reduce baza impozabila a dividendelor (16%, reținute la sursă), a dobânzilor (10%, de regula, reținute la sursă) sau a câștigurilor din criptomonede (impozitate distinct, ca “alte surse”), și nici a altor categorii de venit (salarii, activități independente, chirii etc.). Condiția esențială este ca pierderea să fie declarată prin Declarația Unica în anul în care a fost realizată. O pierdere nedeclarată la timp nu mai poate fi invocată ulterior pentru compensare.
• Pierderile din criptomonede fac excepție. Potrivit regulilor actuale, acestea nu se pot reporta și nu se compensează nici cu câștiguri din alti ani, nici cu câștiguri din alte surse de venit.

Un aspect important pentru investitori: dacă rezultatul net anual este pierdere sau zero, nu se datorează CASS pentru acel an, însă acest lucru înseamnă și că persoana nu este considerată asigurată.

Cum sunt impozitate dividendele și ce alte obligații fiscale pot apărea?

Romulus Badea: Dividendele reprezintă una dintre cele mai importante modificări fiscale ale anului 2026:

• Cota de impozit pe dividende a crescut de la 10% la 16%, aplicabilă dividendelor distribuite începând cu 1 ianuarie 2026 (Legea nr. 141/2025). Aceasta este o creștere semnificativă față de nivelul de 5% aplicat până în 2023 și de 8% în 2024.
• Impozitul se reține la sursă de către plătitor (societatea care distribuie dividendul, respectiv brokerul/administratorul pentru dividendele din acțiuni și ETF-uri) și este impozit final, investitorul nu îl mai declară separat pentru partea de impozit pe venit.
• Pentru dividendele distribuite dar neplătite până la finalul anului în care s-au aprobat situațiile financiare, impozitul trebuie declarat și virat până la data de 25 ianuarie a anului următor.
• Ca și în cazul câștigurilor din capital, CASS rămâne o obligație separată: dacă veniturile din dividende (cumulate, eventual, cu alte venituri extra-salariale) depășesc plafonul de 6 salarii minime brute, investitorul trebuie să depună Declarația Unică și să achite CASS, calculată pe unul dintre cele trei praguri (6, 12 sau 24 salarii minime).

Pentru dividendele obținute din străinătate, se aplică în plus regulile privind evitarea dublei impuneri.

Investitorii în fonduri de investiții au obligații fiscale diferite față de cei care investesc direct în acțiuni?

Romulus Badea: În linii mari, tratamentul este similar, dar există câteva particularități:

• Câștigul obținut la răscumpărarea unităților de fond (fonduri deschise de investiții) se calculează ca diferență intre valoarea de răscumpărare și costul de achiziție și este impozitat, prin intermediarul/administratorul român, cu aceleași cote de 3%/6% în funcție de perioada de deținere, similar acțiunilor tranzacționate prin broker roman.
• Impozitul este, de regulă, reținut și virat automat de societatea de administrare (SAI), iar investitorul nu are obligații declarative suplimentare pentru impozitul pe venit.
• Diferența principală pentru investitor ține de modul de raportare și de documentele primare, administratorii de fonduri emit rapoarte anuale care centralizează câștigurile/pierderile, utile pentru verificarea plafonului CASS.
• La fel ca la acțiuni, CASS se calculează separat prin cumularea câștigurilor nete din fonduri cu celelalte venituri din investiții, după aceleași praguri de 6/12/24 salarii minime.
• Dacă fondul este administrat de o entitate nerezidentă (de exemplu, un ETF străin cumpărat direct, nu prin distribuitor român), tratamentul se apropie de cel al câștigurilor prin broker străin – autoimpunere prin Declarația Unică cu cota de 16%.

Ce ar trebui să știe investitorii romani care investesc în ETF-uri sau acțiuni listate pe piețe externe?

Romulus Badea: Investițiile prin brokeri străini implica un regim mai solicitant din punct de vedere administrativ:

• Impozitul nu este reținut la sursă în Romania, iar investitorul trebuie să calculeze singur profitul net anual (câștiguri minus pierderi din toate tranzacțiile anului pe aceași sursă) și să îl declare prin Declarația Unica, cu cota de 16%.
• Aici se aplică, spre deosebire de regimul brokerului român, compensarea pierderilor.
• Pentru dividendele din străinătate, există deseori o reținere la sursa în țara emitentă (de exemplu, 15% pentru acțiuni americane, în baza formularului W-8BEN depus la broker). Investitorul trebuie să verifice convenția de evitare a dublei impuneri dintre Romania și statul respectiv, de regulă, impozitul plătit în străinătate poate fi recunoscut ca credit fiscal extern, în limita impozitului prevăzut de convenția țării respective cu România, însă acest lucru trebuie documentat corespunzător (certificat de rezidență fiscală, dovada impozitului reținut) și declarat.
• Investitorii trebuie să fie atenți la cursul de schimb utilizat pentru conversia în lei a tranzacțiilor și veniturilor din valută, precum și la păstrarea documentației brokerului străin, care nu generează automat rapoarte fiscale adaptate legislației romane.
• Se datorează, de asemenea, CASS, după aceleași reguli de plafoane, dacă veniturile extra-salariale cumulate depășesc pragurile menționate.

Care sunt cele mai frecvente greșeli fiscale întâlnite în practica în cazul investitorilor persoane fizice?

Romulus Badea: Din experiența consultanței fiscale, cele mai des întâlnite greșeli sunt:

• Presupunerea că regimul de la brokerul român se aplică automat și veniturilor obținute prin platforme străine.
• Nedeclararea câștigurilor din criptomonede sau din brokeri străini, în special atunci când investitorul consideră că sumele “rămân în străinătate” și nu mai trebuie declarate în Romania.
• Ignorarea CASS, mai ales de către investitorii care sunt deja salariați și presupun, greșit, că sunt “acoperiți” pentru toate veniturile prin contribuția reținută din salariu.
• Lipsa unei evidente ordonate a tranzacțiilor, ceea ce face dificil, la momentul depunerii declarației, calculul corect al câștigului net și al perioadei de deținere.
• Nedeclararea pierderilor, din lipsa de informare privind beneficiul reportării.
• Confundarea anului fiscal de referință cu anul depunerii declarației (Declarația Unica depusa în 2026 se referă, de regulă, la veniturile din 2025).

Cum apreciați modificările legislative din ultimii ani privind impozitarea investițiilor?

Romulus Badea: Ultimii ani au adus o serie de modificări succesive și relativ rapide ale regimului fiscal al investițiilor: majorarea impozitului pe dividende în trepte (de la 5% la 8%, apoi 10%, iar din 2026 la 16%), dublarea cotelor pentru câștigurile din titluri de valoare tranzacționate prin brokeri romani (de la 1%/3% la 3%/6%) și majorarea cotei de autoimpunere de la 10% la 16% pentru câștigurile prin brokeri străini și titluri nelistate.

Din perspectiva unui consultant fiscal, aceste schimbări au doua fețe:

Pe de o parte, structura de baza a sistemului a rămas relativ stabila – distincția intre impozitarea la sursă (prin intermediari romani) și autoimpunerea prin Declarația Unică, precum și mecanismul de reportare a pierderilor, sunt principii care nu s-au schimbat, ceea ce oferă un cadru predictibil pentru investitorii care înțeleg regulile.

Pe de altă parte, ritmul modificărilor și majorarea repetată a cotelor creează dificultăți reale:

• investitori care se bazează pe informații mai vechi (de acum 1-2 ani) riscă să aplice cote incorecte, iar materialele informative disponibile online devin rapid depășite. În plus, coexistența mai multor plafoane și cote diferite în funcție de tipul de venit (investiții, dividende, PFA), fiecare cu propriile praguri CASS, face că sistemul să fie perceput ca fiind mai complicat decât înainte de introducerea regimului preferențial din 2023, iar încrederea investitorilor în Romania este afectata.

În concluzie, modificările nu au simplificat sistemul, ci au adăugat un nivel suplimentar de atenție necesară din partea investitorilor și a consultanților, mai ales pentru cei care au un portofoliu variat.

Ce documente ar trebui să păstreze un investitor pentru a demonstra corect calculul veniturilor și obligațiilor fiscale în cazul unui control?

Romulus Badea: Pentru a putea justifica în fața ANAF modul de calcul al veniturilor și impozitelor, un investitor ar trebui să păstreze, pe întreaga perioada de prescripție:

• Confirmările/extrasele de tranzacționare de la broker, cu data, prețul și comisioanele aferente fiecărei achiziții și vânzări.
• Rapoartele anuale fiscale emise de brokeri sau de societățile de administrare a fondurilor (acolo unde acestea sunt disponibile).
• Extrasele de cont care confirma încasarea dividendelor, dobânzilor sau a sumelor din răscumpărări.
• Pentru investițiile prin brokeri străini: dovada reținerilor de impozit în străinătate (de exemplu, formulare emise de broker) și, dacă se solicită creditul fiscal extern, și documentele care atestă impozitul plătit acolo.
• Copiile Declarațiilor Unice împreună cu dovada depunerii depuse în anii anteriori, inclusiv cele în care s-au declarat pierderi reportabile, pentru a putea dovedi dreptul de compensare în anii următori.
• O evidență proprie centralizată (de tip registru sau tabel) cu toate tranzacțiile anului, utila atât pentru calculul câștigului net, cât și pentru verificarea încrucișată cu datele raportate de intermediari.