Update articol:

Curtea Constituţională: Proiectele de legi privind contractele de credit, leasingul şi plafonarea dobânzilor – neconstituţionale

Proiectele de lege ale senatorului Zamfir privind contractele de credit, leasingul şi plafonarea dobânzilor sunt neconstituţionale, potrivit CCR. 

Plenul Curții Constituționale s-a pronunţat, astăzi, în cadrul controlului anterior promulgării, asupra următoarelor obiecții de neconstituționalitate:

Obiecția de neconstituționalitate a dispoziţiilor Legii pentru completarea Ordonanței Guvernului nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, obiecție formulată de un număr de 83 de deputați aparținând Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal și Grupului parlamentar al Uniunii Salvați România.

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis obiecția de neconstituționalitate şi a constatat că Legea pentru completarea Ordonanței Guvernului nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar este neconstituţională în ansamblul său.
Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică Președintelui României, președinților celor două Camere ale Parlamentului și prim-ministrului.

Obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, obiecție formulată de un număr de 83 de deputați aparținând Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal și Grupului parlamentar al Uniunii Salvați România.

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că Legea pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori este neconstituțională.
Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică Președintelui României, președinților celor două Camere ale Parlamentului și prim-ministrului.

Obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr.51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, precum și pentru completarea art.120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, obiecție formulată de un număr de 84 de deputați aparținând Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal și Grupului parlamentar al Uniunii Salvați România.

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis
obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că Legea pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr.51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, precum și pentru completarea art.120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului este neconstituţională, în ansamblul său.
Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică Președintelui României, președinților celor două Camere ale Parlamentului și prim-ministrului.

La finalul anului trecut, deputaţii PNL au sesizat Curtea Constituţională cu privire la proiectele de legi referitoare la contractele de credit, operaţiunile de leasing şi relaţiile financiare în domeniul bancar.

Conform  PNL, cele trei legi sesizate la CCR sunt Legea pentru completarea OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, precum şi pentru completarea art. 120 din OUG 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, precum şi Legea pentru completarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.

PNL susţinea că cele trei legi sunt „în mod vădit neconstituţionale, în ansamblul lor, întrucât au fost adoptate prin încălcarea procedurii legislative, respectiv fără consultarea obligatorie a Consiliului Economic şi Social şi obţinerea avizului acestui for”.

Liberalii considerau că, în acelaşi timp, la adoptarea acestor legi au fost încălcate rigori elementare de reglementare în privinţa justificării normelor propuse spre adoptare ori corelarea acestora cu reglementări aflate deja în legislaţia în vigoare, în mod deosebit cu cele aflate în contradicţie.

Potrivit PNL,  între argumentele de neconstituţionalitate se numără plafonarea dobânzilor pentru credite ipotecare sau imobiliare, fără a se putea distinge la ce bază se raportează procentul de plafonare a dobânzii.

„Totodată, reglementarea propusă înfrânge principiile constituţionale referitoare la libertatea economică, libertatea contractuală, libera concurenţă, dreptul la proprietate privată şi economia liberă de piaţă. În mod efectiv este încălcată Directiva UE 1993/13 în materia protecţiei consumatorilor, care sancţionează clauzele abuzive în contractele dintre consumatori şi profesionişti. De asemenea, soluţiile juridice promovate sunt de natură a genera situaţii absurde în care chiar consumatorii creditelor riscă să fie prejudiciaţi în urma mecanismului financiar introdus prin modificările legislative, respectiv de a fi puşi în situaţia de a rambursa integral valoarea creditului înainte de scadenţă”, susţinea PNL.

Liberalii susţineau că în cazul contractelor de leasing este afectat dreptul de proprietate al persoanei care deţine bunul dat în folosinţă unei alte persoane, întrucât este eliminat caracterul executoriu al contractului încheiat şi, implicit, posibilitatea recuperării bunului asupra căruia deţine dreptul de proprietate.

„În plus, este instituit un regim discriminatoriu, împotriva reglementărilor constituţionale, în cadrul aceleiaşi categorii de persoane fizice/ juridice care sunt titulari ai unor creanţe. Astfel, este restrâns fără nicio raţiune dreptul de a recupera creanţa dobândită prin cesiune de la o instituţie de credit cedentă, fiind impus un regim juridic al proprietăţii asupra creanţei diferit de la un titular la altul, în funcţie de modul de dobândire a respectivei creanţe”, mai arăta PNL.