Dimitar Sabev este economist la Institutul de Cercetări Economice al Academiei Bulgare de Științe. Are un doctorat de la Universitatea de Economie Națională și Mondială din Sofia, unde a susținut o teză privind economia post-creștere (transformată ulterior într-o carte bine vândută). Este, de asemenea, un analist economic influent, având experiență ca jurnalist economic și având un blog propriu, care oferă o înțelegere mai profundă a problemelor sociale, economice și ecologice ale Bulgariei –Bodil (Spin). Cross-border Talks a discutat cu Dimitar Sabev despre realitățile locale din cea mai importantă regiune producătoare de cărbune din Bulgaria – Stara Zagora.
Autori: Malgorzata Kulbaczewska-Figat, Vladimir Mitev
Care sunt cele mai importante fapte care trebuie cunoscute cu privire la tranziția echitabilă în Bulgaria?
Dimitar Sabev: Tranziția verde va fi o provocare enormă pentru economia și societatea bulgară. Comisia Europeană a recunoscut în documentele sale de lucru că Bulgaria va fi printre țările cele mai afectate, însă guvernul nostru nu ia nicio măsură preventivă.
Adevărul este că 43% din electricitatea brută produsă în Bulgaria în 2022 a provenit din arderea cărbunelui, în principal lignit – în timp ce media UE a fost de numai 15,9%. În plus, toate țările europene și-au redus producția de cărbune între 1990 și 2022 – cu excepția Bulgariei, care a înregistrat o creștere de 5,5%. Sistemul energetic bulgar este cu adevărat dependent de cărbune.
Cea mai evidentă consecință a acestui fapt este deteriorarea sănătății publice. Potrivit documentelor științifice, numărul minim de bulgari care își pierd viața prematur din cauza poluării aerului provocată de centralele electrice pe bază de cărbune este de aproximativ 500 pe an. Aceasta este cea mai conservatoare estimare; mai probabil, numărul real se situează undeva în jurul a 1000 sau 2000.
Cu toate acestea, autoritățile centrale și locale nu sunt deranjate de acest fapt. Localnicii care lucrează și locuiesc acolo neglijează, de asemenea, morbiditatea și mortalitatea ridicate, deoarece au salariile lor. Un salariu mediu lunar în sectorul cărbunelui este, să zicem, de 2.000 de euro, ceea ce reprezintă o sumă substanțială pentru Bulgaria. Oamenii din regiunile carbonifere sunt conștienți că pot muri prematur – mulți bărbați nu trăiesc mai mult de 60 de ani. Dar trebuie să se sacrifice pentru a-şi întreține familiile. Noi, bulgarii, suntem eroii suferinței.
Aceeași atitudine predomină și în comunele în care se extrag minereuri de cupru și aur. Salariile sunt mari, dar în detrimentul sănătății lucrătorilor. Cu toate acestea, lucrătorii își schimbă cu ușurință sănătatea pentru viitorul copiilor lor – salariile mai mari îi pot ajuta pe copii să se mute din regiunile de extracție.
Prin urmare, oamenii din Stara Zagora, Radnevo, Galabovo – municipalitățile din complexul energetic Marița-Est – doresc să păstreze sectorul cărbunelui sau chiar să-l extindă.
Ce altceva trebuie știut despre situația din Maritsa Est și din împrejurimi?
Dimitar Sabev: Al doilea aspect cheie este structura de proprietate a instalațiilor de producție. Nu există o singură entitate în Marița-Est, ci un complex de tipuri de companii destul de diferite.
Minele de cărbune, care angajează aproximativ 6000 de persoane, sunt deținute de stat. Cea mai mare centrală termică a complexului, cu o capacitate de producție de aproximativ 1.600 de megawați, este, de asemenea, deținută de stat. În plus, există două așa-numite centrale electrice americane cu o capacitate combinată de 1.500 de megawați, care au suferit unele modernizări în anii 2000. Una dintre acestea este acum controlată de un fond privat de investiții, iar cealaltă este deținută de AES – o corporație energetică americană, parte a indicelui S&P500. A patra centrală electrică din Marița-Est este învechită și este controlată de companii fantomă asociate cu „imperiul energetic întunecat” al omului de afaceri bulgar Hristo Kovaciki. În cele din urmă, există o a cincea centrală electrică, mai mică, dar mai veche și mai murdară, cu sediul în Dimitrovgrad. Astfel, minele Maritsa East furnizează lignit către cinci entități. De asemenea, exportă o mică parte din producția lor, aproximativ 5%, în Serbia.
Un alt element-cheie al acestui complex energetic este activitatea de întreținere. Arderea lignitului este un proces de producție poluant care generează mult sulf și care degradează rapid instalațiile de producție. Centralele electrice se bazează pe livrarea la timp a pieselor de schimb și a lucrărilor de reparații. Această activitate de reparații este chiar mai obscură.
Pentru a rezuma, statul bulgar deține o participație uriașă în Marița-Est; în plus, o mare companie americană, investitori privați, omul de afaceri menționat mai sus și unele structuri de afaceri și mai puțin cunoscute au interese acolo. Ceea ce obținem în final este un ecosistem policentric și extrem de rezilient.
La acesta se adaugă ceilalți actori – autoritățile locale și populația locală, precum și sindicatele, care au interese destul de distincte. Minerii sunt bine organizați. Dacă producția de cărbune va înceta la un moment dat în viitor, sindicatele vor pierde cea mai mare parte a bazei lor de membri. Prin urmare, sindicatele sunt extrem de interesate să împiedice, sau cel puțin să întârzie, tranziția energetică în Bulgaria.
Timp de mulți ani, centrala electrică deținută de stat a produs energie electrică în pierdere. Înainte de războiul din Ucraina, aceasta acumulase datorii de zeci sau sute de milioane de euro în fiecare an, în principal din cauza prețului ridicat al certificatelor de emisii de carbon. Holdingul energetic de stat a trebuit să transfere direct fonduri către centrala electrică aflată în dificultate. În cele din urmă, centrala electrică a acumulat aproximativ un miliard de leva bulgare în datorii către stat. (Vorbesc aici doar despre centrala electrică deținută de stat – pentru producătorii privați au fost prevăzute alte scheme de transfer).
În 2021, am calculat că, din punct de vedere economic, era mai fezabil pentru stat doar să plătească salariile lucrătorilor din structurile de stat din Marița-Est, fără a-i trimite la muncă, decât să transfere fonduri pentru a acoperi pierderile de producție ale acestora.
Cum a influențat războiul din Ucraina regiunile miniere de cărbune, în special Stara Zagora?
Dimitar Sabev: A existat o creștere a prețurilor la energie atunci când a izbucnit războiul din Ucraina. Aceasta a fost o influență globală – agravată de unele speculații naționale. Unele surse (inclusiv organizațiile patronale) presupun că Hristo Kovaciki a fost implicat în acest lucru. Datorită prețurilor mult mai mari la energie în 2022, centrala electrică deținută de stat a reușit cumva să intre pe profit și să-și plătească datoria către stat. Desigur, acest lucru a fost asociat cu o creștere uriașă a emisiilor de carbon.
Oricum, cu prețurile la energie din timpul războiului și-au plătit datoriile – pentru o vreme. Apoi, situația lor financiară gravă a revenit din nou. Statul le transferă în mod regulat o mulțime de bani – 50 de milioane de leva, 100 de milioane de leva etc. Acest lucru nu se datorează vreunui altruism sau unui fel de responsabilitate față de lucrătorii afectați. Se face din cauza influenței politice atât a unor oameni de afaceri, a companiilor internaționale, cât și a sindicatelor, care sunt toate foarte bine organizate. Toți acești actori colaborează pentru a-și păstra interesele financiare în Maritsa East, exercitând o putere politică uriașă.
De exemplu, în apărarea minelor și a sectorului energetic pe bază de cărbune, ei organizează blocaje rutiere care paralizează pentru câteva zile întregul trafic național. Când sunt în stradă, par foarte rezonabili. Un jurnalist sau un sociolog neexperimentat, în timp ce îi intervievează, ar putea crede cu ușurință că pozițiile lor sunt corecte și apoi ar repeta pur și simplu sloganurile lor.
Cu toate acestea, dacă se sapă mai adânc, imaginea devine mai complexă. Spunând că „acești oameni săraci își vor pierde locurile de muncă”, se trece cu vederea problema structurii obscure a proprietății în domeniul energiei pe bază de cărbune din Bulgaria și faptul că se înregistrează cel puțin 500 de decese premature în fiecare an. Aruncați o privire la ratele mortalității în regiunea de ardere a cărbunelui – acestea sunt de până la 2,5% pe an! Oamenii lucrează acolo, dar nu vor ca copiii lor să locuiască acolo. Aceste regiuni pierd masiv populație chiar și fără închiderea minelor de cărbune sau a centralelor electrice.
Totuși, necesitatea eliminării treptate a cărbunelui nu este nouă. Conceptul de tranziție industrială (care ar trebui să fie, de asemenea, o tranziție justă), care „redirecționează” foștii mineri către ramuri alternative ale industriei și serviciilor, nu a apărut recent și din senin. De ce alegerea este încă prezentată ca fiind între extracția cărbunelui – și nimic?
Dimitar Sabev: Într-adevăr, după Acordurile de la Paris din 2015, era evident că trebuiau luate unele măsuri cu privire la viitorul Maritsa East. Încă de acum nouă ani, am fi putut începe să planificăm cum să înlocuim locurile de muncă și să încurajăm antreprenoriatul în aceste regiuni. Parcuri industriale regionale, linii de microcreditare – toate acestea ar fi putut fi deja realizate.
Există sute de ingineri care lucrează în centralele termice. Acești oameni reprezintă un capital uman valoros care ar putea fi angajat în alte ramuri de producție sau sprijinit pentru a-și crea propriile start-up-uri inovatoare în domeniul energiei verzi. Din păcate, acest lucru nu este fezabil din punct de vedere politic. Prin urmare, mă aștept la o escaladare a problemelor socio-economice din Maritsa Est, deoarece închidem ochii la problemele tot mai mari ale tranziției energetice.
Cu toate acestea, Bulgaria a prezentat planuri teritoriale de tranziție justă. Nu conțineau niciun fel de viziune post-cărbune, nicio încercare de a rezolva contradicțiile și așteptările întreprinderilor, sindicatelor și altor actori?
Dimitar Sabev: Unul dintre numeroasele guverne bulgare recente a prezentat unele documente Comisiei Europene. De fapt, a strecurat aceste planuri teritoriale printre liniile instituțiilor și administrației.
Este revelator faptul că, în ianuarie 2023, parlamentul bulgar a decis oficial să renegocieze obiectivele de decarbonizare din cadrul Planului național de redresare și reziliență – la scurt timp după ce a primit prima tranșă de 1,37 miliarde de euro din finanțarea UE în cadrul RRP național.
Câteva luni mai târziu, cu scopul de a dezactiva votarea Foii de parcurs pentru neutralitatea climatică, un grup de deputați pro-ruși din parlamentul bulgar a luat-o razna, blocând cu corpurile lor accesul altor deputați la tribuna parlamentară.
Acest lucru este patetic, desigur. Pe de altă parte, trebuie să recunoaștem că politicienii din opoziție și sindicatele au dreptate când spun: „Bine, vom închide Maritsa East, dar, vă rog, dați-ne câteva alternative”. Sunt un entuziast ecologist și susțin cu strictețe sfârșitul energiei produse pe bază de cărbune. Dar consumul național de energie electrică – atât al industriei, cât și al oamenilor – trebuie să fie cumva asigurat. Cum se va face acest lucru?
Deci, vedeți vreo alternativă sau nu?
Dimitar Sabev: Am făcut calcule recente conform cărora Bulgaria, în termeni relativi, este cel mai mare exportator de energie electrică din Uniunea Europeană. Aproximativ 24% din producția internă netă de energie electrică pentru 2022 a fost exportată. Acest export, de care beneficiază mai ales intermediarii, ar putea fi redirecționat pentru uz intern.
Un alt aspect este că Bulgaria este o țară însorită, cu un mare potențial pentru producția de energie electrică solară. În plus, eficiența energetică a industriei bulgare este scăzută și ar putea fi îmbunătățită substanțial. Bulgaria are o anumită capacitate de producție a energiei verzi. Suntem capabili să trecem la diferite surse de energie regenerabilă – dacă ar exista voință politică.
De asemenea, sunt în favoarea centralelor nucleare. Am fost ani de zile puternic împotriva energiei nucleare, dar acum cred că, dacă luăm în serios încălzirea globală, ar trebui să adoptăm energia nucleară. Cu toate acestea, în cazul Bulgariei, această problemă nu este atât de simplă, deoarece am avut planuri avansate pentru o a doua centrală nucleară sponsorizată de ruși. Din punctul meu de vedere, un alt mare activ energetic rusesc în Bulgaria ar fi un dezastru. Poate că ar trebui să ne îndreptăm spre energia nucleară – dar construirea centralelor nucleare este un proces lent, iar anumite interese ne împing tot timpul spre Rusia.
Având în vedere toate aceste aspecte, Bulgaria ar putea avea trei, patru sau cinci înlocuitori importanți pentru cărbune. Dacă ar exista un guvern orientat spre viitor, eliminarea cărbunelui ar putea fi chiar benefică din punct de vedere financiar pentru Bulgaria. La urma urmei, suntem o economie mică și periferică, iar remanierea vechilor sisteme globale de producție ne-ar putea oferi noi oportunități de nișă.
Trebuie să existe o disponibilitate din partea politicienilor de a lua decizii care nu vor fi pe placul tuturor.
Dimitar Sabev: Aveți dreptate. Iar în cazul Bulgariei, mai există o problemă – sindicatele. Acestea insuflă teamă spunând că dezmembrarea complexului energetic Marița-Est ar afecta grav mijloacele de subzistență a cel puțin jumătate de milion de oameni, iar Bulgaria ar fi ruinată fără cărbune. Acest lucru pur și simplu nu este adevărat.
Există aproximativ 11000 de persoane angajate direct în mine și centrale electrice. Să presupunem că un număr comparabil de oameni sunt angajați în întreprinderile auxiliare, de exemplu în atelierele de reparații. Poate că un număr similar de locuri de muncă au fost create în sectorul serviciilor. 30-35 de mii de persoane este o cifră mare pentru Bulgaria, dar aceasta reprezintă doar 1% din forța de muncă națională.
Cu toate acestea, sindicatele susțin că o jumătate de milion de oameni din sudul Bulgariei vor intra în faliment dacă o politică guvernamentală va afecta interesele din sectorul cărbunelui. Ei răspândesc acest mesaj de ani de zile. În calitate de jurnalist, i-am luat un interviu lui Dimitar Manolov, liderul sindicatului Podkrepa – am fost martor că a spus-o. Podkrepa este unul dintre cei mai vocali oponenți ai tranziției energetice.
Una dintre centralele electrice pe cărbune, deţinută de americani, din Marița-Est – deținută anterior de ContourGlobal – s-a închis recent. Ce s-a întâmplat acolo?
Dimitar Sabev: Aceasta a fost o vacă de muls a energiei pe bază de cărbune din Bulgaria. Ivan Kostov, un fost prim-ministru bulgar, a semnat în 2001 două contracte pe termen lung care conțineau clauze secrete. Două companii americane promiteau investiții în producția de energie pe bază de cărbune în Maritsa East, iar statul bulgar, la rândul său, promitea plăți pentru capacitate. Adică, indiferent dacă aceste centrale produceau sau nu energie electrică, statul era obligat să le plătească o sumă forfetară – dacă nu mă înșel, de ordinul a 150 de milioane de dolari pe an fiecăreia.
În anii următori, aceste centrale electrice şi-au schimbat proprietarii de mai multe ori. În 2011, una dintre centrale a fost achiziționată de ContourGlobal, platforma globală de investiții în energie a Reservoir Capital Group (un fond speculativ american). În 2022, ContourGlobal a fost revândută și, astfel, proprietatea centralei electrice Marița-Est a trecut la KKR, o societate americană de investiții globale.
În 2001, guvernul bulgar neexperimentat a promis plăți uriașe pentru capacitate în schimbul unor investiții străine. Datorită acestor transferuri de stat, ambele centrale electrice americane au fost pe deplin operaționale chiar și atunci când centrala electrică deținută de stat acumulase datorii. Cu toate acestea, plățile de capacitate pentru ContourGlobal au expirat în 2024 (și vor expira în 2026 pentru cealaltă centrală electrică americană) – și a devenit neprofitabil să mai ardă cărbune. Așa că au închis.
La scurt timp după aceea, a avut loc o nouă creștere a prețurilor pe piața energiei electrice. ContourGlobal și-a redeschis rapid instalația, dar numai pentru două săptămâni. Potrivit informațiilor din mass-media, planul pe termen lung al proprietarului este de a transforma centrala într-o instalație de producție de energie regenerabilă. Apropo, Compania Națională de Electricitate deține acolo o participație de 27%.
Putem reveni la această problemă a persoanelor afectate de tranziţia energetică? Ați estimat că numărul real de persoane potențial afectate nu va fi mai mare de 35.000. Presupuneți că aceste locuri de muncă ar putea fi înlocuite de agricultură, turism, mici servicii și întreprinderi mici sau mijlocii? Sau trebuie să existe o nouă investiție industrială?
Dimitar Sabev: Agricultura din această regiune funcționează deja aproape la potențialul său maxim. Dar există alte opțiuni, poate mai bune. Prima este chiar procesul de închidere a minelor. Acesta necesită reabilitarea terenului și ar putea absorbi direct câteva mii de persoane.
În plus, avem o situație unică în regiunea Marița-Est – probabil 15.000 de persoane cu competențe industriale vor căuta în curând noi locuri de muncă. Acesta este un potențial industrial uriaș, un avantaj real pentru economia bulgară. Piața muncii din Bulgaria solicită acum persoane cu competențe industriale. Un politician responsabil ar face tot posibilul să creeze sau să recreeze o capacitate industrială în locul cărbunelui învechit.
În acest sens, un coleg de-al meu mi-a spus recent o poveste uimitoare. Există un nou parc solar municipal în Radnevo – un parc solar mare care ar putea asigura nevoile energetice ale întregului municipiu, deși nu înlocuiește miile de locuri de muncă din industria minieră. Colegul meu l-a sunat pe directorul de resurse umane al acestui parc solar și l-a întrebat: „Faceți angajări?”, pretinzând că este un candidat pentru un loc de muncă. S-a dovedit că existau multe posturi vacante, iar firma era foarte pregătită să angajeze potențialul candidat la telefon. Localnicii care încă lucrau în mină boicotau împreună instalația regenerabilă.
Un sondaj reprezentativ la nivel național în 2023 a arătat că nu mai mult de 20% dintre bulgari susțin închiderea minelor de cărbune. Oamenilor li se spune tot timpul și în toate modurile posibile că tranziția ecologică le va înrăutăți situația. Centralele pe cărbune pretind că produc cea mai ieftină energie – ceea ce este foarte departe de adevăr. Dar oamenii s-au obișnuit să creadă că energia din cărbune este ieftină. Consecința este că oamenii votează împotriva interesului lor material, susținând partidele politice care promit sprijin etern pentru energia produsă din cărbune. Adevărul este că cărbunele este foarte scump acum. Minele de stat au înregistrat o pierdere de 70 de milioane de euro în 2023. Parlamentul a promis transferuri pentru reabilitarea terenurilor în valoare de 500 de milioane de euro pentru următorii patru ani, cu fonduri suplimentare pentru plata salariilor lucrătorilor.
Alternative pentru ocuparea forței de muncă la nivel regional apar ici și colo, inclusiv în producția de energie verde. Salariile pot fi cu 20 sau 30% mai mici decât cele plătite în sectorul cărbunelui, dar sunt peste media națională. Cu toate acestea, cei angajați în sectorul cărbunelui nu doresc alternativele. Evident, angajatorii lor și sindicatele îi induc în eroare.
Dar procesul de tranziție justă a început de fapt. Există Fondul pentru Tranziție Justă, care, de exemplu, finanțează proiecte de izolare termică a caselor. Există unele entități care trec la energia regenerabilă, adică panourile solare.
Dimitar Sabev: Da, acest lucru este adevărat. Situația s-ar putea să nu fie atât de gravă pe cât am prezentat-o eu în primul rând. Mă gândesc doar la ce s-ar putea întâmpla dacă am gândi strategic, dacă am lua măsuri, cum ar fi construirea de parcuri industriale și acordarea de credite pentru inginerii angajați acum în sectorul cărbunelui. Aceștia sunt oameni experimentați și calificați. Ei au doctorate și masterate, unele dintre ele la universități străine. Acești oameni ar putea fi stimulați să se angajeze în antreprenoriatul în domeniul energiei verzi.
Dacă țara noastră ar gândi strategic, ar putea transforma această regiune carboniferă din Maritsa de Est, cu mortalitate ridicată și rate scăzute ale natalității, într-un centru de cercetare și dezvoltare în domeniul energiei verzi pentru întreaga Europă de Est! Acești oameni au competențele necesare, iar infrastructura industrială există, inclusiv o rețea energetică densă.
Este semnificativ faptul că prețul terenurilor din regiune este ridicat, dar nimeni nu vinde. De asemenea, autoritățile centrale nu sprijină construirea de parcuri solare independente acolo, anticipând că, odată cu închiderea centralelor pe cărbune, va apărea o mare afacere, prețul terenurilor va crește și se vor obține profituri uriașe. Aceasta este o situație ciudată pentru o astfel de regiune.
Da, avansăm către un viitor ecologic, dar nu fără probleme sau într-un mod corect. În primul rând, Bulgaria se opune ferm tranziției ecologice, apoi se aruncă direct în tranziția ecologică, în timp ce face tot posibilul pentru a opri tranziția ecologică… Și totuși știm cu toții că aceasta se va întâmpla oricum. Dar toată lumea vrea să facă bani mulți din acest proces, în special politicienii. Același lucru s-a întâmplat și cu primul impuls național pentru energia verde, cu tarifele sale de alimentare. Este bine cunoscut faptul că mulți politicieni, inclusiv din partidele care se opun tranziției ecologice, au instalat parcuri solare și eoliene în Bulgaria în 2010-2011, profitând de prețurile preferențiale pentru primii producători de energie regenerabilă. Ei au încasat bani din informaţii privilegiate.
Credeți că există și alte interese politice în domeniul energiei regenerabile? De fapt, o mulțime de politicieni de rang înalt și interese oligarhice din domeniul energiei fosile se transformă în antreprenori în domeniul energiei verzi…
Dimitar Sabev: Desigur, iar Kovaciki este cel mai notoriu dintre ei.
Dacă cineva are, teoretic, scopul de a moderniza nu numai domeniul energetic, ci și societatea, prin deoligarhizare, printr-o distribuție mai echitabilă a puterii politice și economice în societate, în Bulgaria acest lucru nu se întâmplă prin tranziția justă.
Dimitar Sabev: Categoric nu. Poate că undeva în lume, trecerea la energia regenerabilă este asociată cu democratizarea, cu drepturi de proprietate răspândite și cu o colaborare și implicare răspândite la nivel local. În cazul nostru, situația este cu totul opusă.
Avem bani “murdari”. Oligarhii combustibililor fosili știu ce urmează și vor să profite de pe urma acestui lucru. Acum ei opresc avansul, dar când va fi imposibil să îl mai oprească, se vor alătura tranziției – și vor fi în prima linie.
Există o legislație clară, și chiar programe de stat pentru a încuraja procesul de creștere a prosumatorilor. Cum se dezvoltă acest lucru? Nu văd să se comunice foarte mult despre cum poți face același lucru cu locuinţa ta.
Dimitar Sabev: Există încă probleme nerezolvate în această privință, în special pentru cooperativele energetice care vând energie în rețea. Dacă ești un producător local, poți folosi o parte din energie pentru tine și să vinzi restul. Dar dacă sunteți, de exemplu, o cooperativă energetică formată din oameni care au investit în acest proiect, puteți utiliza energia electrică pentru uz propriu, dar nu pentru a o vinde. Așadar, există lacune în lege, iar acest lucru împiedică tranziția.
România, de exemplu, are o mulțime de prosumatori – aproximativ 150.000 până în septembrie 2024. Bulgaria rămâne în urmă în această privință. Prosumatorii sunt foarte puțini. Cred că Gabrovo ar putea avea cazuri de prosumatori…
Dimitar Sabev: Gabrovo și Burgas, din câte știu eu.
Dar există un motiv, poate, pentru care prosumatorii nu sunt încurajaţi în Bulgaria.
Dimitar Sabev: Aceasta este exact strategia pe care tocmai am încercat să o explic. În anii 2010, au fost acordate primele tarife de alimentare pentru energia verde – turbine mici de râu, turbine eoliene și panouri solare. Mulți membri ai parlamentului au beneficiat de acest lucru. Oameni apropiați puterii politice au construit primele surse de energie regenerabilă și au încasat subvențiile. Populația mai largă nu a avut informații despre posibilități, nu a existat o democratizare a acestui proces. Acum se întâmplă din nou.
Există diferite posibilități, chiar și fonduri UE care vor plăti pentru o parte din panourile solare. Dar aceste informații sunt blocate undeva. Dacă insistați să investiți în surse regenerabile de energie, obstacolele vor fi multiple pentru dumneavoastră – zeci de documente de colectat de la diverse instituții, fiecare dintre acestea costând bani și timp. Birocrația este suficientă pentru a-ți consuma entuziasmul. Aceasta nu este calea de a asigura o tranziție corectă.
Când vorbim despre o tranziție justă, mi-o imaginez ca pe o tranziție către o energie mai ecologică furnizată de un pachet de surse: eoliană, solară, biomasă, deșeuri, eficiență energetică, toate împreună. Doar înlocuirea cărbunelui cu energia solară nu este o tranziție corectă. Dar aceasta este ceea ce se întâmplă acum.
Tranziția justă este un proces care trebuie gestionat. Din câte am înțeles, acesta trebuie să aibă loc la nivel local. Există câteva comitete care reunesc părțile interesate. Dar cât de multe cunoștințe pentru gestionarea tranziției corecte există cu adevărat la nivel local?
Din câte văd eu, ceea ce se întâmplă acum este doar izolarea termică a clădirilor. Ei știu cum să o facă și o fac. Dar, așa cum ați descris chiar acum un minut, tranziția justă trebuie să fie ceva foarte complex.
Dimitar Sabev: La nivel local, există într-adevăr capacități acumulate. Ceea ce ne lipsește este un set unitar de reguli generale – o strategie de stat pentru punerea în aplicare a tranziției corecte. Bulgaria a fost odată o societate comunitară, iar comunismul a fost cea mai grea lovitură împotriva acestei comunități naturale a noastră.
Bulgaria a fost printre primele națiuni din Europa care s-au angajat în mișcarea cooperativă, la începutul secolului al XX-lea. Eram dornici să producem împreună și eram foarte buni la crearea de cooperative. Aceasta a fost calea noastră naturală.
Apoi, odată cu industrializarea noastră în stil sovietic, inclusiv crearea de mari instalații de cărbune, aceste inițiative comunitare au fost distruse. Acum, am putea spera că orientarea către energia verde ne-ar putea spori din nou cooperarea și inițiativele locale. Nu avem nevoie de energie verde “mare”, ci mai degrabă de energie verde “mică” și dispersată – nu doar în beneficiul economiei și al mediului, ci și pentru restabilirea societății noastre.
Acest interviu a fost pregătit cu sprijinul Journalismfund, în cadrul unui proiect mai amplu privind tranziția justă în Bulgaria, România, Polonia și Cehia într-o perspectivă comparativă.
| Știri BVB