Viitorul transportului electric nu înseamnă construcția de stații de încărcare pe marginea drumului, a declarat Dumitru CHISĂLIȚĂ, Președinte al  Asociației Energia Inteligentă, la Dezbaterea ”Fit for 55: România și Planul UE pentru o tranziție verde” organizată de Financial Intelligence, explicând: “Deși aceste elemente sunt necesare, viitorul electric înseamnă să-ți încarci mașina când ajungi acasă, când ajungi la serviciu, când mergi la magazin sau într-o anumită zonă unde nu trebuie să pierzi timpul așteptând un număr de minute până în momentul în care mașina se încarcă efectiv, chiar dacă aceste minute s-au redus foarte mult”.

“Voi vorbi despre pachetul Fit for 55, luând în considerare viitorul transportului în România.

Dumitru Chisăliță a spus: “În calitate de coordonator al unui grup de lucru pe Future Mobility în cadrul Confederației Patronale Concordia, începând cu anul trecut, am condus grup de lucru cu scopul de a analiza ce înseamnă viitorul transportului în România ținând seama de premisele care erau anul trecut, ulterior alăturându-se și elementele din pactul legislativ Fit for 55.

În cadrul analizei pe care am făcut- o anul trecut și în primăvara acestui an am venit cu ideea de a realiza o foaie de parcurs și am analizat modul în care mixul de politici energetice, de politici legate de activitatea de transport, poate să contureze o anumită abordare în anul 2050.

Este foarte important ca, înainte să dăm un verdict pozitiv, negativ sau neutru, să avem niște elemente care se bazează pe o analiză. În momentul de față suntem în situația de a desfășura o activitate de cercetare și simulare a diverselor scenarii, astfel încât ceea ce s-a concluzionat sub forma unor idei să poată să ajungă și într-o fază concretă, într-o fază în care să vedem posibilitatea de a duce la bun sfârșit anumite proiecte și de a ne atinge anumite ținte, cât și aspectele de natură economică, fiind vorba de multiple elemente care trebuie să fie pregătite.

Neutralitatea tehnologică trebuie să fie bazată pe niște elemente concrete, de natură financiară, tehnică și tehnologică, bineînțeles și sub aspectele legate de modul de valorificare a energiei și modul în care aceasta poate să contribuie în ceea ce privește schimbările climatice și să afecteze mediul înconjurător. Este impropriu să discutăm doar de o anumită tehnologie, așa cum vedem în momentul de față, este vorba de tehnologia legată de mașinile electrice care cumva a ocupat întregul ecran și cumva toată lumea merge pe ideea că în 2050 vom avea 90-100 la sută mașini electrice.

În fapt există niște limitări importante pe care aceste mașini le au și ca atare este impropriu să forțăm nota mai mult decât este nevoie și să eliminăm sau să greșim amestecând marketingul care se face pe această zonă cu considerentele de natură socială, economică, tehnică, tehnologică.

Este obligatoriu ca această neutralitate tehnologică să cuprindă combustibilii alternativi, GNL, GNC, hidrogenul etc. , chiar și alte forme de energie mai puțin folosite în momentul de față, pentru că într-o astfel de abordare într-adevăr am putea să venim cu o construcție care să fie reală, sustenabilă și să putem să discutăm de ceea ce înseamnă o proiecție a viitorului și nu o proiecție conjuncturală în care marketingul să ne facă agenda și nicidecum aspectele tehnice, tehnologice și de natură socială.

O altă idee este legată de infrastructura de încărcare-reîncărcare. Problema importantă a acestei conversii tehnologice în ceea ce privește transportul este determinată și de infrastructura de reîncărcare-realimentare. Este foarte important ca această infrastructură să fie construită într-un mod realist.

În același timp trebuie să înțelegem că viitorul din punct de vedere al transportului electric nu este construcția de stații de încărcare pe marginea drumului. Deși aceste elemente sunt necesare, viitorul electric înseamnă să-ți încarci mașina când ajungi acasă, când ajungi la serviciu, când mergi la magazin sau într-o anumită zonă unde nu trebuie să pierzi timpul așteptând un număr de minute până în momentul în care mașina se încarcă efectiv, chiar dacă aceste minute s-au redus foarte mult. Această abordare trebuie să fie însoțită de o dezvoltare corespunzătoare a rețelisticii și a tot ceea ce înseamnă sisteme care pot să ducă la încarcarea mașinilor în aceste zone.

Omul nu trebuie să piardă timpul, poate să își desfășoare activitățile. Trebuie diferențiată infrastructura de încărcare clasică, tradițională pe combustibilii alternativi, de tip GNL, GNC, hidrogen , de ceea ce înseamnă încărcarea mașinilor electrice care din punctul nostru de vedere înseamnă zona în care omul își desfășoară o activitate suficient de mare încât mașina să se încarce.

De asemenea este o problemă importantă diferențierea obiectivelor de reducere a poluării în funcție de vehicul. Cred că este o măsură ce ar veni în sprijinul decarbonizării sectorului de transport și se referă ca această diferențiere să se facă ținând seama de mai multe elemente decât stict tipul de mașină. Trebuie să avem în vedere numărul de pasageri care pot să fie transportați, tonajul, multe alte aspecte suplimentare, decât strict o diferențiere pe mașini.

În viitor trebuie să vorbim despre un mix al formelor de transport, în care elemente care în  România astăzi nu sunt foarte agreate sau sunt mai puțin folosite – cum este transportul feroviar sau chiar transportul în comun, din păcate,  – trebuie să câștige un element foarte important atât din perspectiva pachetului de mediu, cât și din perspectiva pragmatică a ceea ce înseamnă aspectele legate de a putea să descongestionăm tot ceea ce înseamnă traficul. Este extrem de congestionat în ultimii ani.

Nu trebuie să uităm nici biocarburanții. Indiferent cât de mult vom vrea să mergem către zona super ecologică, nu o să putem să acoperim toate tipurile de transport cu forme de energie și atunci trebuie să fim conștienți și mai ales trebuie să înțelegem că tot ceea ce va însemna traversarea perioadei până la o altă etapă se va face ținând seama de carburanți, de mașinile clasice,  în care biocarburanții pot să joace un rol important. Vorbim de biocarburanți de generația a doua care ar putea într-adevăr să facă saltul către noile forme de energie într-un un timp suficient de mare încât să nu fie unul imposibil de realizat, din punct de vedere economic și social, dar în același timp să recunoaștem că probabil vor rămâne zone în care aceste tipuri de mașini vor trebui încă să fie prezente”.