Gabriel Biriș: “Decizia CCR – bună pentru România; trebuie să înțelegem ipocrizia din spatele facerii publice a declarațiilor de avere și interese”

Avocatul Gabriel Biriș consideră că decizia CCR ca declarațiile de avere și interese să nu mai fie publicate pe site-ul Agenției Naționale de Integritate este bună pentru România, potrivit unei postări pe Facebook.

Curtea Constituțională a decis ca declarațiile de avere și interese să nu mai fie publicate pe site-ul Agenției Naționale de Integritate și nici pe paginile online ale altor instituții publice. Totodată, aceste declarații nu mai trebuie să cuprindă veniturile și bunurile soților și copiilor.

Gabriel Biriș a scris: “Văd că e mare iureș urmare a deciziei CCR cu privire nepublicarea declarațiilor de avere și interese.

Ce consider eu?

Că este o decizie foarte bună pentru noi toți, implicăți sau neimplicați în funcții publice, o decizie bună pentru România!

Cred că trebuie să înțelegem ipocrizia din spatele facerii publice a declarațiilor de avere și interese:

– Pe de o parte, pentru marii corupți, publicarea declarațiilor de avere nu a constituit niciun impediment. Ei și-au ascuns fructele corupției pe numele prepusilor (alții decât soția și copiii minori), prin paradisuri fiscale sau prin pereții caselor ce le dețineau prepușii. Asta s-a putut întâmplă și pentru că avem instituții slabe pe care marii corupți evident că nu au avut niciun interes să le întărească;

– Pe de altă parte, publicarea declarațiilor de avere împiedică pe mulți oameni onești, care au realizat ceva în viață, să se implice în viață publică. Oamenii onești și de succes (deci cu ceva avere) sunt în general oameni discreți, nu vor să își pună poalele în cap în public, nu vor să știe oricine câți bani au ei în cont, ce investiții au, ce proprietăți au sau ce colecții de artă sau alte bunuri au acasă. Nu vor asta nu din cauza că au ceva de ascuns autorităților – că nu au!, dar nu vor să știe chiar oricine, inclusiv infractorii ce au ei în casă sau în banca. E și o chestiune de siguranță persoanal și a familiei…

Publicarea declarațiilor de avere (mai puțîn în cazul declarațiilor de interese, care conțîn informații care oricum sunt în mare parte publice) este deci o barieră în calea implicării lor în viață publică, fie în Parlament, în executiv sau în orice alte funcții care obligă la depunerea declarațiilor de avere și interese. Cine a avut interesul să ridice această barieră???

Repet, nu depunerea declarațiilor deranjează, ci publicarea lor. Și asta pentru că – din păcate!, în societatea noastră a fi “bogat” este o stigma. Mai bine “sărac și cinstit” decât “harnic și bogat”…

Ne plângem cu toții că a scăzut calitatea decidenților, ne plângem că oamenii care știu ce este de făcut și pot să facă nu se implică. V-ați întrebat oare de ce stau de o parte? Acesta este unul din motive, mai sunt și altele.
Personal, am simțit un mare disconfort în 2012 când am candidat la Camera deputaților când – a două zi după ce am depus dosarul, mi-am văzut declarația de avere comentată cam peste tot în media.

Atunci nu știam că sunt publice (my fault!), probabil că și dacă știam mi-aș fi asumat și tot aș fi candidat, dar mulți nu sunt că mine…

În 2016, că secretar de stat, a trebuit să le depun din nou și din nou au fost comentarii mai mult sau mai puțîn malițioase cu privire la “bogăția” mea. Cristian Hostiuc, pe prima pagină în ZF scria: “În 2015 Secretarul de stat Biriș a câștigat din avocatură 120.000 lei/luna, acum are un salariu de 6.000 lei/luna”. L-am sunat și l-am întrebat ce a vrut să spună, că eu înțelegeam că fie sunt hoț și m-am dus la furat, fie că sunt prost și m-am dus să fac muncă patriotică și că oricum nu ieșeam bine 😊 Mi-a zis că el doar a dat o informație. Evident că nu m-am supărat pe el, nici nu aveam cum.

Însă, cui a folosit și mai ales, cui folosește?

Își face ANI treaba mai bine dacă pune declarațiile acestea pe site? Nu cred…
Încă ceva: înțeleg depunerea la ANI a declarațiilor de interese. Mie unuia mi s-ar părea însă că depunerea declarațiilor de avere ar fi mai potrivită la ANAF, ele fiind similare cu Declarațiile de patrimoniu și venituri (OPANAF 3704/2015) pe care contribuabilii selectați la verificarea situației fiscale personale trebuie să le depună, tot la ANAF, care are și capacitatea de a verifică îndeplinirea obligațiilor fiscale (că să nu ne mai trezim cu candidați la funcția de Președinte care mărturisesc cu nonșalanță că au făcut evaziune, deși evaziunea este înscrisă în lista de amenințări la siguranță națională!).

Și încă ceva: de ce nu se reglementează activitățile de lobby, legitime în toate țările civilizate? Cui i-e frică de transparență?

Și o mărturisire: eram pregătit să ridic aceeași excepție. Nu mai e nevoie!

Iar în final o rugăminte, pentru toți prietenii mei (reali sau virtuali): va rog să reflectați înainte să criticați această decizie CCR! Sunt multe de reparat în țară noastră, acum avem cu una puține de reparat.”

Joi, cu majoritate de voturi, CCR a declarat neconstituțional art.3 alin.(2) din Legea nr.176/2010, cu următorul cuprins: ‘Declarațiile de avere se întocmesc pe propria răspundere și cuprind drepturile și obligațiile declarantului, ale soțului/soției, precum și ale copiilor aflați în întreținere, potrivit anexei nr. 1’.

În urma acestei decizii, care este definitivă, declarațiile de avere care se depun la Agenția Națională de Integritate nu mai trebuie să cuprindă bunurile soților și copiilor.