George Butunoiu, unul din cei mai vechi şi experimentaţi head-hunteri de pe piaţă, povesteşte pe blogul său cum s-a derulat recrutarea membrilor consiliului de administrație la una dintre cele câteva companii de importantă strategică ale României. 

Acesta scrie: “CA interimar, numit de o lună, urmând ca să fie recrutat “managementul privat” conform legii, cu firme de recrutare independente, ca să fie ales un CA definitiv, pe patru ani.

În mod natural, CA-ul interimar primește sarcina să recruteze noul CA. Să facă licitație pentru alegerea firmei de recrutare, să decidă criteriile de selecție, să intervieveze candidații, să decidă câștigătorii.

Sigur, toți membrii CA-ului interimar, fără excepție, au candidat pentru noul CA. Criteriile de selecție au fost simple: obligatoriu să mai fi făcut parte dintr-un CA, chiar dacă interimar, minimum o lună și jumătate (sic! cel puțin 45 de zile!) în companii cu exact același obiect de activitate, cu cel puțin atâtea mii de angajați și cu o cifră de afaceri mai mare de… Doar dacă Dacia și-ar fi suplimentat obiectul de activitate pe o perioada de 45 de zile și ai fi fost în CA-ul lor, te-ai fi calificat.

Așadar, problema criteriilor de admisibilitate fiind rezolvată, s-a trecut la intervievarea celor șapte candidați rămași în cursă. S-a format un comitet de selecție format din cei șapte membri ai CA-ului interimar. Au pus o masă lungă de consiliu, șapte scaune. Secretarele au adus pixuri și hârtie, cafea, fursecuri. În față, un scăunel cu o măsuță mică. Într-un colț Lenuța făcea procesul verbal al ședinței.

S-a făcut liniște. Începem? Da, hai să începem! O luăm de la stânga la dreapta, începi tu primul? Da, hai să-i dăm drumul!

Și se ridică primul din stânga, iese pe ușa, după care intră și se așază pe scăunel, cu niște hârtii în față. O voce groasă și severă dinspre masă lungă: Numele dumneavoastră? Cutare. Așa, comisia a luat act de candidatura dumneavoastră și a constatat că îndeplinește toate criteriile. Lenuțo, notezi tot, da? … zice vocea, îndreptându-se către colț. Așaaa, să mergem mai departe. Ce școală ați făcut? Ați mai lucrat în domeniu? … … Mai are cineva din comisie întrebări? Vocea groasă se uită în stânga, se uită în dreapta și constată că nu mai erau întrebări. Dumneavoastră aveți întrebări? Nu, nu am. Lenuțo, notează că nimeni nu mai are întrebări și ceva de adăugat! Va mulțumim! Mulțumesc și eu!

Omul de pe scăunel își strânge hârtiile de pe masă mică, zâmbește și iese pe ușa. Apoi intră și se așază la masă lungă, pe primul scaun din stânga. Cel de pe al doilea scaun din stânga se ridică, iese pe ușa, după care intră și se așază pe scăunel și își pune hârtiile pe măsuță. O voce groasă și severă dinspre masă lungă: Numele dumneavoastră? Așa, comisia a luat act de candidatura dumneavoastră și a constatat că îndeplinește toate criteriile. Lenuțo, notezi tot, da? … zice vocea, îndreptându-se către colț. Așaaa, să mergem mai departe. Ce școală ați făcut? Ați mai lucrat în domeniu? … … Mai are cineva din comisie întrebări? Vocea groasă se uită în stânga, se uită în dreapta și constată că nu mai erau întrebări. Dumneavoastră aveți întrebări? Nu, nu am. Lenuțo, notează că nimeni nu mai are întrebări și ceva de adăugat! Va mulțumim! Mulțumesc și eu!

Și tot așa, de încă cinci ori. Cel mai interesant mi s-a părut că ieșeau pe ușă și apoi intrau imediat la loc, deși puteau să se scoale de pe scaunul de la masă lungă și să se așeze direct pe scăunelul de la masă mică. Dar nu, ieșeau afară pe ușa și apoi intrau la loc! Probabil că Lenuța trebuia să fie foarte riguroasă în redactarea procesului verbal: «Candidatul a intrat pe ușa, a închis-o, s-a așezat, a scos dosaru și l-a pus pe măsuță!…»”