-
„Valoarea unei prezențe militare se măsoară prin misiunile pe care le poate susține.”
-
Autor: Corneliu Pivariu – General-maior (cu două stele) în retragere, expert în geopolitică și relații internaționale, cu o experiență de peste 30 de ani în domeniile militar, diplomatic și economic.
În articolul din 10 octombrie despre Grupul Bergen întrebarea pentru România era cum poate influența opțiunile care se conturează înaintea deciziilor NATO. Reuniunea de la Cracovia, din 3 noiembrie, a precizat cine participă la discuțiile despre responsabilitățile europenilor în apărarea convențională. A doua zi, Elbridge Colby a discutat la București despre securitatea Mării Negre și cooperarea militară cu SUA.[1] La 10 noiembrie, la Pentagon, SUA și Polonia au semnat o declarație de intenție privind industria de apărare. În aceeași zi, Nicușor Dan a confirmat oferta României de a împărți costurile staționării. Miza pentru București este ca negocierile cu Washingtonul să răspundă nevoilor de apărare ale flancului sud-estic.
* Discuțiile de la Cracovia
La 2 noiembrie, în ajunul reuniunii, Bartosz Grodecki, șeful Biroului polonez de Securitate Națională, a discutat cu delegația condusă de Elbridge Colby despre prioritățile de securitate ale Poloniei și ale NATO și despre cooperarea bilaterală. La întrevedere au participat și Michael Duffey, William Cappelletti, responsabil de relațiile Pentagonului cu NATO și aliații europeni, ambasadorul SUA în Polonia, Thomas Rose, și reprezentantul permanent al SUA la NATO, Matthew Whitaker. În aceeași zi, viceministrul Paweł Zalewski a discutat cu delegația americană despre extinderea prezenței militare permanente a SUA în Polonia.[2]
Reuniunea, anunțată inițial pentru octombrie la Varșovia, s-a ținut la 3 noiembrie la Cracovia, la solicitarea părții americane. Au participat Statele Unite, Polonia, Germania, Țările de Jos, Norvegia, Suedia și Finlanda, cărora li s-a alăturat Danemarca. Din delegația Pentagonului au făcut parte Elbridge Colby, subsecretarul responsabil de politica de apărare, și Michael Duffey, responsabil de achiziții și de susținerea în serviciu a echipamentelor. Polonia a fost reprezentată de secretarii de stat Paweł Zalewski și Magdalena Sobkowiak-Czarnecka. Ministerul polonez al Apărării a indicat drept direcții de lucru dezvoltarea capabilităților de apărare și cooperarea industrială. La 11 noiembrie, proiectele, contribuțiile și termenele rămâneau neprecizate public.[3]
Pentagonul a pus accentul pe ritmul îndeplinirii angajamentelor de la Haga și pe contribuția efectivă a participanților la descurajare și apărare. Ministerul polonez al Apărării a văzut în intrarea Danemarcei un semn că formatul rămâne deschis aliaților pregătiți să își asume responsabilități suplimentare. În viziunea Washingtonului asupra „NATO 3.0”, europenii preiau responsabilitatea principală pentru apărarea convențională. În paralel, SUA își revizuiesc postura militară în Europa, proces pe care Colby l-a prezentat Consiliului Nord-Atlantic la 27 august. Reducerea efectivelor sau a mijloacelor americane înainte ca unitățile europene, stocurile și sprijinul logistic să fie disponibile ar crea un deficit de capacitate.[4]
* Ecourile în statele participante
În Polonia, ecourile reuniunii s-au concentrat asupra proiectului unei baze permanente a forțelor terestre americane. La 4 noiembrie, viceministra Magdalena Sobkowiak-Czarnecka a confirmat că subiectul fusese discutat la Cracovia. A doua zi, viceministrul Paweł Zalewski a precizat că Varșovia își transmisese deja propunerile. Institutul Polonez pentru Afaceri Internaționale a susținut, în analiza din 4 noiembrie, consolidarea cooperării cu aliații europeni și în eventualitatea unei prezențe americane mai stabile. Institutul ia în calcul că sprijinul SUA ar putea fi limitat sau ar putea sosi cu întârziere.[5]
Discuțiile despre bază începuseră înainte de Cracovia. La 18 iunie, ministrul apărării Władysław Kosiniak-Kamysz a anunțat că primise un răspuns favorabil la scrisoarea din 29 mai, prin care Varșovia își exprimase disponibilitatea de a găzdui o bază permanentă. Din martie 2023, armata SUA are la Poznań o garnizoană permanentă care sprijină personalul repartizat acolo și unitățile în rotație. Negocierile din 2026 privesc extinderea acestei prezențe.[6]
La 4 noiembrie, Ministerul Apărării din Țările de Jos a prezentat viitorul centru de mentenanță PAC-3 din Polonia drept un pas către NATO 3.0. Haga a arătat că anunțul american fusese făcut la reuniunea directorilor naționali pentru armamente. În Germania, agenția federală Germany Trade & Invest consemnase proiectul la 3 noiembrie.[7]
În Suedia, televiziunea publică SVT a relatat despre pregătirea unei misiuni Patriot în estul Poloniei, pentru protecția nodului logistic de la Rzeszów. Trimiterea sistemului fusese anunțată în octombrie, în cadrul NATO. La 6 noiembrie, Norvegia a anunțat reuniunea miniștrilor nordici ai apărării de la Oslo, din 11 și 12 noiembrie, sub președinția norvegiană a Cooperării Nordice în Apărare (NORDEFCO). Pe agendă figurează împărțirea responsabilităților în NATO și consolidarea cooperării nordice. În Finlanda, Yle semnalase încă de la începutul lui octombrie avantajul accesului direct la discuțiile cu Pentagonul și rezervele aliaților din afara formatului.[8]
Relatările despre discuțiile de la Cracovia provin în principal din Polonia. În celelalte șase capitale europene participante, sursele publice consultate pentru intervalul 4–9 noiembrie privesc mai ales proiecte și reuniuni conexe și oferă puține date despre pozițiile delegațiilor la Cracovia.
* Întâlnirea polono-americană de la Washington
La 10 noiembrie, la Pentagon, Pete Hegseth și Władysław Kosiniak-Kamysz au semnat o declarație de intenție pentru extinderea și accelerarea cooperării în industria de apărare. Sean Parnell, purtătorul de cuvânt al Pentagonului, a consemnat discuțiile privind extinderea liniilor de producție. Hegseth a evidențiat contribuția Poloniei la apărarea convențională europeană și a încurajat Varșovia să continue sprijinul pentru Ucraina. Ministrul polonez a anunțat că va susține ca echipamentele produse de companii polono-americane să fie eligibile pentru finanțare din fonduri ale UE. Textul integral al declarației și termenele de punere în aplicare rămân nepublice.[9]
Comunicatul Pentagonului menționează centrul european de mentenanță pentru interceptorii PAC-3 ai sistemului Patriot, a cărui amplasare în Polonia fusese anunțată la 27 octombrie. Potrivit Lockheed Martin, centrul va asigura reparații, recondiționare și recertificare, iar Germania, Țările de Jos și Suedia vor contribui la lanțul de aprovizionare. Calendarul intrării în serviciu și finanțarea centrului rămân neprecizate.[10]
Potrivit bilanțului polonez, baza permanentă a fost primul subiect discutat. Kosiniak-Kamysz a relatat că Hegseth i-a spus că lucrurile merg în direcția bună. Ministrul polonez a interpretat răspunsul ca pe un semnal favorabil și a indicat începutul lui decembrie ca moment în care Varșovia așteaptă decizia Casei Albe. În cadrul revizuirii posturii SUA în Europa, echipele analizează amplasamentele și pregătesc termenii unui acord. Din bilanțul public al Pentagonului lipsește subiectul bazei. Amplasamentul, tipul unităților și calendarul de dislocare rămân neprecizate public.[11]
După întrevedere, Kosiniak-Kamysz a indicat 15–20 de miliarde de zloți drept contribuție propusă de Polonia pentru prezența permanentă. Prin hotărârea din 16 iunie, guvernul îl autorizase să consulte partea americană și să pregătească propuneri privind amplasamentul și costurile. Într-un interviu din 29 octombrie, generalul Dariusz Łukowski, director în minister, estimase că investiția ar dura cel puțin trei ani de la decizie. El evalua baza propriu-zisă la aproximativ trei miliarde de zloți, la care s-ar adăuga, între altele, amenajările pentru instruire și facilitățile pentru familii. Costul total, contribuția americană și alocările pe ani rămân de confirmat.[12]
Kosiniak-Kamysz a invocat la Pentagon angajamentul anunțat de Donald Trump la 21 mai de a trimite 5.000 de militari suplimentari în Polonia. În septembrie, viceministrul Stanisław Wziątek descrisese o perspectivă pe termen lung de 4.000–5.000 de militari staționați permanent și 10.000–11.000 în rotație. Relația dintre suplimentarea anunțată în mai și efectivul viitoarei baze rămâne de clarificat.[13]
Kosiniak-Kamysz a mai relatat un răspuns favorabil al Pentagonului la solicitarea poloneză privind o posibilă achiziție de rachete Tomahawk și lansatoare. Potrivit ministrului, dosarul ar urma să fie examinat de Congresul SUA.[14]
* Grupul Bergen și coeziunea NATO
Componența grupului sugerează un interes prioritar pentru legătura dintre Atlanticul de Nord, Marea Baltică și sectorul nord-estic al flancului terestru. În această configurație contează absența Regatului Unit și a statelor baltice. Londra conduce Forța Expediționară Comună (JEF), din care fac parte Estonia, Letonia și Lituania, alături de cinci dintre statele prezente la Cracovia, Danemarca, Finlanda, Norvegia, Suedia și Țările de Jos. În 2026, JEF a exersat escorta maritimă și comanda multinațională în Atlanticul de Nord și în Baltica, funcții de care depind întăririle aliate în nord. Franța a lipsit și ea de la Cracovia. În apărarea continentului, Londra și Parisul contribuie atât prin capacitățile lor convenționale, cât și prin forțele lor de descurajare nucleară.[15]
Germania și Polonia pot pune în legătură Grupul Bergen cu alte formate. La 26 octombrie, cele două țări au susținut, alături de Franța, Italia și Regatul Unit, declarația miniștrilor apărării din grupul E5. Declarația cere o responsabilitate europeană mai mare, coordonată cu SUA și cu ceilalți aliați. La 2 noiembrie, Berlinul și Londra au reafirmat și obiectivele cooperării lor militare bilaterale.[16]
Londra și Parisul conduc exercițiul Koalicja 26.2, programat în principal în Polonia între 9 și 22 noiembrie, cu aproximativ 2.800 de militari din 11 state. Polonia, Germania, Țările de Jos și Suedia iau parte și la consultările Grupului Bergen. Manevrele testează deplasarea și susținerea forței Coaliției celor dispuși, care ar putea sprijini Ucraina după încetarea luptelor, la invitația Kievului. Varșovia ar coordona tranzitul și sprijinul logistic din Polonia. Turcia va testa la Istanbul pregătirile pentru deminarea maritimă în vederea reluării navigației către porturile ucrainene de la Marea Neagră.[17] Dacă planurile folosesc aceleași forțe sau infrastructuri, aliații trebuie să le coordoneze disponibilitatea în caz de criză.
NATO decide prin consens. Grupul Bergen poate influența pregătirea deciziilor, când se stabilesc necesarul de forțe, prioritățile industriale și termenele de înzestrare. Dacă propunerile care privesc apărarea comună ajung la Consiliul Nord-Atlantic înainte ca participanții să își fixeze contribuțiile și să angajeze resurse, ceilalți aliați le pot modifica. O consultare târzie reduce această marjă. Calendarul informării pe canalele interne ale Alianței rămâne neclar.[18]
* Franța și comandamentul integrat al NATO
La salonul Euronaval din 5 noiembrie, Marine Le Pen a reafirmat că susține, în timp, retragerea Franței din comandamentul militar integrat al NATO. În interviul din 22 mai pentru BFMTV și RMC, precizase că Franța ar trebui să rămână membră a Alianței. Aplicarea acestei propuneri depinde de o victorie la prezidențialele din 2027 și de decizia ulterioară a Parisului. Efectele recursului în casație asupra eligibilității candidatei erau încă disputate la începutul lui noiembrie.[19]
Precedentul este decizia generalului Charles de Gaulle din 1966. Franța a părăsit structurile militare integrate, a rămas parte la Tratatul de la Washington și a revenit în comandament în 2009. În scenariul descris de Le Pen, angajamentul de apărare colectivă din articolul 5 ar continua să se aplice. Denunțarea tratatului ar fi o decizie distinctă, cu efect la un an de la notificare, potrivit articolului 13.[20]
Pentru România, o asemenea decizie ar pune în discuție condițiile de continuare a misiunii AIGLE. Franța este națiunea-cadru a grupului de luptă multinațional al NATO de la Cincu și dispune în România de un element avansat de comandament de nivel brigadă. Parisul ar putea continua misiunea prin aranjamente convenite cu aliații. Ar trebui clarificate lanțul de comandă, forțele alocate planurilor regionale și întăririle prevăzute în caz de criză. O majorare a forțelor disponibile pe flancul estic ar ântări descurajarea dacă noile aranjamente de comandă ar permite angajarea lor la timp.[21]
* Alegerile din SUA și postura militară în Europa
Alegerile din 3 noiembrie au dat democraților majoritatea în Camera Reprezentanților și în Senat. Noul Congres își începe mandatul în ianuarie 2027. El va putea cere explicații Pentagonului prin audieri și poate stabili, prin lege, destinația fondurilor și condițiile folosirii lor pentru forțe, infrastructură și exerciții. Casa Albă și Pentagonul păstrează inițiativa în negocierile cu aliații și în stabilirea dispunerii forțelor, în limitele legislației și ale finanțării aprobate.[22]
Congresul a folosit deja aceste pârghii. Legea de autorizare a apărării pentru anul fiscal 2026 a condiționat utilizarea fondurilor acelui an pentru reduceri care ar fi coborât efectivele din aria Comandamentului European al SUA sub 76.000 de militari mai mult de 45 de zile. Procedura prevedea certificări și evaluări transmise comisiilor de apărare, urmate de un interval de 60 de zile. Pragul viza efectivele din întreaga regiune și lăsa deschisă distribuția pe țări. Pentru o eventuală retragere din tratat, Codul federal stabilește o procedură distinctă, care cere acordul a două treimi dintre senatorii prezenți sau adoptarea unei legi de către Congres.[23]
O reducere de amploare a efectivelor americane va întâmpina probabil un control mai strict în Congres, iar presiunea pentru întărirea apărării convenționale europene va continua. Strategia americană de apărare din 2026 îi atribuie Europei responsabilitatea principală în acest domeniu. La 9 aprilie, senatori democrați și republicani au susținut într-o declarație comună atât menținerea implicării SUA în NATO, cât și contribuții mai mari din partea aliaților. Pentru proiectele discutate în Grupul Bergen, deciziile bugetare ale Congresului pot influența calendarul și amploarea contribuției americane.[24]
* Vizita lui Elbridge Colby și oferta românească
La 4 noiembrie, președintele Nicușor Dan a discutat la Cotroceni cu Elbridge Colby despre securitatea Mării Negre, libertatea navigației și protecția infrastructurii energetice. În aceeași zi, ministrul apărării Ștefan-Radu Oprea a pus accentul pe apărarea aeriană și antirachetă, combaterea dronelor și cooperarea industrială în producție, mentenanță și sprijin logistic. Ministrul de externe Dan Neculăescu a discutat despre contribuția românească la NATO 3.0. La 5 noiembrie, premierul Luca Niculescu a reafirmat interesul pentru o prezență militară americană mai puternică și a prezentat investițiile în capabilități și în infrastructura cu dublă utilizare.[25]
Oferta de împărțire a costurilor preceda vizita. Nicușor Dan o făcuse publică la 23 septembrie, într-un interviu la New York, iar la 29 octombrie Dan Neculăescu a confirmat la TVR că discuțiile continuau. După vizită, HotNews a citat o sursă din Administrația Prezidențială care a menționat cheltuielile de staționare, condițiile de găzduire și o posibilă contribuție la costurile cu combustibilul.[26]
La 10 noiembrie, Ambasada SUA la București a prezentat consultările din timpul vizitei lui Colby în contextul accelerării NATO 3.0. Mesajul a subliniat rolul României pe flancul estic, contribuția sa la o apărare convențională condusă de europeni și importanța cooperării bilaterale în domeniul apărării.[27]
La conferința de presă din seara de 10 noiembrie, Nicușor Dan a confirmat oferta. Potrivit președintelui, România transmisese răspunsurile la chestionarul american cu aproximativ o lună și jumătate înainte, iar evaluarea pentru întreaga Europă, încheiată de echipa lui Colby, ajunsese la Pete Hegseth. Detaliile despre amplasamente și echipamente rămân nepublice, iar decizia aparține administrației SUA. Președintele a invocat utilitatea bazei de la Mihail Kogălniceanu pentru operațiunile americane în estul Mediteranei și în Orientul Mijlociu. În relația cu Congresul, a amintit vizita la Kogălniceanu a doi congresmeni, unul republican și unul democrat.[28]
La 6 noiembrie, Știrile Pro TV au relatat, citând surse din Ministerul Apărării, că Bucureștiul ar putea contribui cu aproximativ 15.000 de euro pe militar, pe lângă cazare, hrană și acces la servicii pentru familii. La conferința din 10 noiembrie, reporterul l-a întrebat pe președinte dacă România propune 15.000 de dolari anual pe militar, suma indicată în septembrie de viceministrul polonez Paweł Zalewski pentru oferta Varșoviei. Nicușor Dan a descris cele două oferte ca fiind comparabile în ansamblu. Cuantumul propus de București, periodicitatea și efectivele eligibile rămân neprecizate public.[29]
Legea americană de autorizare a apărării pentru anul fiscal 2026 a extins categoriile de contribuții eligibile ale aliaților pentru forțele SUA dislocate sau aflate în rotație într-un stat NATO. Combustibilul, transportul, utilitățile și mentenanța pot intra în categoria sprijinului logistic și operațional, din care legea exclude solda, indemnizațiile și celelalte beneficii obișnuite ale militarilor americani. Calculul pe militar ar putea servi la dimensionarea sprijinului. Destinația cheltuielilor va depinde de acord.[30]
* Contribuția României la infrastructura folosită de aliați
Potrivit acordului bilateral din 2005, forțele americane au acces fără chirie sau taxe similare la facilitățile și zonele convenite, care rămân în proprietatea României. Pentru facilitățile construite sau dezvoltate în vederea folosinței comune, părțile împart costurile de construcție, operare și întreținere proporțional cu utilizarea, dacă nu convin altfel. SUA suportă cheltuielile operaționale aferente propriei utilizări, plătesc la costuri rezonabile sprijinul logistic solicitat și primit și acoperă utilitățile proporțional cu consumul.[31]
La Mihail Kogălniceanu, România dezvoltă infrastructura Bazei 57 Aeriene, folosită de forțele române și aliate. Hotărârea Guvernului nr. 781/2019 prevede finanțarea prin bugetul Ministerului Apărării Naționale, în limita alocărilor anuale, și permite utilizarea altor surse legale. Indicatorii aprobați estimau programul, etapizat pe 20 de ani, la 12,17 miliarde de lei, cu TVA, la prețurile din iunie 2019. Lucrările includ o pistă nouă, platforme, spații de depozitare și mentenanță și facilități de sprijin. Hotărârea stabilește valoarea de referință a investiției pentru întreaga bază.[32]
La Deveselu, acordul din 2011 repartizează în mod distinct costurile bazei și ale sistemului antirachetă. În lipsa unei alte înțelegeri, România suportă construcția, întreținerea, susținerea și operarea facilităților aflate sub comandă românească sau folosite exclusiv ori în principal de autoritățile române, precum și taxele locale aferente proprietății imobiliare. Statele Unite suportă costurile interceptorilor și ale facilităților conexe, inclusiv operarea și întreținerea lor. Pentru infrastructura de folosință comună prevăzută de acord, părțile împart costurile proporțional cu utilizarea, dacă nu stabilesc altfel.[33]
La Câmpia Turzii, Hotărârea Guvernului nr. 754/2018 prevede finanțarea modernizării zonei operaționale a Bazei 71 Aeriene prin bugetul Ministerului Apărării Naționale și din alte surse legale. În 2026, ministerul a atribuit pentru faza a doua a lucrărilor un contract de 317.342.000 de lei, fără TVA. Separat, armata SUA a raportat în 2023 finalizarea unor lucrări de 34 de milioane de dolari, care includeau o platformă pentru aeronave, un hangar și o clădire pentru operațiunile escadrilei.[34]
Documentele consultate permit identificarea responsabilităților, a valorilor aprobate și a unor contracte sau lucrări încheiate. Pentru cele trei amplasamente rămâne de stabilit totalul cheltuielilor românești efectuate pentru prezența americană.
* Oferta și apărarea Mării Negre
România are interesul să stabilească ce misiuni ar susține o contribuție suplimentară la Marea Neagră. Sprijinul pentru găzduire, combustibil și mentenanță poate fi legat de misiuni convenite cu SUA, precum supravegherea aeriană și maritimă, apărarea aeriană și primirea întăririlor. Pe lângă efective, contează tipul unităților și echiparea lor, continuitatea rotațiilor, stocurile prepoziționate și timpul de sosire a întăririlor.
Oferta scrisă ar trebui să distingă contribuțiile deja asumate, lucrările de folosință comună și cheltuielile suplimentare de staționare. Pentru acestea din urmă, acordul ar trebui să fixeze un plafon, o durată, o metodă de calcul și obligațiile fiecărei părți. În discuții, Mihail Kogălniceanu și Câmpia Turzii pot fi prezentate prin rolurile lor complementare în operarea aeronavelor și susținerea forțelor. O evidență pe proiecte și misiuni ar permite evaluarea costului suplimentar în raport cu efectul militar urmărit.
În mai 2024, structura de sprijin a armatei SUA din România și Bulgaria a trecut în subordinea administrativă a garnizoanei americane de la Poznań. Redenumită U.S. Army Garrison Black Sea la 15 iunie 2024, aceasta asigură servicii de garnizoană și sprijin logistic la Mihail Kogălniceanu și la Novo Selo. La Mihail Kogălniceanu, structura funcționează în Baza 57 Aeriană a Forțelor Aeriene Române. În cadrul NATO, comandamentele multinaționale de la Sibiu și București au atribuții în pregătirea și coordonarea grupurilor de luptă aliate din România și Bulgaria.[35]
Poznań găzduiește și postul de comandă înaintat al Corpului V al armatei SUA, iar Powidz este un nod logistic pentru stocurile americane prepoziționate. Împreună cu rolul garnizoanei de la Poznań, aceste funcții situează în Polonia o parte importantă a comenzii înaintate și a sprijinului forțelor terestre americane de pe flancul estic.[36] Aranjamentele precedă proiectul de bază discutat la Washington.
Bucureștiul poate completa oferta bilaterală prin proiecte cu partenerii europeni. Declarația summitului Formatului București 9 (B9) și al aliaților nordici din 13 mai recunoaște continuitatea strategică dintre Marea Neagră, Baltica și regiunile nordice. Scrisoarea de intenție România–Polonia din 30 septembrie, în cadrul instrumentului european de finanțare a apărării SAFE, oferă un precedent de cooperare industrială. Un proiect româno-polonez de mobilitate și sprijin logistic, cu aliații de pe rutele relevante, ar da conținut acestei continuități și ar putea fi discutat în structurile NATO care planifică întăririle.[37]
România a inclus interceptorii PAC-3 MSE în solicitarea de achiziție pentru programul Patriot. Centrul din Polonia ar putea oferi o opțiune regională de mentenanță, dacă România convine cu operatorii proiectului condițiile de acces și termenele de efectuare a lucrărilor.[38]
* Concluzii
Rezultatele consultărilor de la Cracovia se vor vedea în proiectele pentru care participanții își asumă contribuții și termene. Când aceste proiecte intră în planurile comune de apărare sau mobilizează aceleași forțe, Consiliul Nord-Atlantic trebuie să le poată discuta cât timp opțiunile sunt deschise.
Centrul PAC-3 oferă un exemplu de cooperare prin care europenii pot prelua, împreună cu industria americană, o parte din susținerea apărării convenționale. Dacă proiectul bazei discutat la Washington primește aprobarea SUA, Polonia și-ar consolida rolul în dispozitivul terestru american din nord-estul flancului. Contribuția bazei la apărarea comună va depinde de forțele alocate și de angajamentele pe termen lung.[39]
În 2027, noul Congres va putea influența atât finanțarea forțelor SUA din Europa, cât și condițiile în care Pentagonul le poate redisloca. La Paris, o eventuală schimbare a raporturilor Franței cu comandamentul integrat ar cere clarificarea lanțului de comandă și a întăririlor prevăzute pentru grupul de luptă de la Cincu.
Oferta românească are ca punct de plecare investițiile și facilitățile puse deja la dispoziție. Contribuția suplimentară trebuie evaluată în raport cu misiunile convenite la Marea Neagră, cu durata angajamentului și cu împărțirea costurilor. O prezență terestră americană mai puternică în Polonia poate ajuta întregul flanc dacă planurile aliate și resursele pentru întăriri acoperă și sectorul sud-estic.
[1] Corneliu Pivariu, „Grupul Bergen și opțiunile strategice ale României”, articol datat 10 octombrie 2026, Financial Intelligence. MApN, comunicatul nr. 358, 4 noiembrie 2026.
[2] Michał Górski, Defence24, declarația lui Bartosz Grodecki despre întrevederea din ajunul reuniunii, 4 noiembrie 2026. Ministerul polonez al Apărării, întrevederea Zalewski–Colby, 2 noiembrie 2026.
[3] Defence24, răspunsul Ministerului polonez al Apărării, 5 noiembrie 2026. Washington Examiner, comunicarea Pentagonului și componența delegației SUA, 3 noiembrie 2026.
[4] Washington Examiner, comunicarea Pentagonului privind selecția participanților, 3 noiembrie 2026. NATO, întrevederea lui Colby cu Consiliul Nord-Atlantic, 27 august 2026. Defence24, răspunsul Ministerului polonez al Apărării, 5 noiembrie 2026.
[5] PAP, declarațiile Magdalenei Sobkowiak-Czarnecka, 4 noiembrie 2026. Polskie Radio 24, interviu cu Paweł Zalewski, 5 noiembrie 2026. Artur Kacprzyk și Marcin Andrzej Piotrowski, PISM, analiză publicată la 4 noiembrie 2026.
[6] Ministerul polonez al Apărării, declarația lui Władysław Kosiniak-Kamysz, 18 iunie 2026. U.S. Army, înființarea garnizoanei permanente din Polonia, 21 martie 2023. Defence24, declarația lui Paweł Zalewski despre convorbirile bilaterale de la Cracovia, 4 noiembrie 2026.
[7] Ministerul Apărării din Țările de Jos, „Nieuwe mijlpaal op weg naar NAVO 3.0”, 4 noiembrie 2026. Germany Trade & Invest, 3 noiembrie 2026.
[8] SVT, pregătirile pentru misiunea Patriot în Polonia. Guvernul Norvegiei, agenda reuniunii NORDEFCO de la Oslo, 6 noiembrie 2026. Yle, relatarea despre Grupul Bergen, 4 octombrie 2026.
[9] Pentagon, bilanțul comunicat de Sean Parnell, 10 noiembrie 2026, arhivat de Forth. Ministerul polonez al Apărării, bilanțul vizitei la Pentagon, 10 noiembrie 2026.
[10] Pentagon, bilanțul comunicat de Sean Parnell, 10 noiembrie 2026, arhivat de Forth. Ministerul polonez al Apărării, anunțul privind centrul PAC-3, 27 octombrie 2026. Lockheed Martin, comunicatul privind centrul PAC-3, 27 octombrie 2026.
[11] Ministerul polonez al Apărării, bilanțul vizitei la Pentagon, 10 noiembrie 2026. Pentagon, bilanțul comunicat de Sean Parnell, 10 noiembrie 2026, arhivat de Forth.
[12] Polska Zbrojna, declarațiile lui Kosiniak-Kamysz după întâlnire, 10 noiembrie 2026. Consiliul de Miniștri al Poloniei, Hotărârea nr. 142 din 16 iunie 2026. Rzeczpospolita, interviu cu generalul Dariusz Łukowski, 29 octombrie 2026.
[13] Reuters, anunțul lui Donald Trump, 21 mai 2026. 300polityka, declarația lui Kosiniak-Kamysz la Pentagon despre cei 5.000 de militari, 10 noiembrie 2026. Polskie Radio, declarațiile viceministrului Stanisław Wziątek la RMF FM, 21 septembrie 2026.
[14] Polska Zbrojna, declarațiile lui Kosiniak-Kamysz după întâlnire, 10 noiembrie 2026.
[15] Rzeczpospolita, componența grupului și aliații neinvitați. Ministerul britanic al Apărării, JEF și exercițiul Lion Protector 26, 2 octombrie 2026. NATO, politica și forțele de descurajare nucleară.
[16] Declarația miniștrilor apărării din E5, 26 octombrie 2026. Declarația comună a Consiliului ministerial al apărării Regatul Unit–Germania, 2 noiembrie 2026.
[17] Ministerul polonez al Apărării și Ministerul britanic al Apărării, exercițiul Koalicja 26.2 și pregătirea forței multinaționale, 3 noiembrie 2026.
[18] NATO, „Consensus decision-making at NATO”.
[19] LCP, declarațiile lui Marine Le Pen la Euronaval, 5 noiembrie 2026. BFMTV și RMC, interviul din 22 mai 2026. Public Sénat, dezbaterea privind eligibilitatea, 2 noiembrie 2026.
[20] NATO, „France and NATO”, retragerea din 1966 și revenirea din 2009. Tratatul de la Washington, art. 5 și 13.
[21] NATO, postura aliată pe flancul estic și statele care contribuie. Ministerul francez al Armatelor, batalionul multinațional și elementul avansat de brigadă în România.
[22] Associated Press, rezultatul alegerilor pentru Congres. Constituția SUA, amendamentul XX, secț. 1.
[23] Legea federală SUA 119-60, secțiunea 1249, controlul posturii militare în Europa. Codul SUA, titlul 22, secțiunea 1928f, limitarea retragerii din NATO.
[24] Pentagonul, Strategia Națională de Apărare a SUA, ianuarie 2026. Comisia pentru relații externe a Senatului SUA, declarația bipartizană din 9 aprilie 2026.
[25] Mesajul președintelui Nicușor Dan după întrevedere, 4 noiembrie 2026. MApN, comunicatul nr. 358, 4 noiembrie 2026. AGERPRES, mesajul ministrului Dan Neculăescu, 4 noiembrie 2026. AGERPRES, comunicatul Guvernului și declarația premierului, 5 noiembrie 2026.
[26] News.ro, declarațiile lui Nicușor Dan de la New York, 23 septembrie 2026. TVR Info, interviul cu Dan Neculăescu, 29 octombrie 2026. HotNews, relatarea privind costurile și găzduirea, 4 noiembrie 2026.
[27] Ambasada SUA la București, mesajul despre vizita lui Colby, 10 noiembrie 2026. DCNews, reproducerea mesajului ambasadei, 10 noiembrie 2026.
[28] AGERPRES, declarațiile lui Nicușor Dan despre oferta românească, 10 noiembrie 2026.
[29] Știrile Pro TV, relatarea bazată pe surse din MApN, 6 noiembrie 2026. RFE/RL, interviul cu Paweł Zalewski, 25 septembrie 2026. Știrile Pro TV, schimbul de întrebări și răspunsuri, 10 noiembrie 2026.
[30] Legea federală SUA 119-60, secțiunea 1246, care modifică titlul 10, secțiunea 2350j din Codul SUA.
[31] Acordul România–SUA din 6 decembrie 2005 privind activitățile forțelor SUA staționate în România, art. II–IV și VIII.
[32] HG nr. 781/2019, art. 2 și indicatorii tehnico-economici. MApN, programul de modernizare a Bazei 57 Aeriene.
[33] Acordul România–SUA din 13 septembrie 2011 privind sistemul de apărare împotriva rachetelor balistice, art. XI.
[34] HG nr. 754/2018, finanțarea infrastructurii zonei operaționale Câmpia Turzii. TED, anunț de atribuire nr. 494875-2026, execuția fazei a II-a. UTI CFM, valoarea contractului fără TVA, comunicat publicat de AGERPRES. U.S. Army, facilitățile finalizate în 2023 la Baza 71 Aeriană.
[35] U.S. Army, istoricul garnizoanei de la Poznań. U.S. Army, reorganizarea USAG Black Sea, 15 august 2024. MApN, Baza 57 Aeriană. NATO, comandamentele de pe flancul estic. U.S. Army Garrison Black Sea, istoricul reorganizării din 2024.
[36] U.S. Army, postul înaintat al Corpului V la Poznań. U.S. Army Garrison Poland, rolul logistic al bazei de la Powidz.
[37] Declarația summitului B9 și al aliaților nordici de la București, 13 mai 2026. MApN, scrisoarea de intenție România–Polonia în cadrul SAFE, semnată la 30 septembrie 2026.
[38] DSCA, notificarea nr. 17-35 din 10 iulie 2017 privind solicitarea României, Federal Register, p. 37085. Lockheed Martin, comunicatul privind centrul PAC-3, 27 octombrie 2026.
[39] Ministerul Apărării din Țările de Jos, „Nieuwe mijlpaal op weg naar NAVO 3.0”, 4 noiembrie 2026. Ministerul polonez al Apărării, bilanțul vizitei la Pentagon, 10 noiembrie 2026.
| Știri BVB