În urmă cu 30 de ani, fostul secretar de stat american Henry Kissinger avertiza că Rusia încearcă să își recapete statutul de mare putere și că principala provocare pentru Occident este acceptarea de către Moscova a granițelor stabilite după destrămarea Uniunii Sovietice.
Într-un discurs susținut la 29 aprilie 1996, Kissinger vorbea explicit despre Ucraina și Azerbaidjan, despre particularitățile istorice ale Chinei și despre necesitatea unei politici externe americane bazate pe echilibrul de putere. Declarațiile sale capătă o relevanță aparte în contextul războiului declanșat de Rusia împotriva Ucrainei.
-
Rusia și tentația refacerii imperiului
În 1996, la doar cinci ani după destrămarea Uniunii Sovietice, Kissinger atrăgea atenția că Rusia se confrunta cu o transformare istorică profundă: pierderea controlului asupra fostelor republici sovietice și necesitatea redefinirii propriului rol internațional. Fostul diplomat american considera că dezbaterea politică internă din Rusia era dominată de dorința recuperării statutului imperial.
În opinia sa, principala problemă pentru politica externă americană nu era personalitatea liderului de la Kremlin, ci comportamentul Rusiei față de statele devenite independente.
Kissinger relata inclusiv o conversație avută în Siberia, în timpul unei escale, cu un oficial vamal rus. Acesta era preocupat de momentul în care Rusia ar putea recupera Ucraina, Azerbaidjanul și alte foste republici sovietice.P entru Kissinger, episodul ilustra persistența unei mentalități imperiale, chiar și la mare distanță de Moscova. El avertiza că presiunile exercitate de Rusia asupra vecinilor săi ar putea conduce, mai devreme sau mai târziu, la reapariția tensiunilor internaționale.
Această analiză, formulată în timpul președinției lui Boris Elțîn, este relevantă în contextul anexării Crimeei de către Rusia în 2014 și al invaziei pe scară largă a Ucrainei în februarie 2022.
-
Kissinger: Politica externă a Rusiei nu depinde exclusiv de liderul de la Kremlin
O altă idee importantă a discursului era că politica externă rusă nu putea fi explicată exclusiv prin personalitatea conducătorilor săi. Kissinger critica tendința Washingtonului de a concentra relațiile bilaterale asupra unor lideri precum Mihail Gorbaciov sau Boris Elțîn.
În viziunea sa, Statele Unite trebuiau să evalueze Rusia în primul rând prin acțiunile sale concrete și prin raportarea la independența statelor vecine. Fostul secretar de stat considera că Moscova încerca să își recapete statutul de mare putere și că această aspirație nu avea să dispară automat prin schimbarea conducerii politice.
* Kissinger: China are o istorie de 5.000 de ani. Șapte dinastii au durat mai mult decât întreaga existență a Statelor Unite
În același discurs, Henry Kissinger explica de ce relația dintre Statele Unite și China necesita o abordare diferită de cea aplicată Uniunii Sovietice.
El sublinia că una dintre marile dificultăți ale relației dintre cele două puteri provine din diferențele profunde de experiență istorică și din modul diferit în care societățile percep timpul și relațiile internaționale.
„China este o societate complet diferită de a noastră. În primul rând, există de 5.000 de ani și, desigur, trebuie să ne amintim că, timp de peste 200 dintre acești ani, noi nici măcar nu existam, așa că au fost nevoiți să se descurce fără sfaturile americane.
Au existat 22 de dinastii chineze, dintre care șapte au durat mai mult decât întreaga istorie a Statelor Unite. Șase dintre ele au durat la fel de mult ca întreaga istorie a Statelor Unite. Așadar, vorbim despre un ritm diferit.
Dacă întrebi un american sau un european când s-a întâmplat ceva, îți va da o dată. Dacă întrebi un chinez când s-a întâmplat ceva, îți va spune o dinastie. Și astfel ai identificat momentul cu o aproximație de trei sute de ani”, declara Henry Kissinger.
Prin această comparație, fostul secretar de stat american evidenția diferențele dintre perspectiva istorică occidentală și cea chineză, sugerând că diplomația americană trebuie să țină cont de tradițiile și experiența istorică a Chinei.
Afirmațiile sale subliniau necesitatea înțelegerii modului în care marile puteri își construiesc strategiile pe termen lung, pornind de la propria istorie, și nu exclusiv de la prioritățile politice ale momentului.
* Nixon, Mao și dificultatea de a conduce China
Kissinger relata și un episod din întâlnirea dintre președintele american Richard Nixon și liderul chinez Mao Zedong. Potrivit fostului secretar de stat, Nixon i-ar fi spus lui Mao că învățăturile sale au schimbat o mare civilizație.
Mao ar fi răspuns că influența sa s-a limitat la Beijing și câteva suburbii.
Prin această relatare, Kissinger sublinia dificultatea guvernării unei țări cu o populație uriașă și cu o tradiție istorică atât de îndelungată.
Fostul diplomat avertiza că o politică americană de confruntare cu China ar putea izola Statele Unite în Asia și ar reduce flexibilitatea diplomației americane.
-
Energia și conductele, instrumente geopolitice
Discursul din 1996 conținea și o observație relevantă pentru actuala competiție energetică. Kissinger anticipa creșterea importanței resurselor energetice din Asia Centrală, pe fondul industrializării Chinei, Indiei și altor economii emergente.
El atrăgea atenția asupra importanței strategice a rezervelor energetice din Kazahstan și Uzbekistan și asupra rolului pe care traseele conductelor urmau să îl joace în relațiile internaționale.
Această perspectivă este relevantă și astăzi, când infrastructura de transport al petrolului și gazelor naturale, securitatea aprovizionării și diversificarea rutelor energetice reprezintă componente importante ale competiției geopolitice.
-
Lecția lui Kissinger: Istoria contează mai mult decât personalitatea liderilor
Una dintre ideile centrale ale discursului era că politica externă trebuie construită pe înțelegerea forțelor istorice care modelează comportamentul statelor. Kissinger susținea că Statele Unite trebuie să abandoneze presupunerea potrivit căreia toate națiunile împărtășesc aceleași experiențe și priorități politice.
În opinia sa, Washingtonul avea nevoie de o strategie mai sofisticată, bazată pe echilibrul de putere și pe înțelegerea intereselor marilor actori internaționali.
La 30 de ani de la acest discurs, avertismentele privind ambițiile Rusiei, complexitatea relației cu China și importanța strategică a energiei rămân teme centrale ale geopoliticii internaționale.
| Știri BVB