Subiectul utilizării inteligenței artificiale se dezvoltă într-o dihotomie aproape perfectă: pe o direcție avem utilitatea, modernismul înțeles în consistența sa, nevoia de smart și ușurința de interconectare a mai multor platforme colaborative, iar pe de altă parte sunt preocupările legate de modul în care se manifestă mecanizarea și sistematizarea societății, îngrijorările legate de perspectiva dictaturii tehnologiei și dezbaterile despre supraveghere și control.

În plină expansiune trăim paradoxul confuziei. Trecerea de la extazul controlului unor echipamente prin programe semiindependente sau utilizarea nanoroboților, la teama de pierdere a drepturilor și libertăților individuale sub pretexte de eficiență, într-o permanentă suspicionare a elitei tehnocrate.

Devenim ezitanți pentru că observăm apusul erei dominate de eroism, devoțiune,  morală sau filosofie și instalarea unei adevărate ere a mașinăriilor, configurarea comenzilor prin inteligență artificială devenind un imperativ dorit.

În argumentație, observăm că dacă până acum a devenit larg acceptat faptul că inteligența artificială este utilă în domenii exacte, precum știință sau tehnologia informației, în prezent asistăm la deschiderea sferei de utilizare al acestui instrument și în domenii sociale, precum managementul resurselor umane.

Este o situație deosebit de ofertantă, în care există și deschidere din partea specialiștilor în resurse umane, așa cum există și tehnologia disponibilă. Avantajul pentru o companie este evident: pe măsură ce specialiștii în resurse umane pot să folosească inteligența artificială pentru procesele implementate anterior, ei câștigă timp liber pe care îl pot folosi pentru a-și extinde rolurile curente în cadrul organizației, astfel încât să devină jucători mai strategici în companie.

Evident se manifestă, cu agresivitate uneori, ”mâhnirea” sistemului bazat pe rutină și înțelegeri personale cel puțin conjuncturale, căutându-se explicații în care se invocă neglijarea feelingului sau a meritelor individuale. În fapt, este vorba despre o îngrijorare a pierderii pârghiilor care dădeau volatilitatea selecției.

Inteligența artificială (IA) poate să fie folosită pentru procesele de recrutare și onboarding. În ceea ce privește partea de recrutare, implementările pot varia de la unele simple – o interfață mai simplă și mai prietenoasă pentru aplicanții pentru o poziție disponibiliă, până la unele complexe – redescoperirea candidaților potriviți prin căutarea în baza de date a aplicanților și potrivirea abilităților acestora cu nevoile companiei. În partea de onboarding și inducție, IA permite noilor angajați să folosească sprijinul și cunoștințele zonei de resurse umane și în afara orelor de program, prin aplicații diverse, inclusiv de tipul chatbot. Cu cât un angajat nou este mai repede adus la nivelul de cunoaștere al companiei, cu atât el devine mai productiv și echipa mai puternică.

Apoi, IA poate să rezolve multe dintre problemele de retenție pe care le are o companie, inclusiv putând să identifice acei specialiști veritabili despre care am mai vorbit. Prin chestionare și sisteme de recunoaștere ale angajaților, IA permite două lucruri foarte importante: pe de o parte evaluează nivelul de satisfacție al angajaților în legătură cu locul lor de muncă, ceea ce se poate dovedi cheie în procesul de retenție. Pe de altă parte, IA poate să identifice cu precizie ce angajați nu sunt folosiți optimal în raport cu talentul lor, oferind nu doar informația, dar și soluția pentru management.

Tot mai mulți cercetători cu preocupări în acest segment definesc tehnologia, cu inserțiile inteligenței artificiale, ca fiind știința ingineriei sociale. În dezvoltările domeniului Resurse Umane identificarea și recrutarea candidaților utili sau a specialiștilor activi devine o activitate de intelligence ce trebuie dusă cu tehnici și mijloace dezvoltate în concordanță cu dezvoltarea socială.

O platformă IA dedicată poate oferi o relaționare profesională integrată, candidați sau angajatori, parcurs profesional transparent, inclusiv cu elemente de control-recomandare, și chiar instruire aplicată și dedicată prin cursuri și seminarii în format on-line. Citeam recent că tehnologia recunoașterii faciale, dezvoltată dintr-o nevoie de securitate colectivă sau biometrie, a fost transferată în dezvoltare către alte sectoare prin analizarea modificărilor fizionomiei cauzate de reacții spre a detecta minciuna, procedeu neinvaziv și conspirat comparativ cu poligraful, fiind evident că acesta din urmă nu poate fi folosii pentru un interviu de angajare.

Folosim mecanismele de retenție de care am vorbit în cadrul CNCIR SA, în principal pentru dezvoltarea profesională a angajaților, prin aplicarea unui algoritm în formă hibridă IA-format clasic de cursuri, urmărind nevoile de instruire pentru fiecare individ în parte.

Nu în ultimul rând, IA permite automatizarea multor sarcini administrative, care sunt adesea repetitive, fără valoare sau cu o valoare adăugată scăzută, dar care sunt cronofage pentru specialistul din resurse umane. Astfel de procese automatizate, permit re-alocarea de plus valoare în cadrul companiei, urmând ca specialiștii în resurse umane să poată să gestioneze roluri mai centrale, mai strategice, care adaugă plus-valoare, în ceea ce privește dezvoltarea abilităților angajaților, creșterea nivelului de satisfacție al acestora, creșterea gradului de retenție și implicit dezvoltarea durabilă a companiei.

IA nu trebuie să fie văzută drept o amenințare la adresa unei companii, ci, ca să păstrăm paradigma de la care am plecat în seria de articole, poate fi un instrument care să ducă la creșterea nivelul de securitate al unei companii, și, aplicată la domeniul resurselor umane, poate să fie un instrument care să ducă la creșterea nivelului de securitate al unei țări. IA este și un instrument de combatere activă a fenomenului de brain-drain, complementar politicilor de active ageing, dar mai rapid de implementat decât acestea.

Inteligența artificială oferă durabilitate și precizie. Durabilitatea se reflectă în calitatea mașinii, cu o versatilitate dată de update-uri cerute de evoluție, iar precizia devine un imperativ pentru om în a analiza nevoile sale și a le formula cât mai exact, sintetic în linii de programare.