Update articol:

Mugur Isărescu: „Zona euro nu este un loc confortabil pentru economiile cu nivel scăzut de competitivitate sau cu piețe rigide”

Experiența practică acumulată până în prezent în ceea ce privește adoptarea monedei unice a demonstrat că zona euro nu este un loc confortabil pentru economiile cu nivel scăzut de competitivitate sau cu piețe rigide, dincolo de ceea ce prevede Tratatul de la Maastricht, a susţinut Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, cu ocazia decernării titlului de Doctor Honoris Causa al Universității Ovidius din Constanța. 

Potrivit lui Mugur Isărescu, România a înregistrat progrese semnificative în domeniul convergenței reale, reflectate în reluarea și accelerarea creșterii economice în perioada care a urmat crizei globale. Această evoluție a condus la un avans al PIB pe locuitor ca pondere în media zonei euro (pe baza standardului puterii de cumpărare) de la 31,7% în anul 2005 la un nivel estimat de circa 60% în anul 2018. Este cel mai rapid ritm de creștere consemnat în cadrul grupului de țări cu tendințe similare, același indicator majorându-se în Bulgaria, de exemplu, de la aproximativ 33% în 2005 la doar circa 48% (estimare pentru 2018).

Guvernatorul BNR a explicat: „Chiar dacă aceste două țări vecine au multe în comun, există și lucruri care le despart – nu doar Dunărea, ci și regimul de curs de schimb! Prin adoptarea consiliului monetar în urmă cu peste două decenii, într-o situație de criză economică și bancară, Bulgaria și-a impus un curs de schimb fix, cu toate beneficiile și neajunsurile care decurg din practicarea acestuia. Cert este că flexibilitatea regimului de curs de schimb din România a fost de natură a favoriza avansul mult mai alert al convergenței reale în România față de Bulgaria. Mișcările cursului de schimb al leului au permis absorbirea unor șocuri neprevăzute ce puteau afecta creșterea economică, facilitând situarea sa la un nivel mai ridicat și evitând totodată fluctuațiile excesive la nivelul acesteia. Merită semnalat faptul că în Bulgaria nu s-a depășit în niciun an din perioada postcriză pragul de creștere economică de 4%, în timp ce în România în fiecare dintre ultimii trei ani s-au consemnat niveluri superioare acestuia.

Benoît Cœuré, membru al Comitetului Executiv al BCE, remarca, în cadrul unei conferințe organizate în noiembrie 2018 de Banca Națională a Austriei, faptul că economiile din Europa Centrală, de Est și de Sud-Est sunt caracterizate de un nivel neuniform al convergenței. Dintre cele care au aderat deja la UE, au intrat până acum în zona euro economii de dimensiuni mai mici. Țările mai mari, cu regim de curs de schimb flexibil și niveluri mai ridicate ale convergenței reale, nu se grăbesc să facă pasul spre euro, concentrându-se mai degrabă, în primă instanță, pe corectarea unor probleme structurale cu care se confruntă. Mai atrase de perspectiva unei adoptări relativ rapide a monedei unice par a fi economiile cu regim fix al cursului de schimb (care, prin urmare, au renunțat deja la flexibilitatea acestui instrument), chiar și dacă înregistrează un nivel mai redus al convergenței reale.

Flexibilitatea inerentă unui regim de flotare controlată precum cel practicat de BNR are însă și limite clare, care nu trebuie pierdute din vedere – nu înseamnă nicidecum că banca centrală acționează discreționar, putând duce cursul de schimb acolo unde dorește. Abuzul de flexibilitate poate fi la fel de dăunător bunului mers al economiei ca și abuzul de rigiditate. De altfel, regimul de țintire directă a inflației aplicat de către BNR reprezintă o combinație de reguli și de componente discreționare având ca scop formularea unei politici monetare coerente și eficiente.

În ceea ce privește diferențele actuale de abordare între țări privind adoptarea euro, unora li s-ar putea părea ciudat că Bulgaria, rămasă în urmă în planul convergenței reale, are în vedere o intrare mai rapidă în zona euro decât România. Este natural ca țara vecină să privească adoptarea euro ca pe unica ieșire sănătoasă din aranjamentul actual de tip consiliu monetar. În schimb, în România, Ungaria, Polonia și Cehia, țări în care se practică țintirea directă a inflației, abordarea este una diferită, întrucât trecerea la euro prezintă un grad mai ridicat de complexitate. Aceasta nu înseamnă nicidecum că România ar fi sceptică în privința adoptării euro, ci doar că are nevoie de o viziune cuprinzătoare menită să asigure intrarea la momentul potrivit și cu succes în zona euro.

Referitor la convergența nominală, în intervalul iulie 2015 – noiembrie 2017 România a îndeplinit toate criteriile de convergență prevăzute în Tratatul de la Maastricht, dar fără să participe la mecanismul cursului de schimb. Faptul că, la momentul actual, valorile de referință pentru rata dobânzii pe termen lung și pentru inflație nu mai sunt îndeplinite reprezintă un avertisment că ar trebui depuse eforturi pentru realizarea convergenței nominale într-o manieră durabilă, și nu accidentală sau temporară. Acest lucru este posibil numai atunci când cele două tipuri de convergență se potențează reciproc.

Este important să menținem economia pe un trend de creștere, fiind totodată extrem de atenți să protejăm echilibrele macroeconomice recâștigate în urma unui proces dureros de ajustare care a avut loc după criza financiară internațională. Singura modalitate de a merge înainte este aceea de a recurge la un mix coerent de politici macroeconomice și la reforme structurale ferme, menite să majoreze potențialul de creștere a economiei și, în același timp, să îi sporească rezistența la șocuri. Această abordare nu ar trebui să lase loc politicilor prociclice.

Faptul că o politică anticiclică creează condiții prielnice pentru o convergență lină este dincolo de orice îndoială. Acesta a fost unul dintre principiile pe care s-a bazat mereu calibrarea orientării politicii monetare a BNR.

Pentru a menține coerența și sustenabilitatea convergenței reale, politica monetară trebuie nu numai să acționeze într-o manieră anticiclică, ci să fie și flexibilă, evitând, în același timp, extremele. Pe de o parte, este important să nu ignore, în vreun fel, amenințarea inflației de dragul unei prosperități câștigate rapid și ușor (și, prin urmare, iluzorie). Pe de altă parte, însă, ar trebui să evite să devină – ca să-l citez pe Mervyn King – „obsedată de inflație”. BNR nu s-a bucurat niciodată de luxul de a se putea concentra exclusiv asupra stabilității prețurilor și asupra utilizării ratei dobânzii în speranța că stabilitatea financiară și stabilitatea cursului de schimb vor urma de la sine. În condițiile circulației libere a capitalului și ale gradului semnificativ de euroizare, este evident o iluzie ideea că cererea agregată ar putea fi gestionată numai prin pârghia ratelor dobânzilor”.

Potrivit lui Mugur Isărescu, recent, noi pași importanți au fost făcuți în vederea asigurării unor repere adecvate pentru derularea procesului de trecere la euro în România. Anul 2018 a consemnat înființarea, prin ordonanță de urgență a guvernului, a Comisiei Naționale de fundamentare a Planului național de adoptare a monedei euro, organism consultativ cu rol de identificare și formulare a acțiunilor ce trebuie întreprinse în vederea pregătirii economiei românești pentru atingerea cu succes a acestui deziderat.

Planul național de adoptare a monedei euro a fost finalizat în decembrie 2018, constituind un document fundamental pentru conturarea traseului de urmat de către România.

Mugur Isărescu a menţionat: „Aș îndrăzni să spun că sosise timpul elaborării unui astfel de plan, de vreme ce convergența reală, măsurată ca PIB pe locuitor ca pondere în media zonei euro (pe baza standardului puterii de cumpărare), a ajuns deja în România la aproximativ 60% din nivelul zonei euro. De altfel, documente similare au stat la baza abordării coordonate și coerente a trecerii la euro în alte state. (…) Planul național identifică obiectivele strategice care trebuie îndeplinite în vederea aderării la zona euro. Astfel, anterior trecerii la moneda euro, sunt necesare corectarea unor dezechilibre macroeconomice și reducerea decalajului de convergență, alături de îndeplinirea unor condiții de ordin structural, în principal în domeniul consolidării finanțelor publice, al dezvoltării infrastructurii și al sporirii competitivității. Mai mult, aderarea la zona euro trebuie să fie precedată de intrarea în ERM II pentru o perioadă obligatorie de minimum doi ani – testându-se astfel capacitatea de ajustare a economiei românești în contextul menținerii cursului de schimb într-un interval fix –, dar și în Mecanismul Unic de Supraveghere și în Uniunea Bancară. Acestor obiective strategice le sunt asociate o serie de obiective operaționale, prezentate sub forma unor măsuri și ținte specifice.

Mai mult, din punct de vedere al aspectelor tehnice, Planul național de adoptare a monedei euro prevede etapele acestui proces. Astfel, prima etapă o constituie pregătirea pentru intrarea în ERM II, urmată de cea de-a doua etapă, care presupune participarea la ERM II, elaborarea rapoartelor de convergență, determinarea nivelului cursului de schimb la care se va face conversia și decizia de abrogare a derogării din partea Consiliului. În cea de-a treia etapă trebuie să se urmărească asigurarea unei cantități adecvate de monede și bancnote euro, furnizarea acestora către bănci și punerea lor în circulație. Urmează perioada de afișare duală obligatorie a prețurilor, în timp ce ultima etapă o constituie adoptarea euro, urmată de o perioadă de circulație duală a monedelor.

Totodată, documentul propune o serie de domenii de acțiune, precum și acțiuni pregătitoare în procesul de adoptare a euro, structurate în jurul mai multor teme. De exemplu, în ceea ce privește politica monetară și cea macroprudențială, se subliniază necesitatea unei abordări care să favorizeze stabilitatea prețurilor, stabilitatea financiară și controlul dezechilibrelor externe, urmărindu-se aducerea inflației, în mod sustenabil, la niveluri apropiate celor din zona euro. Un alt exemplu îl reprezintă domeniul finanțelor publice și al administrației publice, unde se recomandă consolidarea bugetară prin reducerea deficitului bugetar structural și creșterea spațiului fiscal, alături de utilizarea anticiclică a politicii fiscale, drept instrument principal de stabilizare (alături de politica veniturilor și de cea macroprudențială). În ceea ce privește piața muncii, educația și sănătatea, documentul recomandă analiza experiențelor altor state care au adoptat deja moneda unică. Sunt încrezător că transpunerea în practică a obiectivelor și recomandărilor formulate va fi de natură a asigura un parcurs adecvat către aderarea la zona euro.

Planul național de adoptare a monedei euro este însoțit de un Raport de fundamentare, care realizează o radiografie amănunțită a economiei românești și oferă soluții pentru reducerea perioadei de pregătire a aderării. Acesta relevă importanța compatibilității structurale și instituționale, alături de cea a existenței echilibrelor economice corespunzătoare, reflectate de un nivel ridicat al convergenței reale, pentru realizarea cu succes a trecerii la euro. Ca atare, conform Raportului, pentru atingerea acestui deziderat este esențial să fie întreprinse reforme structurale și instituționale care să sporească reziliența economiei și potențialul său de creștere.

Totodată, Raportul examinează trei aspecte-cheie privind aderarea la zona euro:

-Necesitatea existenței unei mase critice de robustețe înainte de aderare, care implică o convergență nominală durabilă: deși esențială, îndeplinirea criteriilor de convergență nominală nu este suficientă pentru intrarea în zona euro. În practică se observă cum fără compatibilitate structurală și instituțională, fără echilibre economice corespunzătoare, care să aibă corespondent în convergența reală, poziția în zona euro ar fi una precară.
-Importanța intrării în ERM II, ca anticameră a zonei euro și perioadă de testare ex-ante a economiei românești: aceasta presupune limitarea fluctuației cursului monedei naționale în raport cu euro pentru o perioadă de minimum doi ani, timp în care se urmăresc menținerea îndeplinirii criteriilor nominale de convergență și creșterea convergenței reale, fără însă a folosi cursul de schimb drept instrument de ajustare. Așadar, momentul intrării în ERM II și nivelul parității leului față de euro trebuie alese cu maximă atenție.
-Evaluarea funcționării zonei euro și a mecanismelor de corecție în condițiile în care nu mai există instrumentul autonom de politică monetară: Mecanismul European pentru Stabilitate, Uniunea Bancară și alte instrumente introduse recent reprezintă progrese importante în completarea mecanismelor zonei euro, dar reforme suplimentare sunt încă necesare”.

Adoptarea euro nu rezolvă automat problemele unei economii, ci este o etapă a procesului de convergență, susţine Mugur Isărescu. Domnia sa a menţionat: „Esențiale sunt însă coerența și sustenabilitatea politicilor economice.

În planul adoptării euro, se poate spune că nu este pentru cine se nimerește, ci pentru cine se pregătește. Iar pregătirea nu se încheie odată cu aderarea la zona euro, ci trebuie să continue și ulterior. În caz contrar, riscul unei inversări în derularea convergenței sau al unei stagnări de durată este major”.