Sistemele de pensii din întreaga lume se confruntă cu o criză demografică, pe măsură ce creșterea speranței de viață și scăderea natalității amenință să pună o presiune tot mai mare asupra finanțării pensiilor, ridicând semne de întrebare cu privire la capacitatea acestora de a susține plățile către generațiile viitoare, scrie CNBC.
Sistemele de pensii se împart, în general, în două categorii: planurile cu beneficii definite, care promit pensionarilor un venit prestabilit, și planurile cu contribuții definite, în cadrul cărora sumele plătite la pensionare depind de economiile acumulate și de randamentele investițiilor.
Îmbătrânirea populației generează provocări diferite pentru cele două sisteme: schemele cu beneficii definite se confruntă cu obligații financiare tot mai mari, pe măsură ce pensionarii trăiesc mai mult, în timp ce participanții la sistemele cu contribuții definite riscă să își epuizeze economiile înainte de sfârșitul vieții, ceea ce pune o presiune suplimentară asupra performanței investiționale a fondurilor.
Problema este „uriașă și s-a accentuat de-a lungul timpului”, a declarat Sebastien Betermier, director executiv al Centrului Internațional pentru Managementul Pensiilor (International Centre for Pension Management), menționând că unele fonduri de pensii au beneficiari care sunt pensionați de aproape o jumătate de secol și au ajuns la vârste de 107 sau 108 ani.
„Cu cât longevitatea este mai mare, cu atât fondurile de pensii trebuie să acopere mai mulți ani, iar acest lucru se transformă imediat într-o obligație financiară suplimentară”, a explicat el.
„Gândiți-vă la costul pe care îl impune, de fapt, generației următoare (…) Este o bombă cu ceas”, a declarat Betermier pentru CNBC.
43 dintre cele 55 de sisteme de pensii analizate au rate ale fertilității sub nivelul de înlocuire a generațiilor
Amploarea provocării este evidențiată de raportul Marsh CFA Institute Global Pension Index 2026 (MCGPI), publicat marțea trecută.
Dintre cele 55 de sisteme de pensii incluse în indice, 43 au rate ale fertilității sub nivelul de înlocuire a generațiilor, de 2,1 copii pentru fiecare femeie, în timp ce 23 înregistrează rate sub 1,5 copii pentru fiecare femeie.
Între timp, speranța de viață la vârsta de 65 de ani, în regiunile mai dezvoltate, a crescut cu 50,9% din 1950, ajungând la aproximativ 20 de ani suplimentari de viață.
Acest lucru înseamnă că beneficiile de pensionare trebuie să acopere acum perioade considerabil mai lungi.
În același timp, numărul potențialilor angajați care susțin financiar populația vârstnică urmează să scadă puternic.
„Finanțarea pensiilor viitoare și a îngrijirii persoanelor vârstnice devine tot mai problematică, pe măsură ce raportul dintre numărul angajaților și cel al pensionarilor continuă să scadă”, se arată în raportul MCGPI.
„Foarte puține sisteme, în forma în care funcționează în prezent, sunt sigure.”
Problema este deosebit de gravă în cazul sistemelor de pensii bazate pe principiul redistribuirii (pay-as-you-go), în care contribuțiile angajaților de astăzi finanțează în mare parte beneficiile pensionarilor actuali.
Aceste sisteme sunt deosebit de vulnerabile la reducerea numărului de persoane active.
Presiunile sunt deja vizibile în Statele Unite, unde Fondul fiduciar pentru asigurările de bătrânețe și urmași (Old-Age and Survivors Insurance Trust Fund), care finanțează pensiile și beneficiile pentru urmași ale zecilor de milioane de americani, ar urma să își epuizeze rezervele în trimestrul al patrulea din 2032, potrivit celui mai recent raport al administratorilor fondului.
Nici schemele de pensii finanțate integral prin acumularea și investirea contribuțiilor angajaților și angajatorilor nu sunt imune.
Pe măsură ce participanții se pensionează și încep să încaseze beneficiile, unele fonduri s-ar putea confrunta cu situația în care plățile depășesc contribuțiile noi încasate, ceea ce le-ar obliga să își regândească strategiile de investiții și necesarul de lichidități, avertizează MCGPI.
„Ieșirile viitoare de numerar pentru plata beneficiilor vor depăși nivelul contribuțiilor sau al primelor (…) Această presiune financiară va crește inevitabil în viitor”, subliniază raportul.
Regândirea riscurilor
Presiunile demografice schimbă modul în care fondurile de pensii investesc, unele dintre acestea asumându-și riscuri mai mari pentru a genera randamentele necesare îndeplinirii obligațiilor tot mai mari față de pensionari.
Multe fonduri mature plătesc deja beneficii mai mari decât contribuțiile pe care le încasează, ceea ce le obligă să se bazeze într-o măsură tot mai mare pe randamentele investițiilor și pe activele acumulate.
În Australia, aproximativ o treime dintre fondurile de pensii ocupaționale (superannuation funds) au înregistrat fluxuri naturale de numerar negative pe parcursul unei perioade de trei ani, ceea ce înseamnă că plățile beneficiilor au depășit contribuțiile, potrivit unui raport din 2025 al Autorității Australiene de Reglementare Prudențială (Australian Prudential Regulation Authority).
Observatorii industriei afirmă că presiunea de a obține randamente mai mari a determinat unele fonduri să se orienteze către investiții mai riscante și mai complexe, inclusiv capital privat (private equity), infrastructură și credit privat (private credit).
„Poți încerca să obții randamente mai mari din investiții, dar acest lucru va necesita asumarea unor niveluri mai ridicate de risc”, a declarat Betermier.
Jean-Pierre Aubry, director asociat pentru cercetarea sistemelor de pensii ale administrațiilor statale și locale la Centrul pentru Cercetarea Pensiilor din cadrul Boston College, a afirmat că fondurile de pensii se orientează tot mai mult către investiții mai riscante, deși amploarea acestei tendințe diferă considerabil de la o piață la alta.
„Cred că toată lumea transferă puțin mai mult risc acolo unde poate. Costurile cresc odată cu această schimbare demografică”, a declarat Aubry.
El a făcut referire la fondurile de pensii ale administrațiilor statale și locale din SUA, care dețin doar aproximativ 20% din active în obligațiuni, o mare parte din restul portofoliilor fiind investită în acțiuni și active private.
Potrivit acestuia, o asemenea structură a investițiilor expune fondurile publice de pensii din SUA la riscuri investiționale considerabil mai mari decât pe cele din Europa și Canada.
Cu toate acestea, nu toți administratorii fondurilor de pensii consideră îmbătrânirea populației un motiv pentru asumarea unor riscuri mai mari.
David Elias, directorul general al fondului australian de pensii Hostplus, a declarat că schimbările demografice reprezintă doar unul dintre numeroșii factori care influențează deciziile de investiții.
El a subliniat importanța menținerii unui portofoliu diversificat între diferite clase de active, regiuni geografice și industrii, asigurându-se în același timp că randamentele potențiale compensează în mod adecvat riscurile asumate.
Elias a mai afirmat că guvernele ar putea găsi modalități de atenuare a presiunilor generate de îmbătrânirea populației, inclusiv prin politici de imigrație și progrese tehnologice, în timp ce schimbările demografice în sine ar putea crea noi oportunități de investiții.
„Nu subestimez capacitatea guvernelor de a fi extrem de creative în abordarea acestor tipuri de probleme”, a spus el.
„Dar vor trebui să le abordeze, fără îndoială.”
| Știri BVB