Gazele naturale sunt esențiale pentru securitatea energetică și pentru o tranziție energetică realizată fără subminarea competitivității economice, consideră Oana Ijdelea, Managing Partner Ijdelea & Asociații, care a criticat, la Conferința Regională Eurogas de la București, o serie de politici europene în domeniul energiei, inclusiv obligațiile privind stocarea CO2 impuse producătorilor prin Net-Zero Industry Act. Ea a susținut, totodată, că România trebuie să își apere mult mai puternic specificul și resursele în negocierile de la Bruxelles.
„Nu este pentru prima dată când niște idealuri extrem de mărețe, spuse în cuvinte foarte frumoase intră într-o contradicție totală cu realitățile în care trăim”, a declarat Oana Ijdelea.
Mesajul său privind rolul gazelor naturale a fost tranșant: „Fără gaze naturale, viitorul este în întuneric și în frig. Uniunea Europeană trebuie să înțeleagă și să accepte această realitate.”
În opinia sa, problema trebuie analizată inclusiv din perspectiva competitivității europene: „Uniunea Europeană este un spațiu în care capacitatea de inovare, de industrializare și de producție, pentru a da sens cuvântului și înțelegerii de competitivitate, este la un nivel extrem de scăzut, cum nu a fost niciodată de când există UE până la momentul prezent.”
- „Gazele naturale sunt sursa care va asigura cu adevărat o tranziție energetică făcută înțelept”
Oana Ijdelea consideră că gazele naturale trebuie privite nu doar din perspectiva securității aprovizionării, ci și ca o componentă a tranziției energetice: „Gazele naturale nu sunt numai vehiculul care ne asigură buna funcționare și minunatul confort în care fiecare dintre noi trăiește la nivelul anului 2026, ci sunt sursa care va asigura cu adevărat o tranziție energetică, dar o tranziție energetică făcută înțelept, fără a submina avantajele pe care le avem.”
Ea a criticat în acest context obligațiile privind captarea și stocarea carbonului – CCS – care revin producătorilor de gaze în cadrul Net-Zero Industry Act: „Vorbim de CCS, vorbim de obligațiile producătorilor de gaze naturale cu privire la stocarea carbonului. Punem marii producători să aibă în sarcină niște obligații imposibil de realizat din punct de vedere tehnic și geologic.”
Ijdelea a ridicat și problema finanțării unor asemenea proiecte: „Nu vorbim economic. Nu vorbim de totala inexistență a banilor europeni și a măreției fondurilor europene pentru genul acesta de proiecte, pentru că, din punctul meu de vedere, ceea ce există ca finanțare disponibilă din Fondul pentru Inovare sau din Granturile Norvegiene este prea puțin și incomplet pentru un proiect care are trei componente majore – captare, transport și stocare.”
- Ijdelea: Fezabilitatea tehnică și geologică pe termen lung a CCS nu a fost demonstrată
Oana Ijdelea a susținut că principala problemă este fezabilitatea tehnică și geologică a proiectelor de stocare a CO2. „Problema fundamentală a unei asemenea inițiative este că fezabilitatea ei tehnică și geologică pe termen lung nu a fost demonstrată.”
Ea și-a susținut afirmația făcând referire la rapoartele de progres depuse în contextul Net-Zero Industry Act: „Lucrul ăsta nu îl spun eu. Lucrul ăsta îl spun cele 44 de rapoarte de progres pe care entitățile obligate pe Net-Zero Industry Act le-au depus anul acesta și care sunt publice și care demonstrează exact acest lucru.”
Ijdelea a criticat și modul în care, în opinia sa, sunt tratate la nivel european anunțurile privind dezvoltarea unor viitoare hub-uri CCS: „În timp ce vedem cum Comisia Europeană parcă trăiește pe LinkedIn, unde oricine poate să scrie orice și orice companie care declară că va fi noul hub de CCS în Norvegia, în Grecia sau în altă parte a lumii este luată ca adevăr sine qua non pentru a merge mai departe și pentru a face politici europene care afectează toți acei jucători care, de fapt, țin siguranța în aprovizionare, buna funcționare a economiei.”
- Biometanul, o oportunitate pentru România
O alternativă pe care Oana Ijdelea o consideră concretă pentru România este dezvoltarea biometanului. „O alternativă sau un sprijin paliativ pentru această tranziție este, într-adevăr, biometanul.” Ijdelea a punctat „Vorbim tot de CH4, deci chimic este exact aceeași moleculă.”
Problema este, potrivit acesteia, că România nu dispune încă de toate instrumentele necesare dezvoltării pieței: „Nu avem fonduri, nu avem certificate și garanții de origine încă. Legislația care a permis producția de biometan a intrat în vigoare acum mai puțin de un an. Acesta este motivul pentru care nici astăzi nu avem producție de biometan, avem doar producție de biogaz.”
Ijdelea a făcut referire și la obiectivul prevăzut în PNIESC: „Avem o țintă în PNIESC: până în 2030, 5% din producția interna de gaze să vină din biometan.”
- „Odată ce Neptun Deep intră în producție, inevitabil o să devenim un exportator de securitate energetică”
Oana Ijdelea consideră că intrarea în producție a Neptun Deep va modifica semnificativ poziția României în regiune.
„Odată ce Neptun Deep intră în producție – și toată lumea așteaptă acest moment – în mod inevitabil o să devenim un exportator de securitate energetică, de gaze naturale.”
În acest context, modul în care Bucureștiul își reprezintă interesele la nivel european devine, în opinia sa, esențial. „Maniera în care România își susține poziția la Bruxelles este un factor decisiv față de modul în care orice politici, regulamente, directive urmează să fie implementate ulterior.”
- Materiile prime critice și reindustrializarea vor avea nevoie de energie „în bandă”
Oana Ijdelea a legat producția de gaze și de proiectele europene privind materiile prime critice și reindustrializarea.
„De exemplu, materiile prime critice, unde iarăși România este un vârf de lance, avem magneziu, avem grafit, avem două proiecte care sunt declarate proiecte de interes strategic pentru Uniunea Europeană din perspectiva CRMA.” Exploatarea și procesarea acestor resurse vor presupune, potrivit acesteia, un consum important de energie. „Exploatarea lor, punerea în producție, extracția minereului, pentru că sunt activități miniere, după aceea prelucrarea, sunt exclusiv activități energointensive, care vor avea nevoie cu prioritate de gaze naturale, pentru că doar gazele naturale pot oferi energia în bandă de care genul ăsta de proiecte au nevoie.”
- „BSOG a demonstrat că se poate”
Oana Ijdelea a invocat proiectul Black Sea Oil & Gas drept exemplu că proiectele energetice majore pot fi realizate în România, chiar dacă dezvoltarea lor este dificilă.
„Noi, am demonstrat că, cu investitori care au răbdare, reziliență, tenacitate și inventivitate, putem să facem absolut orice fel de proiect mare de infrastructură sau proiect energetic.”
„BSOG a demonstrat că se poate. Am fost deschizători de drumuri. Acum, OMV Petrom și Romgaz vin cu un proiect care este de zece ori mai mare decât proiectul nostru și demonstrează din nou că se poate.”
Ijdelea a spus că aceeași abordare este urmărită acum și în domeniul biometanului si al CCS.
„Cu biometanul intenționăm să facem exact același lucru, să fim deschizători de drumuri. Și noi ne uităm la viabilitatea unui proiect de stocare a carbonului la momentul la care zăcămintele noastre urmează să fie depletate. Dar mai este mult, mult până acolo.”
- „Problema este la leadership și la modul în care România își susține cauza la Bruxelles”
Pentru Oana Ijdelea, multe dintre dificultățile administrative întâlnite de investitori pot fi gestionate dacă există o strategie coerentă și leadership.
„Toate celelalte probleme de care se vorbește în mediul de business, că îți trebuie multe avize, că nu e clar cu terenurile, cu cartea funciară, toate lucrurile astea sunt probleme rezolvabile sau care pot fi gestionate într-o manieră constructivă.”
Problema fundamentală este, în opinia sa, reprezentarea intereselor României la nivel european. „Eu aici văd problema: la leadership și la modul în care România își susține cauza la Bruxelles, pentru că acum putem să stăm la masa negocierilor și putem să avem un punct de vedere de care lumea, obligată de realități daca nu altfel, să țină seama.”
| Știri BVB