Un grup de lideri religioși, academicieni și economiști îi aduc un omagiu Papei Francisc, subliniind apelul său pentru o economie care să acorde prioritate demnității umane și responsabilității ecologice. Ei propun inițiative de conversie a datoriilor ca o modalitate practică de a echilibra inegalitățile globale și de a promova viziunea sa de fraternitate și dezvoltare durabilă, potrivit Vatican News. 

De Helen Alford, Alfonso Apicella, Leonardo Becchetti, Giulio Guarini, Riccardo Moro, Gianni Vaggi*

Astăzi, lumea și liderii săi aduc un omagiu unui pontif – Papa Francisc – care a predicat neobosit și ne-a reamintit, până la epuizare, să privim istoria din perspectiva celor mai mici și marginalizați. El a avertizat că „această economie” poate ucide și că piețele singure nu sunt suficiente.

Papa Francisc a subliniat în mod constant că o economie care ucide riscă în cele din urmă să se autodistrugă printr-o spirală de crize financiare, sociale și ale datoriilor, agravate de urgența climatică. Reflecțiile și avertismentele sale merită o atenție serioasă, nu numai din motive etice și morale, ci și pentru urmărirea mai largă a binelui comun și căutarea de soluții care să prevină alte evenimente dramatice și să protejeze supraviețuirea planetei și structura coexistenței umane.

Dacă cei care îl onorează astăzi doresc cu adevărat să ducă mai departe moștenirea sa spirituală, ar putea începe prin a profita de ocazia oferită de Omagiu  pentru a îndeplini una dintre marile sale speranțe:

• Folosind acest moment pentru a stabili mecanisme de compensare între „datoria ecologică” a țărilor bogate și datoria externă a țărilor mai sărace, o povară care a devenit din ce în ce mai greu de suportat, agravată de actualul context macroeconomic mondial caracterizat de rate ridicate ale dobânzilor și tratamentul inegal al țărilor debitoare.

Este o realitate că, în multe țări cu venituri mici și medii, serviciul datoriei consumă mai multe resurse decât investițiile în sănătate și educație, condamnând segmente largi ale noilor generații la sărăcie persistentă.

Conceptul de datorie ecologică, introdus de Papa Francisc în Laudato Si’, afirmă că, din punct de vedere istoric, țările bogate au consumat o parte disproporționat de mare din „dreptul de a polua” fără a compensa țările mai sărace, care au contribuit mult mai puțin la poluarea globală, dar suferă consecințele acesteia.

Urmând abordarea practică a Papei Francisc, propunem combinarea acestei viziuni etice cu măsuri concrete, prin promovarea inițiativelor de conversie a datoriilor axate pe investiții în tranziția ecologică. Deși parțiale, astfel de inițiative pot ușura semnificativ povara datoriilor pentru țările debitoare, servind în același timp intereselor țărilor creditoare din cel puțin patru motive:

1. Combaterea încălzirii globale prin reducerea emisiilor este un bun public global care necesită eforturi din partea tuturor, inclusiv a țărilor cu venituri mici și medii.
2. Investițiile în adaptarea la schimbările climatice în țările debitoare – adesea situate în zonele cele mai afectate de urgența climatică – sunt esențiale pentru reducerea riscului de sărăcie.
3. Criza climatică face ca echilibrul dintre resurse și populație să devină nesustenabil în multe dintre aceste țări, alimentând migrația climatică care riscă să creeze fluxuri și mai mari și mai greu de gestionat la porțile țărilor cu venituri ridicate și în interiorul celor mai sărace.
4. Crizele datoriilor conduc întotdeauna la instabilitate politică, atât la nivel național, cât și global.

Conversia unei părți din datoria și din dobânzile aferente într-un fond de garantare pentru proiecte de atenuare și adaptare, cum ar fi inițiativele de combatere a sărăciei energetice și de construire a instalațiilor de energie regenerabilă cu participarea sectorului public, ar servi astfel dublu scopului de a promova tranziția ecologică și de a reduce sărăcia în țările debitoare.

Fără a intra în detalii tehnice privind punerea în aplicare, o astfel de inițiativă, dacă ar fi realizată cu implicarea activă a guvernelor, a societății civile și a comunităților locale, ar putea genera și beneficii mai largi, în special pentru țările cele mai vulnerabile, care nu sunt în măsură să își achite datoriile. Ea ar putea atrage finanțare suplimentară din partea băncilor regionale de dezvoltare și ar putea stimula realocarea drepturilor speciale de tragere angajate de unele țări creditoare pentru inițiative de dezvoltare globală.

Moștenirea spirituală a Papei Francisc începe cu un angajament teologic, pastoral și antropologic pentru protejarea demnității fiecărei persoane. În ultimii ani, în special în Fratelli Tutti, el a subliniat tema fraternității pierdute – legătura esențială a cărei absență face ineficiente libertatea și căutarea egalității.

Conflictele dintre regiuni și națiuni, rivalitățile economice și căutarea puterii generează crize și violență care dăunează relațiilor umane.

Răspunsul necesar este să hrănim planeta cu inteligență relațională, consolidând relațiile umane personale și instituționale.

Inspirându-ne din moștenirea Papei Francisc, suntem invitați să facem un pas înainte în această călătorie.

*Helen Alford, președinta Academiei Pontificale de Științe Sociale

Alfonso Apicella, responsabil senior pentru campaniile globale de advocacy la Caritas Internationalis

Leonardo Becchetti, Universitatea Tor Vergata, director al Festivalului Național al Economiei Civile

Luigino Bruni, Universitatea LUMSA, fondator al Economiei lui Francesco

Iftekhar Hasan, Universitatea Fordham, redactor al Journal of Financial Stability

Phoebe Koundouri, Universitatea din Atena, președinte al Consiliului Mondial al Asociațiilor Economiștilor pentru Mediu și Resurse

Giulio Guarini, Universitatea din Tuscia

Riccardo Moro

Gianni Vaggi, Universitatea din Pavia

Stefano Zamagni, fost președinte al Academiei Pontificale de Științe Sociale