Odată dezvoltată piața de capital, se dezvoltă și antreprenoriatul, a spus Radu Tudor, Senior Partner Infinexa, la Banking Forum 2024, organizat de Financial Intelligence, pe 14 octombrie.

Domnia sa a spus: “Avem o problemă de mentalitate în România, legată de faptul că fiecare companie trebuie să crească pe seama finanțărilor bancare, nu avem mentalitatea pe care o au cei de peste Ocean, unde proporția de finanțări acordate companiilor prin intermediul bursei este covârșitoare raportat la finanțările bancare. Ar trebui să venim cu o schimbare de paradigmă și de mentalitate și să înțelegem că odată dezvoltată piața de capital, se dezvoltă și antreprenoriatul.

Fiți siguri că dacă un fond de private equity sau de venture capital intră într-o companie la început de drum, va găsi mecanismele prin care să controleze foarte bine ce se întâmplă în respectiva companie și să o facă să meargă, în măsura viziunii antreprenorului.”

Radu Tudor a specificat că actele comerciale trebuie să plece și de la prezumția de bună-credință, subliniind că prea multe reglementări pot sufoca antreprenoriatul.

El a oferit și un sfat, legat de scandalul Nordis, dezvoltator care a intrat în insolvență, în contextul în care a fost acuzat că a vândut apartamente de mai multe ori: “Singurul sfat pe care l-aș avea pentru clienți este să apeleze la avocați cu reputație. Nu putem intra în dezbateri legate de modalitatea în care se interpretează situațiile respective, am învățat să nu mă pronunț până nu văd hârtii. Deci nu putem ști care este situația din interior. Generic, evident că putem vorbi. Într-adevăr, este trist ce li s-a întâmplat oamenilor, era un proiect care arăta foarte bine.”

El a menționat ce pot face practicienii în insolvență pentru antreprenori: “La Infinexa, avem în curs de dezvoltare o entitate separată – Infinexa Finance, care vine exact în zona de a adresa nevoia de finanțare a companiilor aflate în dificultate. Cred că este foarte important să avem un rol educativ. Din păcate, companiile vin la noi în momentul în care sunt cu poprirea pe cont. Ei bine, noi încercăm să mergem către ele, să ajungem la momentul în care încă se mai poate face ceva și să le explicăm anumite aspecte care prezintă relevanță pentru ei, în condițiile în care ar mai putea avea o șansă.

Am observat, de-a lungul timpului, că în momentul în care ești în circuitul normal comercial, lucrurile merg bine, EBITDA este pozitiv, totul este roz, iar finanțarea bancară se face prin transmiterea unor documente, eventual un business plan.

Când venim în zona de dificultate financiară, lucrurile se complică destul de mult. Aici, antreprenorii, în special, trebuie să înțeleagă faptul că nu neapărat declanșarea oficială a unei stări de insolvență, de dificultate, o procedură de concordat sau acord de restructurare este privită de către bancă ca fiind o stare de dificultate. Foarte puțini antreprenori înțeleg că mecanismele pe care instituțiile bancare le au, la momentul de față, sunt extrem de sofisticate. O societate, chiar dacă nu are nicio poprire pe cont, nicio problemă cu furnizorii, poate, la un moment dat, să se ducă în acel S3, pentru că antreprenorii nu cunosc efectele unor acțiuni pe care le fac. Este esențial ca antreprenorii să înțeleagă modalitatea în care bancă îi privește: S1 – ești în regulă, suntem liniștiți, finanțarea aceasta este safe, nu sunt riscuri asociate; S2 – suntem atenți, urmărim finanțarea, considerăm că există niște riscuri; S3, în care, din păcate, posibilitate de finanțare se reduce semnificativ.

Realist vorbind, dacă intrăm în zona de insolvență, finanțările sunt rarisime, pentru că, în primul rând, se pierde încrederea, trecând peste indicatori, reglementări, BNR și așa mai departe. Există totuși niște mecanisme prin care, cu transparență, se pot face anumite lucruri pentru un acționar serios, care are un track record și care ajunge în situația asta.

Noi avem un caz recent, în care, ulterior deschiderii procedurii, banca avea posibilitatea să blocheze toate liniile de credit existente, și cu toate acestea, a constatat, ca urmare a explicațiilor și a unei strategii făcute împreună cu noi, că dacă finanțările respective sunt lăsate la dispoziția companiei, vor maximiza gradul de recuperare. Să nu facem greșeala să credem că această facilitate lăsată de bancă nu vine și cu un cost. Evident că vine cu un cost, la linii de credit de 4 milioane de euro, dobânzile plătite se apropie de un milion de euro. În momentul în care o societate ajunge în zona de restructurare propriu-zisă, cazurile de finanțare în insolvență sunt rarisime, dar ele există.

Separat, există o serie de garanții pe care companiile le-au pus la momentul obținerii finanțării pe contracte. A fost, la moment dat, o tendință, de a se bloca orice finanțare, în condițiile în care orice sumă încasată după deschiderea procedurii de insolvență, care este garanția creditului bancar, teoretic nu ar putea fi utilizată de companie, decât cu acordul creditorului garantat. Ei bine, și în zona aceasta, am reușit pe prevederile legale existente ca o parte din sumă să fie lăsată la îndemâna antreprenorilor, pentru continuarea lucrărilor și maximizarea gradului de recuperare și o parte să fie distribuită către creditorul garantat.

În afară de zona bancară în care avem aceste două direcții potențiale de continuare a finanțării anterior date și mecanismul acesta de protecție corespunzătoare, evident că există tot felul de alte variante de finanțare, dar și ele vin cu un cost – fonduri de private equity, intervenția statului pentru o companie de interes strategic”.