Răzvan Popescu, Romgaz, la Eurogas: Gazul trebuie privit mai mult ca niciodată ca un activ strategic. „Timpul este cel mai mare dușman al proiectelor energetice”

* Dobânzile ridicate, un posibil impediment pentru investițiile energetice

Producția internă de gaze și proiectul Neptun Deep trebuie privite drept active strategice pentru România și Europa, în condițiile în care producția internă europeană acoperă, potrivit datelor prezentate de Răzvan Popescu, directorul general al Romgaz, sub 10% din consumul de gaze al continentului. Șeful Romgaz avertizează însă că timpul necesar pentru avizarea proiectelor, lipsa predictibilității, volatilitatea prețurilor și, în perspectivă, costurile mai ridicate de finanțare pot deveni obstacole majore pentru investițiile energetice.

„Discutând de această dependență de alte surse de gaz, haideți să discutăm de cifre. Europa a consumat în 2025 peste 330 de miliarde de metri cubi de gaz. Vorbim de România ca cel mai mare producător de gaz natural – 10 miliarde de metri cubi. Următoarea este Olanda. Deci Europa, din producția internă, își acoperă sub 10% din consum. Tot celălalt gaz este gaz importat”, a declarat Răzvan Popescu, la Conferința Regională Eurogas de la București.

În opinia sa, această situație este rezultatul politicilor energetice europene din ultimii ani: „Acesta este rezultatul politicilor energetice europene din ultimii ani. Competitivitate este noul cuvânt favorit la nivelul Uniunii Europene, după cel de reziliență, care arată că, după două crize – cea a prețului gazului natural și acum și a petrolului –, nu am învățat nimic. Prețurile din acest an, prețurile din această iarnă, prețurile din anul viitor sunt pur și simplu consecința acestor politici”, a spus șeful Romgaz.

• Răzvan Popescu: „Gazul trebuie privit mai mult ca niciodată ca un activ strategic”

Directorul general al Romgaz a invocat proiectul Neptun Deep drept exemplu al importanței strategice a producției interne. „Romgaz, împreună cu OMV Petrom, a luat o decizie foarte curajoasă în momentul în care, în 2022, Romgaz a achiziționat de la Exxon proiectul Neptun Deep. Investițiile pe care noi le-am derulat și le derulăm în acest proiect și, după cum am anunțat alaltăieri, suntem în ultima fază de a livra în siguranță acest proiect, de a livra gaz european, gaz care este un gaz foarte curat, putem spune, produs respectând toate regulile și regulamentele europene, pentru anul viitor.”

Popescu a făcut referire și la răspunsul investitorilor la emisiunea de obligațiuni Romgaz: „Răspunsul final ni l-au dat investitorii în obligațiunile emise de Romgaz, cu un bid-to-cover de peste 10 ori și cu un randament mai mic decât cel al statului român în euro.”

Concluzia sa a fost că atât Neptun Deep, cât și producția onshore de gaze a României trebuie tratate din perspectiva securității energetice: „Da, gazul trebuie privit mai mult ca niciodată ca un activ strategic, Neptun – ca un activ strategic, cât și producția onshore a României – ca un atu strategic.”

• „Timpul este cel mai mare dușman al proiectelor energetice”

Întrebat care sunt principalele obstacole dintre potențialul energetic al României și transformarea acestuia în producție efectivă, Răzvan Popescu a răspuns: „Timpul”.

„Timpul, pentru că orice investiție în oil and gas durează. Precum spunea și Alexandru Maximescu (Vicepreședinte al departamentului de reglementare și relații publice corporative, OMV Petrom) , noi reușim să livrăm Neptun Deep într-un termen mai scurt decât ne așteptam.”

Situația este însă diferită în cazul proiectelor onshore, unde procesul de avizare poate dura mult mai mult decât lucrările propriu-zise. „Trebuie să luăm în calcul că, pentru orice sondă forată onshore, avem un termen de foraj de până la șase luni pentru o sondă mai adâncă, însă toate avizele necesare pentru a putea fora o sondă pot dura și trei ani de zile.”

Directorul general al Romgaz a criticat lipsa unui mecanism de tip „one-stop-shop” pentru avizarea proiectelor. „Partea de birocrație și faptul că nu există un one-stop-shop unde să mergi să depui toate actele și fiecare avizator să îți transmită într-un anumit termen, întrucât nu există termene de răspuns nici la ministere, nici la autorități, toate acestea fac ca acest proces să dureze mult mai mult.”

Problemele nu se încheie după realizarea forajului. „După forajul unei sonde trebuie să înceapă infrastructura de suprafață, care, la fel, trece printr-un alt proces de avizare, de aprobare. Termenele acestea nu sunt date neapărat de circumstanțe tehnice ori de circumstanțe investiționale ale companiei. În general, ele sunt create de modul de avizare și aprobare a acestor proiecte.”

„De asta spun că timpul, în acest moment, este cumva cel mai mare dușman al proiectelor energetice, cât și volatilitatea prețurilor din piață”, a declarat Răzvan Popescu.

• Popescu: TTF era în jur de 20 de euro în februarie, acum este aproape de 80 de euro

Volatilitatea extremă a prețurilor reprezintă, potrivit directorului general al Romgaz, o altă dificultate pentru companiile care trebuie să ia astăzi decizii de investiții pentru proiecte ce vor intra în producție peste mai mulți ani. „În februarie, înaintea începerii conflictului din Golf, prețul TTF era în jur de 20 de euro, cu așteptări ca în următoarea perioadă acesta să scadă. Acum este aproape de 80 de euro.”

În aceste condiții, estimările privind rentabilitatea investițiilor devin mult mai dificile.

„Este foarte greu de spus sau de estimat, chiar și pe curbele forward, cât va fi prețul la iarnă, cât va fi prețul anul viitor, pentru că toate aceste proiecte au un termen economic, au anumite valori economice în spate. Anumite sonde pot fi sau nu viabile, depinzând de prețul final de vânzare al acestui gaz.”

„Este foarte greu în momentul în care iei o decizie de investiție astăzi pentru un anumit proiect, iar tu îl pui în producție peste cinci-șase ani. Valoarea ta economică din acel moment poate să nu mai fie în linie cu realitățile pieței.”

* Romgaz investește peste 200 de milioane de euro anual pentru menținerea producției onshore

Răzvan Popescu a vorbit și despre eforturile Romgaz pentru menținerea producției din zăcămintele terestre mature. „Noi am reușit să repornim și proiectul Caragele, am forat cele mai adânci sonde din portofoliul Romgaz. Însă, dat fiind faptul că majoritatea zăcămintelor noastre sunt mature, sunt depletate, sunt exploatate de zeci de ani, a pune în producție onshore pentru a putea cumva diminua acest declin natural de producție presupune investiții mari.”

Potrivit acestuia, compania alocă anual peste 200 de milioane de euro doar pentru susținerea producției. „Vorbim de peste 200 de milioane de euro în fiecare an, doar investițiile pentru a putea menține producția la un nivel adecvat.”

Aceste investiții trebuie corelate atât cu procedurile de autorizare, cât și cu perspectivele pieței. „De aceea, această predictibilitate de care industria de oil and gas are nevoie este cel mai important lucru, din cauza termenului lung de livrare a acestor proiecte.”

• Despre iarna care urmează: „Nu văd o problemă de aprovizionare” pentru consumatorii casnici

Întrebat dacă vede sezonul rece care urmează drept unul tensionat, directorul general al Romgaz a spus că nu anticipează probleme de aprovizionare pentru consumatorii casnici.

„Nu tensionat, pentru că, din nou, România acționează sub imperiul ordonanței. Consumatorul final casnic este acoperit din gaz, din producție internă. Romgaz dă peste 80% din acest gaz și în acest an, la un preț reglementat. Nu văd o problemă de aprovizionare.”

Situația industriei este însă diferită. „Într-adevăr, pentru non-casnici, pentru industrie este o problemă și deja există această problemă de mai mulți ani. Suntem pur și simplu legați de aceste prețuri europene, de prețul TTF.”

Europa concurează în același timp cu Asia pentru atragerea livrărilor de gaze naturale lichefiate. „Este o competiție în acest moment între prețurile din Asia de Sud-Est și prețurile europene și cargourile de LNG merg unde prețul este mai mare.”

* Dobânzile ridicate, un posibil impediment pentru investițiile energetice

Răzvan Popescu a atras atenția și asupra unui risc financiar care poate deveni tot mai important pentru investițiile energetice: efectul creșterii prețurilor energiei asupra inflației și, ulterior, asupra costurilor de finanțare.

„M-aș uita, în special în ultimul timp, la faptul că, odată cu creșterea prețurilor la energie, se observă deja o creștere a inflației.”

În scenariul descris de șeful Romgaz, o perioadă inflaționistă poate conduce la dobânzi mai ridicate, ceea ce ar majora costul finanțării proiectelor. „Într-o perioadă inflaționistă, automat băncile centrale vor trebui să înceapă să crească dobânzile. Odată ce aceste dobânzi vor începe să crească, automat și lichiditatea din piață, cât și dobânzile cu care actorii din piață se vor împrumuta vor fi mai mari, ceea ce va rezulta într-o estimare de preț mai mare ori în amânarea anumitor investiții.”

„Cred că, pentru perioada următoare, ratele ridicate ale dobânzilor vor fi un impediment în calea acestor investiții”, a concluzionat directorul general al Romgaz.