- Piața ETF-urilor de la BVB: 11 fonduri listate, dintre care opt din 2025 încoace; Tranzacțiile au crescut puternic în 2026
- ETF-urile pot deveni principala poartă de intrare la bursă pentru noua generație de investitori
Fondurile tranzacționate la bursă (ETF-uri) reprezintă o oportunitate de democratizare și diversificare a investițiilor, facilitând accesul investitorilor individuali la piețe financiare, indici bursieri, sectoare economice, obligațiuni și alte clase de active, prin instrumente transparente și, în multe cazuri, cu costuri competitive.
Prin proiectul „ETF-urile și noua generație de investitori: oportunități, performanță și viitorul investițiilor pasive în România”, Financial Intelligence își propune să contribuie la informarea investitorilor, la dezvoltarea pieței ETF-urilor și la stimularea dialogului privind oportunitățile și provocările investițiilor pe piețele românești și internaționale.
În cadrul acestui proiect, Financial Intelligence publică un interviu cu Remus Vulpescu, CEO al Bursei de Valori București, despre evoluția interesului investitorilor români pentru ETF-uri și perspectiva BVB.
***
Piața ETF-urilor de la Bursa de Valori București s-a dezvoltat puternic în ultimii ani. Ce ne spune această evoluție despre maturizarea pieței de capital din România și cât de importantă este dezvoltarea segmentului ETF în strategia BVB?
Remus Vulpescu: Spune, în primul rând, că o parte tot mai mare dintre investitorii români cumpără piața în ansamblul ei, nu doar câteva acțiuni alese. La Bursă a existat, timp îndelungat, un singur ETF. Astăzi sunt 11, dintre care 8 listate din 2025 încoace, iar în primele nouă luni ale acestui an rulajul cu unități de fond a fost de aproape patru ori mai mare decât în tot anul trecut. Cel mai mare dintre aceste fonduri are aproape 1,7 miliarde de lei active nete și peste 53.000 de investitori.
Maturizarea se vede mai ales în felul în care se investește. Un ETF se cumpără de regulă pe termen lung, cu sume puse lunar, de oameni care nu vor să aleagă singuri companiile, semn că economisirea prin bursă începe să devină un obicei. Creșterea are și o parte mai puțin comodă: interesul a venit după aproape doi ani cu randamente foarte mari, iar banii care vin după randamente pleacă uneori la prima scădere.
Pentru Bursă, segmentul ETF contează mai mult decât arată ponderea lui în rulaj, pentru că aici se întâlnesc toate rolurile noastre. Bursa calculează indicii românești pe care îi urmăresc cele mai multe dintre aceste fonduri, admite unitățile de fond la tranzacționare și administrează piața pe care ele se cumpără și se vând, iar decontarea se face la Depozitarul Central care este o filială a Bursei de Valori București. Lărgirea ofertei de instrumente este una dintre prioritățile publice ale Bursei, iar ETF-urile sunt partea ei cea mai vizibilă. Dezvoltarea lor ar trebui susținută în continuare, fiind cea mai simplă cale prin care economiile românilor ajung la companiile listate.
Ce tipuri de ETF-uri lipsesc astăzi de la BVB?
Remus Vulpescu: Cea mai mare lipsă sunt ETF-urile pe marii indici internaționali, pe acțiunile americane, europene sau globale, listate la București. Investitorii români cumpără deja astfel de fonduri de pe alte burse, de cele mai multe ori cu schimb valutar la fiecare tranzacție. Un ETF global tranzacționat în lei la București le-ar permite să investească din același cont în care țin acțiunile românești, chiar dacă riscul valutar al acțiunilor străine rămâne.
La venitul fix oferta este abia la început. Există un ETF pe titlurile de stat românești în euro, dar lipsesc fondurile pe titlurile de stat în lei și pe obligațiunile companiilor. Pentru un ETF pe obligațiuni corporative românești piața are nevoie mai întâi de mai multe emisiuni listate, iar anul acesta au fost admise pe piața reglementată șase emisiuni ale companiilor.
Lipsesc apoi fondurile pe companiile mijlocii și mici. ETF-urile de astăzi urmăresc în mare aceleași nume mari, iar companiile din afara indicilor principali rămân în afara banilor care intră automat prin fonduri. Piața de creștere pentru companiile mici și mijlocii vine cu indice propriu, care ar putea servi, cu timpul, și unor fonduri dedicate acestor companii.
ETF-urile sunt considerate în marile piețe una dintre cele mai simple căi prin care un investitor de retail poate obține un portofoliu diversificat. Pot deveni ETF-urile și în România principala poartă de intrare la bursă pentru o nouă generație de investitori?
Remus Vulpescu: Pot și în bună măsură au început să devină. În Europa, activele ETF-urilor au trecut de 3.000 de miliarde de euro, cu peste 40% mai mult decât la mijlocul anului trecut, iar la noi direcția este aceeași, de la o bază mult mai mică. Astăzi, prima treaptă pentru mulți este titlul de stat, și doar 20% dintre investitorii de la bursă se limitează la titluri de stat. ETF-ul pe un indice este o treaptă următoare, cu un risc mai mare, în care printr-o singură tranzacție se cumpără toate companiile din indice, cu sume mici, cu costuri reduse și cu o componență publicată în fiecare zi. Pentru cine vrea să intre pe piața de acțiuni, ETF-ul pe indice este cel mai simplu prim contact, înaintea alegerii unor companii individuale.
Generația nouă cumpără din aplicația băncii sau a brokerului, de multe ori prin planuri lunare. Aici ETF-ul are un avantaj real, care transformă investiția dintr-o decizie de o zi într-un obicei. Conturile de economii și de investiții, create prin lege în această toamnă și aplicabile de la 1 ianuarie, admit și ETF-urile, deci economisirea pe termen lung va avea și un cadru dedicat. Un asemenea prim pas ar trebui făcut cu sume pe care omul le poate lăsa investite ani de zile.
Poarta funcționează însă numai dacă omul știe ce cumpără. Un ETF pe BET nu este un depozit, iar valoarea lui urcă și coboară odată cu indicele. Cine cumpără BET cumpără, în plus, o piață concentrată, în care energia și utilitățile au circa 60% din indice, iar băncile peste un sfert. Diversificarea poate include și alte piețe, mai ales în cazul investitorilor instituționali mari, iar aici oferta de la București mai are piese lipsă.
Cât de importantă este apariția mai multor ETF-uri care urmăresc indicii românești pentru companiile listate la BVB? În ce măsură creșterea activelor administrate de aceste fonduri poate genera o cerere structurală suplimentară pentru acțiunile românești și poate contribui la lichiditatea pieței?
Remus Vulpescu: Când intră bani într-un ETF pe un indice românesc, administratorul cumpără toate companiile din indice, în proporția din indice, iar când banii ies, le vinde. Cererea aceasta urmează reguli publice, nu părerea cuiva despre o companie, ceea ce o face previzibilă. Pentru companii, intrarea într-un indice urmărit de fonduri aduce o categorie de cumpărători care vin automat, cum se întâmplă la fiecare revizuire când o companie nouă intră în BET.
În privința lichidității, ETF-urile adaugă două straturi. Unitățile de fond se tranzacționează ele însele, cu intermediari care afișează pe toată durata ședinței prețuri de cumpărare și de vânzare, iar crearea și răscumpărarea unităților trec prin cumpărări și vânzări de acțiuni din indice. Efectul relativ este mai mare la companiile mai puțin lichide din indice, unde ordinele venite constant din fonduri cântăresc mai mult în rulajul zilnic.
Cererea devine structurală atunci când banii intră lunar, din planuri pe termen lung ale investitorilor. Ca dimensiune, ETF-urile pe indicii românești au astăzi împreună peste 2,3 miliarde de lei, sub 1% din capitalizarea companiilor românești de pe piața reglementată. Un ETF face o companie mai ușor de cumpărat și de vândut, fără să-i schimbe valoarea, care rămâne dată de rezultatele ei. Fluxul merge, de altfel, în ambele sensuri, iar într-o corecție retragerile din fonduri se traduc în vânzări ale acelorași acțiuni.
Mai este o limită, care ține de structura pieței. Primele cinci companii au peste două treimi din BET, deci banii care intră în ETF-urile pe acest indice merg mai ales către ele. Ar fi bine ca o parte din acești bani să ajungă și la companiile mijlocii, prin fonduri pe indici mai largi sau printr-o lărgire a indicilor care sunt urmăriți de ETF-uri existente.
Există deja mai multe ETF-uri care urmăresc BET sau diferite variante și extensii ale indicilor BVB – BET, BET-TR, BET-TRN, BET-XT, BET-NG sau BET-EF. Este piața românească suficient de mare pentru această diversificare și considerați benefică apariția mai multor produse care concurează pentru aceeași categorie de investitori?
Remus Vulpescu: Variantele răspund unor nevoi diferite. BET-TR și BET-TRN includ dividendele reinvestite, al doilea după impozit. BET-XT cuprinde mai multe companii, iar BET-NG și BET-EF urmăresc energia și utilitățile, BET-EF împreună cu sectorul financiar. Alegerea are sens pentru investitorul care știe ce vrea, fie dividende reinvestite automat, fie o piață mai largă, fie un anumit sector.
Suprapunerea este mare, pentru că piața noastră este concentrată, iar numărul de fonduri nu înseamnă, de la sine, diversificare. Din cauza concentrării indicelui, un investitor care cumpără trei dintre aceste ETF-uri deține, în mare parte, aceleași companii. Pentru unele variante, piața nu este încă suficient de mare ca fiecare fond să strângă active importante și să aibă o lichiditate bună. Investitorul ar trebui să se uite, de aceea, la mărimea fondului, la costuri și la diferența dintre prețul de cumpărare și cel de vânzare.
Concurența este bună atunci când se face pe cost și pe calitate. Mai mulți administratori pot aduce comisioane de administrare mai mici, o urmărire mai fidelă a indicelui și diferențe mai mici între prețul de cumpărare și cel de vânzare. Concurența dintre administratori ar trebui să continue, fiindcă ea scade costul pentru investitor. Partea Bursei este să administreze indicii după reguli publice și stabile.
Cât de importantă ar fi listarea la București a unor ETF-uri care urmăresc mari indici internaționali sau clase globale de active? Există discuții cu administratori internaționali pentru extinderea ofertei de ETF-uri disponibile la BVB?
Remus Vulpescu: Ar fi importantă pentru investitorul român, mai puțin pentru cererea de acțiuni românești. Un ETF pe un indice global sau regional listat la București îi permite investitorului să-și diversifice economiile din contul de la brokerul local, cu prețul în lei și cu decontare la Depozitarul Central, fără ca riscul valutar să dispară. Banii investiți astfel merg însă în companii din afara țării. Pentru piața românească ar exista un câștig, indirect, pentru că investitorul își ține tot portofoliul în același cont, la un intermediar local, și ajunge mai ușor și la companiile românești, iar intermediarii locali ar avea mai multă activitate care le-ar permite să îmbunătățească serviciile către investitori. O piață matură va permite investitorului român să găsească la București și mari indici globali sau regionali, să nu mai fie nevoit să meargă la intermediari străini dacă vrea expunere internațională.
Primii pași s-au făcut în regiune. Un administrator din Croația a adus la București ETF-uri pe indicii burselor din Ljubljana, Zagreb și, din octombrie, Varșovia, semn că Bursa poate fi poarta investitorului român către piețele din jur.
Discuțiile cu administratorii, români și străini, sunt permanente, iar ETF-urile pe indici globali fac parte din ele. Un ETF autorizat în altă țară din Uniune poate fi adus la București prin pașaportul european. Ca produsul să aibă sens, costul total trebuie să fie comparabil cu al aceluiași ETF cumpărat pe marile burse europene, iar un intermediar trebuie să asigure cotații ferme în fiecare zi. Decizia de listare și momentul ei aparțin fiecărui administrator.
România are în continuare sume foarte mari plasate în depozite bancare. Ce parte din această bază de economisire ar putea fi atrasă, în timp, către piața de capital și ce rol pot juca ETF-urile în acest proces, fără a pierde din vedere diferența de risc dintre economisire și investiție?
Remus Vulpescu: Depozitele populației la bănci sunt de circa 425 de miliarde de lei, aproximativ 80 de miliarde de euro. Numerarul și depozitele țin peste o treime din economiile financiare ale gospodăriilor din România, față de mai puțin de 30% în media Uniunii Europene, iar fondurile de investiții sub 3%, față de peste 11%. Ca povestea să fie întreagă, trebuie precizat că românii economisesc mult mai puțin decât ceilalți europeni. Așadar, nu spun că există un procent corect care ar trebui mutat la bursă, pentru că o parte din acești bani are exact destinația potrivită: fondul de urgență, cheltuielile din anul următor, avansul pentru o locuință. Aceștia trebuie să rămână la bancă sau în titluri foarte lichide. Banii potriviți pentru investiții pe termen lung sunt cei pe care nimeni nu i-a atins de ani de zile și pe care familia îi păstrează, de fapt, pentru pensie sau pentru copii.
Pentru acești bani, ETF-ul este pasul cu cele mai mici fricțiuni dinspre depozit către acțiuni, fiind diversificat, ieftin și ușor de urmărit. Pentru cine vrea mai puțină volatilitate există treapta titlurilor de stat și a fondurilor pe obligațiuni. Mutarea ar trebui să fie treptată și voluntară, cu sume mici puse lunar, nu printr-o decizie mare luată după un an bun la bursă sau după sfatul unui prieten.
Între cele două rămâne o diferență reală de risc. Depozitul este garantat până la echivalentul a 100.000 de euro per deponent, la fiecare bancă. Un ETF nu are garanție de valoare. Fondul de Compensare a Investitorilor acoperă, până la echivalentul a 20.000 de euro, situația în care intermediarul nu mai poate returna banii sau instrumentele, dar scăderea prețurilor nu o acoperă nimeni. În septembrie, BET a ajuns cu peste 14% sub maximul din august, iar cine a avut nevoie de bani atunci a vândut la un preț mult mai mic decât ar fi obținut cu o lună înainte. Nimeni nu poate garanta cât durează o revenire, așa că la bursă ar trebui să ajungă numai banii de care familia știe că nu va avea nevoie curând.
Dacă ne uităm la următorii cinci ani, ce ar însemna pentru dumneavoastră succesul pieței ETF-urilor din România?
Remus Vulpescu: Succesul nu s-ar măsura doar în numărul de ETF-uri. Primul semn ar fi numărul oamenilor care pun lunar o sumă într-un ETF pe indice și o țin acolo ani de zile, inclusiv prin conturile de economii și de investiții. Ar fi bine ca acest număr să crească în fiecare an, și în anii slabi.
Oferta ar arăta și ea mai complex. Peste cinci ani, un investitor din România ar trebui să poată construi la București un portofoliu complet, cu indici românești și regionali, cu mari indici globali și cu obligațiuni. Cotațiile ar trebui să fie ferme, iar costurile comparabile cu ale piețelor mari, cu fonduri care să ducă o parte din bani și către companiile mijlocii.
Contează, de asemenea, cine folosește ETF-urile. Legea permite deja fondurilor de pensii obligatorii să investească până la 10% din active în fonduri de tip OPCVM, inclusiv în ETF-urile constituite astfel, iar folosirea lor de către investitorii instituționali ar fi un semn de maturitate. Un investitor din străinătate, la rândul lui, poate investi în România printr-o singură tranzacție, prin ETF-urile listate la București.
Testul adevărat va veni într-un an în care piața scade. Dacă atunci investitorii își păstrează planurile lunare, înseamnă că piața ETF-urilor din România a ajuns la maturitate. Mi-aș dori ca ETF-urile pe indice să devină pentru familiile din România locul firesc al economiilor pe termen lung, alături de depozitul pentru banii de zi cu zi.
| Știri BVB