Hernandez de Cos, unul dintre principalii candidaţi pentru a-i succeda în funcţie lui Christine Lagarde la vârful Băncii Centrale Europene, a afirmat că seria de crize din ultimele două decenii a demonstrat importanţa unei intervenţii rapide a băncilor centrale pentru a calma turbulenţele de pe piaţă. Cu toate acestea, directorul BRI a subliniat că fundalul pe care care s-ar putea produce următoarea criză se schimbă rapid. În multe ţări, nivelurile datoriei publice se apropie de maximele înregistrate după cel de-al doilea război mondial, în timp ce deficitele bugetare rămân ridicate, iar presiunile fiscale sunt de aşteptat să persiste. Această combinaţie ar putea îngreuna capacitatea băncilor centrale de a face distincţia între disfuncţionalităţi ale pieţei, care necesită intervenţie, şi preocupări legitime ale investitorilor privind finanţele publice.
“Dacă disfuncţionalităţile pieţei ameninţă stabilitatea financiară sau transmiterea politicii monetare, băncile centrale trebuie să intervină. Însă, atunci când datoria este mare, iar necesarul de finanţare publică este ridicat, chiar şi o operaţiune bine concepută poate fi interpretată prin prisma politicii fiscale”, a spus Hernandez de Cos, într-o intervenţie la Viena.
Avertismentele şefului BIS vin pe fondul unei creşteri semnificative a randamentelor obligaţiunilor la nivel global şi în contextul în care explozia “spread-ului”, sau a diferenţei, dintre randamentele franceze şi cele germane readuce în memorie criza datoriilor suverane din zona euro.
Hernandez de Cos a evidenţiat, de asemenea, influenţa tot mai mare a aşa-numitelor “instituţii financiare nebancare”, precum fondurile speculative, fondurile de pensii şi administratorii de active, care au devenit deţinători importanţi de obligaţiuni guvernamentale. Dacă în perioade normale, aceste instituţii financiare nebancare susţin lichiditatea pieţei, utilizarea finanţării bazate pe piaţă poate amplifica tensiunile în perioadele de turbulenţă, a explicat Hernandez de Cos.
Directorul BRI a susţinut că ar fi necesară o reglementare mai riguroasă a entităţilor non-bancare şi a tehnologiilor financiare emergente pentru a limita riscul moral şi a menţine eficacitatea instrumentelor de gestionare a crizelor utilizate de băncile centrale.
“Băncile centrale joacă un rol esenţial, dar la fel şi autorităţile de reglementare şi guvernele”, a declarat Hernandez de Cos, potrivit căruia “cooperarea la nivel global” rămâne, de asemenea, crucială.