SINGAPORE – cea mai competitivă economie a lumii în 2024

Autor: Andrei RĂDULESCU, Membru al Comitetului Bretton Woods (singurul economist din România și țările Europei Centrale și de Est)

Orașul-stat Singapore (cea mai mică țară din Asia de Sud-Est) s-a transformat în ultima jumătate de secol, de la un nivel foarte scăzut de dezvoltare, la cea mai competitivă economie a lumii în prezent, potrivit clasamentului mondial al competitivității realizat de IMD.

Am monitorizat performanțele macroeconomice din Singapore pe parcursul ultimilor ani, de când am participat la Conferința CHINA-UNIUNEA EUROPEANĂ, cu o prezentare pe impactul digitalizării la nivelul primei de risc pe piața de capital în primăvara anului 2019.

Indicatorul PIB pe locuitor s-a majorat de la aproximativ 500 dolari în anul independenței 1965 (nivel similar cu cele din Mexic și Africa de Sud), la aproximativ 85 000 dolari în 2023, conform datelor publicate de Fondul Monetar Internațional (FMI).

Reformele structurale în formă continuă implementate începând cu Administrația Lee Kuan Yew au determinat industrializarea rapidă și integrarea în circuitul economic mondial în anii 1970, prin fluxuri investiționale masive (ponderea investițiilor în PIB s-a situat la peste 40% în anii 1980), fenomen similar cu cel înregistrat și de alți tigri asiatici.

Miracolul singaporez a continuat însă cu tranziția spre economia serviciilor începând cu ultimul deceniu al secolului trecut, și cu implementarea eficientă a progresului tehnologic (roadele Revoluției Digitale și Revoluției Inteligenței Artificiale), facilitate de investiția puternică în capitalul uman (conform Băncii Mondiale țara se poziționează pe locul 1 în lume la dezvoltarea capitalului uman).

Astfel, astăzi Singapore se situează pe primul loc în lume la infrastructura tehnologică, piața forței de muncă (și ca urmare a influxurilor de populație activă din ultimele decenii), și binomul atitudine – valori, aspecte fundamentale, care decid decalajele dintre principalele blocuri economice ale lumii (din păcate, cele mai multe economii europene se confruntă cu provocări fără precedent pe acești indicatori).

Totodată, Singapore se situează pe locul al doilea în lume la comerț internațional (o economie puternic orientată pe export), investiții internaționale, legislație de afaceri și practici de management, puncte esențiale pentru competitivitatea internațională.

Nu în ultimul rând, Singapore ocupă locul al treilea în lume la cadrul Instituțional, dezvoltarea sectorului financiar și calitatea actului educațional, ceea ce exprimă orientarea spre încorporarea rapidă a progresului tehnologic pe viitor.

După aproximativ 60 de ani de reforme, creștere și dezvoltare cu ritmuri ridicate economia orașului-stat Singapore a atins faza de maturitate, ritmul anual de creștere decelerând la 1,1% în 2023, cea mai slabă evoluție din anul pandemic 2020 și, totodată, sub dinamica potențială, potrivit estimărilor econometrice elaborate și reprezentate în graficul următor.

Se evidențiază însă creșterea activității economice în IT&C și HORECA, cu dinamici anuale de 5,7%, respectiv 12,1% în 2023.

Totodată, volumul activității din construcții a urcat cu o rată anuală de 5,2% în 2023.

Figura 1. PIB vs. PIB potențial în Singapore (ritm anual, %)

Sursa: reprezentarea autorului pe baza estimărilor econometrice elaborate, utilizând baza de date a Fondului Monetar Internațional (FMI), 2024

Nivelul ridicat al competitivității internaționale din Singapore este reflectat și de faptul că țara a înregistrat excedent de cont curent pe parcursul ultimilor 36 ani, ponderea acestuia în PIB situându-se la aproximativ 20% în anul 2023, potrivit datelor FMI.

Cele mai recente previziuni macroeconomice ale instituției financiare internaționale exprimă perspective de creștere pentru PIB-ul Singapore cu un ritm mediu anual de 2,4% până la finalul acestui deceniu (apropiat de dinamica potențială).

În acest scenariu PIB pe locuitor va depăși pragul de 100 000 dolari în Singapore în anul 2028.

Succesul înregistrat de Singapore reprezintă un exemplu pentru țările europene, mai ales pentru cele din Europa Centrală și de Est și din Europa de Sud, care prezintă niveluri reduse pe indicatorii care generează șocuri de productivitate și ritmuri sustenabile de creștere și dezvoltare pe termen mediu (fără acumularea de dezechilibre macroeconomice), îndeosebi cei din sfera capitalului uman.