Salariile reale au crescut cu 57,6% la nivelul medianei și cu 66,8% pentru angajații aflați în partea inferioară a distribuției salariale, în perioada 2018–2025, în timp ce câștigurile celor mai bine plătiți salariați au avansat mult mai lent, potrivit unui studiu realizat pe baza declarațiilor fiscale depuse de angajatorii din România. Cercetarea arată însă că reducerea inegalității salariale nu înseamnă neapărat și diminuarea inegalității veniturilor totale, în special în cazul persoanelor care încasează dividende.
Inegalitatea veniturilor salariale din România s-a redus semnificativ între 2018 și 2025, iar cea mai mare parte a acestei evoluții a avut loc în jumătatea superioară a distribuției salariilor, potrivit studiului „Compression from Above: Earnings Inequality and Dynamics in a Fast-Converging Economy”, publicat în octombrie 2026 de João B. Duarte, Alin Marius Andrieș și Georgiana Balaban.
Cercetarea utilizează declarațiile salariale depuse la Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) și calculează indicatorii armonizați ai proiectului internațional Global Repository of Income Dynamics (GRID).
Analiza acoperă perioada 2018–2025 și include anual între aproximativ 4,5 și 4,9 milioane de salariați cu vârste cuprinse între 25 și 55 de ani, care îndeplinesc criteriile de venit stabilite de cercetători.
Salariile mici și medii au crescut mai rapid decât cele mari
Potrivit studiului, coeficientul Gini al veniturilor salariale a scăzut de la 0,440 în 2018 la 0,402 în 2025, indicând o reducere a inegalității.
În aceeași perioadă, ponderea salariilor încasate de cei mai bine plătiți 10% dintre angajați s-a redus de la 33,7% la 30,4%, iar cea corespunzătoare primilor 1% a coborât de la 8,5% la 7,1%.
Creșterea reală a câștigurilor salariale a fost diferită în funcție de poziția angajaților în distribuția veniturilor:
- 66,8% pentru percentila 10, reprezentativă pentru partea inferioară a distribuției;
- 57,6% la nivelul salariului median;
- 33,3% pentru percentila 90;
- 18% pentru percentila 99, din apropierea vârfului distribuției.
Autorii subliniază că aproximativ 75% din reducerea diferenței dintre percentilele 90 și 10 a provenit din apropierea salariilor mari de cele mediane, nu din comprimarea diferențelor din partea inferioară a distribuției.
Această evoluție diferențiază România de alte economii analizate în literatura de specialitate, precum Lituania, Coreea de Sud și Brazilia, unde reducerea inegalității salariale a fost determinată în principal de creșterea relativ mai rapidă a veniturilor mici.
Sectorul public a avut un rol important în reducerea diferențelor salariale
Studiul arată că administrația publică, educația și sănătatea au contribuit substanțial la reducerea inegalității salariale.
Potrivit descompunerii realizate de cercetători, aproximativ 42% din reducerea diferențelor salariale din jumătatea superioară a distribuției naționale a provenit din comprimarea salariilor în aceste sectoare.
Alte 24% sunt explicate prin recuperarea decalajului salarial de către restul economiei față de sectoarele dominate de stat, iar aproximativ 32% provin din reducerea diferențelor în celelalte activități economice.
În administrație, educație și sănătate, coeficientul Gini a coborât de la 0,388 la 0,321, în timp ce în restul economiei reducerea a fost mai modestă, de la 0,441 la 0,418.
Totodată, salariul median din afara sectoarelor dominate de stat a crescut în termeni reali cu 59,5%, comparativ cu 30,4% în aceste sectoare, reducând diferența dintre cele două categorii.
Majorarea salariului minim nu explică singură fenomenul
Deși salariul minim a crescut puternic în perioada analizată, autorii consideră că acesta nu poate explica, singur, comprimarea salariilor din jumătatea superioară a distribuției.
Ponderea angajaților cu venituri salariale anuale aflate la cel mult 2% de salariul minim anual a scăzut de la 10,3% în 2018 la 6,9% în 2025.
În plus, reducerea diferențelor salariale s-a produs în mare măsură la niveluri de venit situate semnificativ peste salariul minim.
Cercetătorii arată că fenomenul nu poate fi explicat nici exclusiv prin schimbarea structurii forței de muncă sau prin facilitățile fiscale acordate anterior unor sectoare.
În activitățile care nu au beneficiat de scutirile sectoriale de impozit, diferențele salariale din partea superioară s-au redus chiar mai mult decât la nivel național.
Inegalitatea salarială s-a redus în România, deși veniturile sunt impozitate cu o cotă unică
O altă concluzie importantă a studiului este că reducerea inegalității salariale din România s-a produs în condițiile menținerii unui sistem de impozitare cu cotă unică, spre deosebire de explicațiile întâlnite frecvent în literatura economică internațională, care asociază limitarea inegalității veniturilor mari cu impozitarea progresivă.
România a introdus cota unică în 2005, iar din 2018 impozitul pe veniturile salariale este de 10%, cea mai redusă cotă maximă din Uniunea Europeană, la egalitate cu Bulgaria. Totodată, contribuțiile sociale nu sunt plafonate.
Au existat însă excepții de la regimul general de impozitare, prin facilitățile fiscale acordate unor sectoare precum IT, construcții și agricultură.
Potrivit cercetătorilor, în activitățile economice care nu au beneficiat de aceste scutiri, reprezentând aproximativ 80% dintre salariați, veniturile salariale mari nu au fost supuse unei impozitări progresive.
Cu toate acestea, diferența dintre salariile mari și salariul median s-a redus în aceste activități cel puțin la fel de mult ca la nivelul întregii economii.
Rezultatele sugerează astfel că reducerea inegalității salariale din România nu poate fi atribuită unui mecanism de impozitare progresivă a veniturilor mari, ci trebuie analizată în legătură cu evoluția salariilor și cu schimbările produse în structura pieței muncii.
Dividendele schimbă imaginea veniturilor celor mai bogați
Una dintre concluziile importante ale studiului privește diferența dintre veniturile salariale și veniturile care includ dividende.
În perioada 2018–2021, ponderea salariilor încasate de primii 1% dintre angajați a scăzut de la 8,5% la 7,6%.
Însă, atunci când cercetătorii au luat în calcul salariile și dividendele declarate pentru aceleași persoane, ponderea primilor 1% a crescut de la 11,6% la 12,7%.
Autorii atrag atenția că România aplică tratamente fiscale diferite salariilor și dividendelor, ceea ce poate influența modul în care persoanele care dețin sau conduc afaceri își încasează veniturile.
Prin urmare, o scădere a concentrării salariilor la vârful distribuției nu reprezintă automat o scădere a concentrării veniturilor totale.
Comparația privind salariile și dividendele se oprește în 2021, din cauza unei discontinuități în datele referitoare la beneficiarii de dividende începând din 2022.
Salariile au crescut mai repede decât productivitatea
Studiul evidențiază și o diferență importantă între dinamica salariilor și cea a economiei.
Între 2018 și 2025, salariul real median al angajaților incluși în analiză a crescut cu 57,6%, în timp ce producția reală pe persoană ocupată a avansat cu aproximativ 19%, potrivit conturilor naționale utilizate de cercetători.
Autorii precizează că indicatorii au populații de referință și metode de calcul diferite, dar consideră decalajul relevant pentru analiza competitivității economiei.
În 2024, salariul real median a crescut cu 8,8%, în condițiile unei creșteri economice reale de 0,9%.
În 2025, salariul real median a avansat cu 4,9%, în timp ce PIB-ul real a crescut cu 0,7%. În același an, câștigurile din partea inferioară a distribuției au crescut mai rapid decât cele mari.
Cercetătorii nu susțin însă că aceste diferențe demonstrează, în sine, o deteriorare uniformă a productivității. Ei arată că, în 2025, remunerația reală pe salariat a crescut mai lent decât producția pe persoană ocupată, potrivit datelor provizorii din conturile naționale.
Inegalitatea s-a redus, dar pozițiile relative ale angajaților au rămas persistente
Analiza mai arată că, deși distanțele dintre nivelurile salariale s-au redus, mobilitatea angajaților între categoriile de venit a rămas limitată.
Aproximativ 72,7% dintre persoanele aflate inițial în cincimea superioară a distribuției salariale s-au menținut în aceeași categorie în perioada analizată, comparativ cu 50,3% dintre cele aflate inițial în cincimea inferioară.
În același timp, recuperarea după o pierdere salarială importantă nu este automată: dintre angajații care au înregistrat scăderi semnificative ale câștigurilor și au putut fi urmăriți în anul următor, doar între 23,3% și 28,4% au revenit la nivelul anterior.
Concluzia studiului este că România a cunoscut o reducere neobișnuită a inegalității salariale, determinată în principal de apropierea salariilor mari de cele mediane. Totuși, această evoluție trebuie diferențiată de distribuția veniturilor totale, în special la vârful acesteia, unde dividendele au o importanță semnificativă.
| Știri BVB