Luni, 26 octombrie 2026, oficiali iranieni și delegații din Arabia Saudită, Pakistan și Turcia s-au întâlnit la Teheran pentru a preveni o nouă escaladare regională. Niciun acord nu a fost anunțat. În aceeași zi, houthi au revendicat noi lovituri asupra Arabiei Saudite, bursele din Golf au închis în creștere, iar Kievul a cerut devansarea viitoarelor negocieri de pace cu Rusia.
La sfârșit de octombrie, toamna coboară din Munții Alborz spre o capitală în care până și anotimpurile par obligate să țină seama de război. Pe Valiasr, unul dintre cele mai lungi bulevarde ale Orientului Mijlociu, Teheranul se desfășoară de la sud la nord pe aproape 18 kilometri. Artera pornește din Piața Rah-Ahan, lângă gara orașului, și urcă până la Piața Tajrish, la poalele Munților Alborz. Între cele două capete, trece prin cartiere cu chipuri și ritmuri diferite: sudul popular, centrul comercial și nordul mai înstărit. Platanii maturi, trotuarele largi și pâraiele care coboară din munți în partea de nord îi dau înfățișarea unei grădini lungi, întinse pe axa orașului. În aceste zile de toamnă, frunzele se așază peste asfalt. Orașul nu seamănă cu o hartă militară: taxiuri, motociclete, vitrine, ceainării și oameni care încearcă să-și ducă ziua până la capăt.
Teheranul propriu-zis are aproximativ zece milioane de locuitori, iar zona metropolitană depășește 16 milioane, estimările variind în funcție de delimitarea folosită.
Când diplomații vorbesc despre securitatea regiunii, în spatele acestei expresii stau milioane de vieți concrete: drumul spre serviciu, școala copiilor, pâinea cumpărată înainte de cină.
- PÂINEA COAPTĂ PE PIETRELE UNEI ȚĂRI BOGATE ÎN PETROL
În brutăriile tradiționale, sangak se coace pe pietricele încinse. În persană, sang înseamnă „piatră”. Lată și alungită, cu margini neregulate, pâinea poate ajunge la un metru și cântărește în jur de jumătate de kilogram. Se rupe cu mâna și se mănâncă alături de brânză, ierburi aromatice și ceai. Pe mesele iranienilor se găsesc și lavash, o pâine foarte subțire; pâinea barbari, ovală, dospită și groasă, cu șanțuri pe crustă; și taftoon, mai suplă și rotundă. În română, „barbari” poate desemna oameni considerați necivilizați. În Iran, însă, „barbari” este numele unei pâini tradiționale. Sunt alimente de fiecare zi, nu simple curiozități gastronomice.
La 23 iunie 2026, prețurile subvenționate din provincia Teheran au fost fixate la 15.500 de tomani pentru sangak (aproximativ 0,27 lei), 10.000 de tomani pentru pâinea barbari (0,18 lei) și 2.700 de tomani pentru lavash (0,05 lei). În iulie 2025, sangak costa oficial 7.600 de tomani: în mai puțin de un an, prețul oficial a crescut cu aproximativ 104%. Pentru pâinea barbari, majorarea oficială a fost de aproximativ 85%, iar pentru lavash, de 93%. În octombrie 2026, unele sortimente de sangak din brutăriile nesubvenționate ajungeau la 50.000 de tomani (aproximativ 0,88 lei).
Echivalentele în lei sunt estimative și au fost calculate la cursul liber orientativ din 22 octombrie 2026: 56.950 de tomani pentru un leu. Nu sunt conversii la cursul oficial al rialului. Procentele compară tarifele oficiale, nu toate prețurile plătite efectiv în brutării.
Rialul este moneda oficială a Iranului. În viața de zi cu zi, prețurile se exprimă de obicei în tomani: 1 toman = 10 riali. Reforma, votată de Parlament la 5 octombrie 2025 și aprobată de Consiliul Gardienilor la 8 noiembrie, prevede tăierea a patru zerouri din rial: 10.000 de riali vechi vor deveni un rial nou. Reforma nu transformă tomanul în moneda oficială.
Subvenția pentru făină și pâine nu oprește scumpirea vieții. În iunie, monitorizările prețurilor alimentare indicau creșteri puternice la produse de bază, între care orezul și ouăle. Sistemul de sprijin Kalabarg le permite gospodăriilor eligibile să cumpere produse esențiale, dar ajutorul poate fi repede înghițit de inflație. Într-o țară care exportă petrol, pâinea rămâne barometrul cel mai apropiat de mâna omului.
- RĂZBOIUL CARE INTRĂ ÎN CASE FĂRĂ SĂ BATĂ LA UȘĂ
Războiul început la 28 februarie, cu loviturile Statelor Unite și Israelului asupra Iranului, nu avea la 26 octombrie nici acord de pace, nici armistițiu anunțat. Diplomația regională încerca să împiedice reluarea atacurilor, în timp ce Washingtonul și Teheranul rămâneau în dezacord asupra blocadei porturilor iraniene și a Strâmtorii Ormuz. În Israel, ministrul apărării a declarat că țara nu intenționează să lovească Iranul înaintea alegerilor de marți, dar va răspunde cu forță dacă este atacată. Pentru civili, războiul înseamnă legături aeriene, acces la informație și aprovizionare nesigure. Restricțiile digitale din Iran existau și înaintea conflictului; nu toate pot fi puse pe seama lui.
Pe frontul yemenit, houthi au spus că au lovit stații de pompare ale conductei saudite Est–Vest și aeroportul din Riyadh; Arabia Saudită nu confirmase aceste atacuri. Coaliția condusă de saudiți a anunțat interceptarea unei rachete îndreptate spre capitală și distrugerea unor lansatoare, tuneluri și depozite de rachete în Yemen. Associated Press a relatat despre explozii la Sanaa și pe litoralul Mării Roșii; locuitori din Mokha au spus că au fost avariate case și un spital, informații pe care agenția nu le-a putut verifica independent. Reuters a apreciat că luptele au spulberat în fapt armistițiul ONU care ținuse în mare parte din 2022.
Oamenii nu trăiesc în comunicate. Trăiesc între două vești: una le spune că negocierile continuă, cealaltă îi avertizează că atacurile se pot relua. Pentru un părinte, pacea nu este o formulă diplomatică, ci certitudinea că mâine copilul va putea ajunge la școală.
- LA MASA NEGOCIERILOR, PACEA ÎNCĂ NU ARE SEMNĂTURĂ
Luni, 26 octombrie, la Teheran, oficiali iranieni s-au întâlnit cu delegațiile Arabiei Saudite, Pakistanului și Turciei pentru a deschide canale de negociere și a împiedica reluarea escaladării militare. Arabia Saudită l-a trimis pe ministrul apărării, prințul Khalid bin Salman, Pakistanul pe mareșalul Asim Munir, iar Turcia pe șeful serviciului de informații, Ibrahim Kalın.
Nu erau negocieri directe între Iran și Statele Unite; reuniunea regională, susținută de mediatorii qatarezi ajunși la Teheran cu o zi înainte, urmărea să faciliteze dialogul dintre ele. Agenda nu fusese fixată public. Purtătorul de cuvânt al diplomației iraniene a spus că discuțiile vor aborda amenințările urgente la adresa securității regionale. Un oficial pakistanez citat de Reuters a enumerat convorbirile Iran–SUA, atacurile houthi, Strâmtoarea Ormuz și blocada americană a porturilor iraniene. Teheranul a indicat și evoluțiile din Palestina și Liban, politicile Israelului și urmările operațiunilor americano-israeliene asupra Iranului. Un oficial iranian a precizat că programul nuclear nu urma să fie discutat.
Contextul era complicat de Pactul de la Mecca, acordul de apărare comună semnat în august de Arabia Saudită, Pakistan și Turcia; Iranul nu este parte a pactului. Teheranul a prezentat reuniunea ca un posibil prim pas spre mecanisme regionale de securitate, iar un oficial pakistanez a vorbit despre o rețea de neagresiune. Până la închiderea zilei nu fusese anunțat niciun acord sau armistițiu.
Tot luni, Parlamentul egiptean l-a autorizat pe președintele Abdel Fattah al-Sisi să ia măsurile necesare pentru apărarea Arabiei Saudite, dacă Riyadhul cere sprijin. Președintele Sisi a precizat că ajutorul ar fi defensiv, pentru apărarea teritoriului și a granițelor saudite, nu pentru atacuri în Yemen. Autorizarea nu înseamnă că militarii egipteni au fost deja trimiși. Egiptul nu este semnatar al Pactului de la Mecca.
- ORMUZ. STRÂMTOAREA ÎN CARE UN BARIL DEVINE O ȘTIRE MONDIALĂ
Strâmtoarea Ormuz leagă Golful Persic de Golful Oman și de rutele oceanice. În mod obișnuit, prin acest culoar trece o parte esențială a comerțului mondial cu petrol. O navă atacată, o poliță de asigurare mai scumpă sau un terminal amenințat pot împinge costul energiei din Golf până la pompa de carburant din România.
Cifrele arată tensiunea. Vineri, 23 octombrie, contractele Brent s-au închis la 116,72 dolari pe baril, cu 3,14% peste ședința precedentă, iar petrolul american WTI, la 103,27 dolari. Luni, după retragerea de la maximele ultimelor aproape șase luni, contractele futures din decembrie s-au închis la 114,97 dolari pentru Brent și 101,08 dolari pentru WTI. Scăderea cotațiilor nu însemna dispariția riscului.
- CÂND DIPLOMAȚIA MIȘCĂ BURSELE
Riyadh, Doha, Dubai și Abu Dhabi privesc spre aceleași puncte de pe hartă: câmpuri petroliere, porturi, terminale și coridoare maritime. Bursele nu se mișcă însă la fel, iar scumpirea petrolului nu înseamnă automat câștig pentru toate companiile din Golf. Producătorii pot beneficia de prețuri mai mari; transportatorii, companiile aeriene și sectoarele dependente de importuri pot suporta costuri suplimentare.
La închiderea ședințelor de luni, indicele saudit crescuse cu 3,4%, cel mai mare avans zilnic în peste 13 luni; indicele Qatarului urcase cu 2,8%, cea mai bună zi din mai bine de cinci luni. Dubaiul a câștigat 0,3%, iar Abu Dhabi 0,6%. Indicele egiptean a scăzut cu 1,7% înaintea votului parlamentar privind ajutorul pentru Arabia Saudită. Piețele au răspuns la speranța de detensionare; cifrele nu confirmau existența unui acord.
Pentru cititorul român, legătura este directă, chiar dacă nu imediată: chiar și după scăderea de luni, petrolul Brent a rămas aproape de 115 dolari pe baril, un nivel care poate pune presiune asupra carburanților, transportului și prețurilor bunurilor. Efectul depinde însă și de cursul valutar, taxe, stocuri și concurența de pe piața internă.
- UCRAINA. NEGOCIERILE DE PACE, DIN NOU LA ABU DHABI
Pentru Ucraina, următoarea rundă trilaterală dintre Kiev, Moscova și Washington este planificată în prima jumătate a lunii noiembrie la Abu Dhabi. Volodimir Zelenski a spus că echipele de negociere au convenit asupra întâlnirii tehnice; pe 26 octombrie, Kievul a încercat să o devanseze cu cel puțin o săptămână și a cerut participarea unui reprezentant al Uniunii Europene. Potrivit unei surse ucrainene apropiate echipei de negociere, Rusia nu dorește participarea europenilor la prima reuniune.
Moscova spune că discuțiile trebuie să abordeze garanțiile de securitate pentru Rusia și Ucraina după încheierea războiului. Zelenski cere garanții ferme pentru Ucraina și afirmă că teritoriile trebuie discutate la nivelul liderilor. Kievul s-a declarat gata să negocieze o încetare completă a focului sau acorduri limitate la energie și navigație, dacă nu este posibil un acord mai amplu. Pe front, Zelenski a raportat pentru săptămâna precedentă aproape 2.300 de drone, 48 de rachete și aproximativ 1.600 de bombe ghidate lansate de Rusia asupra Ucrainei. Pe 26 octombrie nu fusese semnată pacea: exista doar perspectiva reluării negocierilor în noiembrie.
- ÎNTRE PREȚUL PÂINII ȘI PREȚUL PETROLULUI, DESTINUL UNUI POPOR
La un capăt al poveștii se află pâinea sangak, scoasă din cuptorul cu pietre; la celălalt, petrolul Brent, măsurat în dolari și barili pe ecranele lumii. Una ține de traiul de fiecare zi. Celălalt poate decide bugete, alianțe și prețuri pe continente întregi. Între ele se întinde drama unei țări bogate în resurse și apăsate de război.
Pe Valiasr, platanii continuă să-și lase frunzele peste asfalt. În încăperile unde se negociază, fiecare cuvânt este cântărit; în brutării, fiecare bănuț contează. La Teheran, nicio înțelegere nu a oprit războiul. Pentru pacea din Ucraina, lumea așteaptă Abu Dhabi. Iar în Yemen, rachetele și contraatacurile au ținut regiunea în stare de alarmă.
Istoria nu are răbdare. Oamenii, însă, sunt obligați să aibă.
Autor: Dona Tudor – conferențiar universitar, doctor în științe militare, a fost reporter de teren, corespondent special și realizator de emisiuni de actualități la Televiziunea Română, poet, eseist, publicist, membru UZPR și UCIN. Membru CRIFST din cadrul Academiei Române, Divizia Istoria Ştiinţei.
| Știri BVB