Autor: Florin Cîțu, fost prim-ministru al României, fost ministru al Finanțelor
Privită din exterior, România pare astăzi într-o perioadă neobișnuit de liniștită. Inflația nu mai accelerează, randamentele obligațiunilor s-au comprimat, Bruxellesul și-a temperat criticile, iar guvernul vorbește cu încredere despre ordine fiscală — de parcă disciplina ar fi revenit în mod natural. Însă această imagine, oricât de convingătoare ar părea, nu reflectă realitatea. Este o liniște construită, temporară și mult mai fragilă decât lasă impresia discursul oficial.
Totul pornește de la regimul de îngheț bugetar instaurat în vara lui 2025 și prelungit, de facto, pentru 2026. Măsura este prezentată ca o etapă de consolidare, dar în esență rămâne un experiment politic bazat pe blocarea salariilor în sectorul public, pe limitarea investițiilor și pe amânarea deciziilor dificile. Este o pauză fiscală cosmetizată, nu o corecție structurală. Atât timp cât inflația rămâne în zona 6–8%, veniturile cresc în mod automat, iar deficitul arată mai bine ca procent din PIB. Dar dacă scoatem la o parte acest efect pur statistic, rămânem cu o imagine neschimbată: o economie suprataxată, suprarreglementată, fără creștere reală, și cu un deficit structural care nu se reduce în niciun fel.
În timpul acesta, costul real este suportat de populație. Inflația erodează puterea de cumpărare, iar această pierdere tăcută maschează pentru scurt timp lipsa reformelor. Statul câștigă spațiu fiscal fictiv, iar cetățenii plătesc nota. Este o înlocuire a reformei prin inflație — cea mai regresivă formă de ajustare.
În paralel, evoluția piețelor este interpretată greșit. Randamentele scăzute nu sunt dovada vreunei corecții fiscale credibile. Sunt pur și simplu rezultatul unui mediu global dominat de lichiditate abundentă și de apetitul pentru piețe emergente. România este cumpărată la pachet, nu pe merit. Investitorii nu validează Bucureștiul; validează ciclul global. Iar ciclurile globale se schimbă. Când o vor face, România va fi printre primele care vor simți retragerea capitalului speculativ și repoziționarea rapidă a costurilor de finanțare.
Aceasta face ca anul 2027 să devină punctul critic. Nu pentru că economia ar ascunde un șoc intern iminent, ci pentru că regimul politic din spatele calmului actual nu mai poate fi prelungit. Nicio țară nu poate menține la nesfârșit un îngheț salarial neînsoțit de reforme, o pauză în investiții și o disciplină bugetară mimată. În momentul în care o singură categorie primește o derogare — iar acest moment va veni inevitabil — întregul mecanism se prăbușește. Toate înghețurile bugetare din ultimele decenii s-au rupt la fel: brusc, nu treptat.
Iar presiunile sunt deja adunate: sindicatele vor cere recuperarea pierderilor reale, pensionarii vor reveni la solicitările de indexare completă, administrațiile locale își vor cere înapoi fondurile temporar reținute, iar partidele — intrând în logica pre-electorală a anului 2028 — vor redeschide reflexul de a cumpăra liniștea politică prin cheltuieli publice. A ignora aceste tensiuni înseamnă a nu înțelege dinamica politică a României.
Această incapacitate structurală de a face reforme este motivul pentru care România rămâne prinsă într-un paradox specific economiilor semi-convergente ale UE: suficient de stabilă ca să evite crizele majore, dar suficient de fragmentată politic ca să evite reformele profunde. Sistemul poate opri temporar deteriorarea, dar nu o poate inversa.
Chiar dacă în 2026 deficitul va arăta mai bine, acest lucru se va datora exclusiv efectelor statistice și unor măsuri temporare, nu unei consolidări reale. Nimic din această îmbunătățire nu este durabil. Nimic nu poate fi repetat în 2027 fără un preț politic ridicat.
De aceea, România nu se află în pragul unei crize a datoriei publice, în sensul clasic. Nivelul datoriei, chiar dacă se apropie de 70% din PIB, este încă gestionabil. Adevărata problemă este riscul de a pierde credibilitatea fiscală, iar credibilitatea pierdută este mult mai costisitoare decât cea neconstruită.
România nu este calmă pentru că și-a rezolvat problemele. Este calmă pentru că le-a suspendat.
2025 și 2026 cumpără timp. 2027 vine cu decontul.
| Știri BVB