Autor: Flavius CABA – MARIA, preşedintele MEPEI (Institutul Politic și Economic pentru Orientul Mijlociu)
De fiecare dată când Iranul amenință să închidă Strâmtoarea Hormuz în eventualitatea unui război cu Statele Unite, îngrijorarea are reverberații atât la nivelul regiunii Orientului Mijlociu, cât și la nivel mondial, dat fiind rolul strâmtorii drept coridor vital pentru comerțul global, în special pentru transporturile de petrol și gaze. Această rută maritimă este tranzitată de aproximativ o cincime din țițeiul mondial (aprox. 20 milioane de barili pe zi/bpz) provenit de la statele din Golful Persic precum Arabia Saudită; Emiratele Aarabe Unite (EAU), Irak, Kuweit și Iran. Prețurile au crescut istoric ori de câte ori au apărut îngrijorări legate de amenințările la adresa navigației în Strâmtoarea Hormuz. Astfel, în condițiile actuale, una dintre opțiunile pentru Teheran este să limiteze sau să închidă efectiv Strâmtoarea Hormuz.
Orientul Mijlociu, în special țările din Golf, sunt centre majore de activitate economică, piețe financiare și spații de investiții. Acestea sunt piețe aglomerate, iar majoritatea populației din statele Consiliului de Cooperare al Golfului sunt muncitori expatriați care vin aici să trăiască și să muncească. Statele din regiune sunt cele mai vulnerabile la fluctuațiile rapide ale prețurilor petrolului, ale cursului de schimb al dolarului și ale mărfurilor esențiale. De asemenea, orice scădere a veniturilor din petrol ar conduce implicit la o scădere a masei monetare în dolari pe piețele regionale.
* Producția și capacitatea Iranului
Iranul pompează aproximativ 3,3 milioane de barili pe zi, adică 3% din producția globală, ceea ce îl face al patrulea cel mai mare producător din OPEC. Rafinăriile interne procesează aproximativ 2,6 milioane bpz, incluzând condensatele și alte lichide, producția totală ajunge la aproximativ 4,6 milioane bpz. În ultimii ani, Iranul a dezvoltat instrumente și strategii pentru a evita restricțiile internaționale, trimițând aproximativ 90% din exporturile sale către China (adică aprox 1,2-1,4 milioane bpz). Veniturile din exporturile de petrol au atins un estimat de 43 de miliarde de dolari în 2024, cel mai ridicat nivel din 2018, oferind o linie de salvare critică pentru economie.
Iranul deține a treia cea mai mare rezervă dovedită de petrol din lume, după Venezuela și Arabia Saudită. De asemenea, Iranul deține a doua cea mai mare rezervă dovedită de gaze naturale din lume, imediat după Rusia.
* Importanța Strâmtorii Hormuz
Strâmtoarea Hormuz are aproximativ 161 km lungime și 33 km lățime la cel mai îngust punct. Datorită locației sale geografice, condițiile climatice permit navigația pe tot parcursul anului.
Hormuz este punctul de tranzit pentru cea mai mare parte a exporturilor de țiței ale statelor Golfului Persic, dar și pentru combustibili rafinați, precum motorina și carburantul pentru avioane. Strâmtoarea este esențială pentru piața gazelor naturale lichefiate (GNL). Aproape o cincime din aprovizionarea mondială cu GNL (în cea mai mare parte din Qatar) a trecut prin acest canal anul trecut.
Valoarea strategică a Strâmtorii Hormuz provine tocmai din volumul de petrol și gaze naturale lichefiate de tranzit: în 2024, aproximativ 20 de milioane de barili pe zi de țiței au tranzitat strâmtoarea, reprezentând aproximativ 20% din consumul global. În primul trimestru al anului 2025, aceste volume au rămas relativ stabile. Petrolierele au transportat aproximativ 16,7 milioane de barili pe zi de țiței și condensate prin strâmtoare în 2025.
Până la mijlocul lunii iunie 2025, traficul mediu de nave prin strâmtoare a ajuns la aproximativ 144 de nave pe zi, incluzând 37% petroliere, 17% nave portcontainer și 13% vrachiere, conform acelorași date.
* Controlul asupra Strâmtorii Hormuz
Conform Convenției Națiunilor Unite privind Dreptul Mării, țările pot exercita suveranitatea până la 22 km de la linia de coastă, o distanță apropiată de cel mai îngust punct al Strâmtorii Hormuz. Deși Iranul a semnat acest tratat în 1982, acesta nu a fost ratificat de Parlamentul țării.
Totuși, întrebarea este dacă Iranul are dreptul sau capacitatea de a închide Strâmtoarea Hormuz, dat fiind faptul că s-a discutat intens în interiorul Iranului despre potențiala decizie de a bloca strâmtoarea dacă tensiunile escaladează. Cel mai probabil, nu este în interesul imediat al Iranului să stopeze traficul prin Strâmtoare, însă acest scenariu ar fi posibil în cazul în care va exista o amenințare existențială la adresa sistemului actual. Cu toate acestea, țările din CCG sunt direct expuse acelorași riscuri, ceea ce înseamnă că orice perturbare a exporturilor de petrol ale Iranului sau folosirea bazelor americane din regiune pentru a viza infrastructura sa energetică și economică ar avea consecințe pentru întreaga regiune.
* State afectate
Majoritatea furnizorilor din jurul Golfului Persic nu au altă rută maritimă pentru exporturile proprii. Arabia Saudită, Irak, Kuweit, EAU și Iran exportă cu toții petrol prin Hormuz, iar majoritatea încărcăturilor lor sunt destinate Asiei.
În ceea ce privește Irakul de exemplu, închiderea rutei ar duce la pierderea a veniturilor din 3,5 milioane bpz. Dacă închiderea ar dura doar o lună, Irakul ar putea pierde mai mult de 6 miliarde de dolari, echivalentul a aproximativ 90% din veniturile sale lunare.
La începutul lunii februarie 2026, Liderul suprem al Iranului a avertizat cu privire la un „război regional” dacă țara sa va fi atacată de SUA. Teheranul a afirmat că o închidere totală a Strâmtorii Hormuz se află în puterea sa. Ar fi un pas extrem pe care țara nu l-a luat niciodată, dar care reprezintă scenariul cel mai nefavorabil pentru piețele globale.
Închiderea Strâmtorii Hormuz ar afecta inclusiv economia Iranului, deoarece acesta nu ar putea să-și exporte petrolul. Perturbarea fluxurilor de petrol din Orientul Mijlociu ar risca, de asemenea, să afecteze China, cel mai mare cumpărător de petrol brut iranian.
* Impact regional
Conflictul actual a generat îngrijorări în ceea ce privește economia globală și potențialul său impact asupra prețurilor materiilor prime și posibilitatea declanșării unei noi crize economice mondiale. Posibila închidere a Strâmtorii Hormuz din cauza escaladării conflictului din regiune ar putea provoca o scădere a PIB-ului global de aproximativ 0,8%. Aceste evoluții pot afecta nu doar prețurile energiei, ci și transportul maritim, deoarece determină majorarea costurilor de asigurare și a tarifelor de transport, care se adaugă la costurile internaționale de comerț.
Referitor la posibilitatea blocării strâmtorii Hormuz, prețul petrolului a crescut cu 10-13% imediat după atacul Israelului asupra Iranului din iunie 2025. Țițeiul a ajuns de la 70 de dolari la aproximativ 75-89 de dolari pe baril, ceea ce sugerează o creștere ușoară a piețelor petroliere, dar fără a genera riscuri majore.
Există doi factori specifici de urmărit pentru a putea evalua consecințele asupra pieței energetice: în primul rând, dacă interesele americane din regiune și infrastructurile petroliere regionale vor fi vizate în cazul unei escaladări; și în al doilea rând, dacă trecerea prin Strâmtoarea Hormuz va fi blocată sau va deveni nesigură. Dacă unul sau ambele dintre aceste scenarii se materializează, prețul energiei va crește probabil mai mult, sporind riscul unei recesiuni globale, iar țările dependente de energie, precum China, India, Coreea de Sud, Japonia și statele UE, se vor confrunta cu costuri mai ridicate, presiuni inflaționiste și posibile perturbări în aprovizionarea cu îngrășăminte și gaze.
Teheranul ar trebui să cântărească orice răspuns sub forma de atacuri asupra infrastructurii energetice regionale față de probabilitatea de a afecta relația sa cu Beijingul. China este cel mai mare cumpărător de petrol brut din Golf și și-a folosit dreptul de veto în Consiliul de Securitate al ONU pentru a proteja Iranul de sancțiunile sau rezoluțiile conduse de Occident.
* Rute alternative pentru Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Irak
Deși membrii OPEC, Arabia Saudită și EAU, au o anumită capacitate de a redirecționa transporturile prin conducte care evită Hormuz, închiderea strâmtorii ar provoca în continuare o perturbare masivă a exporturilor și ar face prețul țițeiului să crească.
Opțiuni de evitarea traficului de hidrocarburi prin Strâmtoarea Hormuz:
- Arabia Saudită, prin conducta conducta Est-Vest (Petroline) cu o lungime de aprox. 1.200 km și care leagă Golfului Persic de Marea Roșie. Conducta principală este de fapt formată din două conducte secundare și are o capacitate de 7 milioane bpz;
- EAU, prin conducta Habshan–Fujairah, care leagă Golfului Persic de Golful Oman și are o capacitate de 1,5 milioane bpz;
- Irak, prin Conducta Kirkuk/Kurdistan – portul turcesc Ceyhan, dar care are o capacitate mică de transport, aprox. 200.000 bpz, sub 10% din totalul exporturilor țării.
* Cum influențează atacurile de astăzi (28 februarie) tranzitul prin Strâmtoarea Hormuz
Iranul dispune de mai multe opțiuni de a influența traficul prin Strâmtoarea Hormuz, precum acțiuni de intimidare a navelor, dar cu impact redus, până la alternative mai extreme, cum ar fi atacarea petrolierelor cu rachete și drone, astfel încât să devină prea periculos pentru navele comerciale să tranziteze prin strâmtoare. Iranul ar putea, de asemenea, să amplaseze mine marine, însă SUA dispun de capacitatea de îndepărtare a acestora.
Iranul ar putea răspunde într-un mod care urmărește să mențină conflictul în domeniul maritim. În timpul Războiului Petrolierelor de la sfârșitul anilor 1980, Iranul a folosit o combinație de mine marine și atacuri cu rachete ghidate pentru a viza navele americane. Altfel, istoria ne spune că Iranul dispune de o gamă de opțiuni maritime de retaliere, fără a genera fluxuri de escaladare periculoase.
Un alt element important este că navele moderne sunt vulnerabile la perturbarea semnalelor sistemelor GPS/electronice, fiind o tactică din ce în ce mai utilizată de actori statali și nestatali din întreaga lume pentru a perturba navigația. Un număr mare de nave a suferit perturbări în jurul Strâmtorii Hormuz în timpul conflictului Iran-Israel din luna iunie 2025.
Conflictul are, așadar, consecințe geopolitice și geoeconomice extinse, în special pentru rutele maritime critice. Deși posibila închidere a Strâmtorii Hormuz are un impact negativ și pentru Iran, care până acum nu a recurs la o decizie radicală de acest tip, amenințarea asupra perturbării traficului maritim reprezintă în continuare una din monedele de negociere cele mai importante ale Iranului. Blocarea oficială a Strâmtorii se poate dovedi o măsură inutilă, deoarece gradul ridicat de pericol influențează traficul maritim, vasele evitând oricum să tranziteze zona.
| Știri BVB