Douăzeci și șapte de țări au luat măsuri de la începutul războiului din Iran pentru a pune în aplicare instrumente de criză care ar putea accesa rapid finanțare din programele existente ale Băncii Mondiale, potrivit unui document intern consultat de Reuters.
Documentul Băncii Mondiale nu a menționat numele țărilor sau suma totală a fondurilor care ar putea fi solicitate. Banca Mondială a refuzat să comenteze.
Documentul a arătat că trei țări au aprobat noi instrumente de la începutul conflictului din Orientul Mijlociu, pe 28 februarie, în timp ce celelalte încă finalizau procesul.
Războiul și perturbarea piețelor energetice globale care a rezultat din acesta au afectat lanțurile de aprovizionare globale și au împiedicat livrarea de îngrășăminte vitale către țările în curs de dezvoltare.
Oficialii din Kenya și Irak au confirmat că solicită sprijin financiar rapid din partea Băncii Mondiale pentru a face față consecințelor războiului, cum ar fi creșterea prețurilor la combustibil care afectează națiunea africană și scăderea masivă a veniturilor din petrol pentru Irak.
Cele 27 de țări se numără printre cele 101 care au avut acces la o formă de instrument de finanțare prestabilit pe care l-ar putea utiliza în caz de criză, inclusiv 54 care au aderat la Opțiunea de Răspuns Rapid, care permite țărilor să utilizeze până la 10% din finanțarea lor neplătită.
Președintele Băncii Mondiale, Ajay Banga, a declarat luna trecută că setul de instrumente de criză al băncii va permite țărilor să utilizeze finanțarea contingentă prestabilită, soldurile proiectelor existente și instrumentele cu plată rapidă pentru a accesa o sumă estimată între 20 și 25 de miliarde de dolari.
El a spus că banca ar putea, de asemenea, să-și reorienteze o parte din portofoliu pentru a aduce totalul la 60 de miliarde de dolari în șase luni, cu posibile modificări pe termen mai lung pentru a aduce totalul la aproximativ 100 de miliarde de dolari.
La acea vreme, șefa Fondului Monetar Internațional, Kristalina Georgieva, a declarat că se așteaptă ca până la o duzină de țări să solicite 20-50 de miliarde de dolari în asistență pe termen scurt de la creditorul global. Însă au fost înregistrate puține cereri, potrivit a trei surse familiarizate cu problema.
„Țările sunt cu siguranță într-o fază de așteptare”, a spus una dintre surse, care a vorbit sub condiția anonimatului.
Kevin Gallagher, directorul Centrului pentru Politici de Dezvoltare Globală de la Universitatea din Boston, a spus că țările sunt mai dispuse să solicite fonduri de la Banca Mondială decât să negocieze cu FMI, deoarece programele FMI necesită, în general, măsuri de austeritate care ar putea agrava tulburările sociale deja observate în țări precum Kenya.