Autor: Radu Magdin, CEO al Smartlink Communications și consultant și analist de risc (geo)politic
În ultimii ani, zona indo-pacifică a intrat definitiv în vocabularul diplomaților, al strategilor și al liderilor politici. Statele Unite au o strategie pentru Indo-Pacific. Uniunea Europeană are o strategie pentru Indo-Pacific. Franța, Germania, Olanda, Japonia, Australia și India tratează Indo-Pacificul drept una dintre prioritățile centrale ale politicii lor externe și de securitate.
S-a scris deci enorm despre dimensiunea geopolitică a acestei schimbări. Dar există o întrebare pe care mediul de afaceri românesc încă și-o pune prea rar: dacă statele au nevoie de strategii pentru secolul asiatic, de ce nu ar avea și companiile? Întrebarea nu este una retorică. Este, probabil, cea mai importantă decizie strategică pe care consiliile de administrație din România o vor evita sau o vor asuma în următorul deceniu.
Centrul de gravitație s-a mutat. Cifrele nu mai lasă loc de interpretare
Realitatea economică a secolului XXI este simplă, chiar dacă rămâne incomodă pentru o Europă obișnuită să se considere ca fiind în centrul lumii. În timp ce atenția noastră este concentrată asupra Bruxellesului, Berlinului, Parisului sau Washingtonului, centrul de gravitație al economiei globale s-a deplasat deja, în mod măsurabil, spre Est.
Asia este astăzi cea mai mare economie, la nivel continental, a lumii și rămâne motorul creșterii globale. Regiunea continuă să fie cea mai dinamică din lume, contribuind cu aproximativ 60% la creșterea economică globală în 2025, potrivit Fondului Monetar Internațional. În termeni de paritate a puterii de cumpărare, Asia reprezintă deja aproximativ 54% din PIB-ul mondial și ar putea ajunge la circa 57% până în 2030, în timp ce Europa și America de Nord, împreună, coboară la sub o treime.
Nu este vorba doar despre China și India. Până în 2030, ASEAN (gruparea celor zece economii din Asia de Sud-Est) este preconizat să devină a patra economie a lumii, iar economia sa digitală cel puțin se va dubla, ajungând la 560 de miliarde de dolari. Până în 2035, șapte dintre cele zece state membre ASEAN sunt estimate să fie dominate de o clasă mijlocie în expansiune.
Aceasta este, în esență, povestea consumatorului care se naște. Până în 2030, Asia ar urma să găzduiască aproximativ trei miliarde de oameni din clasa de mijloc, de zece ori mai mulți decât America de Nord și de cinci ori decât Europa. Pentru un producător, un retailer sau un furnizor de servicii, aceasta nu este o simplă statistică. Avem aici harta cererii globale pentru următoarea generație.
Pentru companiile românești, aceasta nu mai este o tendință macroeconomică atât de generală încât nu poate fi integrată în decizia de business. Este cea mai importantă oportunitate strategică a următoarelor două decenii.
De la integrare la internaționalizare
Primele trei decenii ale capitalismului românesc au fost dominate de integrarea europeană. A fost o alegere corectă și de succes. Investițiile occidentale au modernizat economia, iar accesul la piața unică a stimulat exporturile. Fondurile europene au accelerat dezvoltarea infrastructurii și a mediului de afaceri.
Dar următoarea etapă nu va mai fi definită doar de integrare. Va fi definită de internaționalizare. Iar companiile care vor câștiga următorul ciclu de creștere vor fi cele care vor înțelege mai repede un adevăr simplu: Asia nu mai este o piață îndepărtată. Asia este noul centru de gravitație al economiei mondiale. Alții au înțeles deja acest lucru, și nu de ieri.
Lecția Europei Centrale: Asia nu mai este o destinație exotică
În Europa Centrală și de Est, companiile au început de mult să privească Asia drept o sursă de creștere, nu doar ca pe o sursă de importuri.
Škoda a făcut din India unul dintre pilonii strategiei sale internaționale și folosește astăzi această prezență ca rampă de lansare către piețele din Asia de Sud-Est. Grupul financiar Home Credit, dezvoltat de investitori cehi, și-a construit o parte importantă a expansiunii în economii emergente asiatice țintind țări precum Vietnamul. Companii poloneze precum Asseco și Comarch au înțeles devreme că software-ul și serviciile digitale pot fi exportate la nivel global și au dezvoltat operațiuni în numeroase state asiatice.
Mesajul acestor companii este lipsit de echivoc: pentru ele, Asia nu este o aventură exotică, ci o extensie firească a strategiei de creștere. Și, atenție, aceste companii nu pornesc de la o bază economică mai puternică decât România. Pornesc, însă, de la o ambiție mai bine articulată.
Lecția Occidentului: Asia ca motor, nu ca piață secundară
În Europa Occidentală, lecția este și mai limpede. Germania nu și-a construit succesul industrial doar pe piața europeană. Marile grupuri germane au investit sistematic în Asia timp de decenii. Siemens produce, cercetează și inovează în Singapore, India și China. Companiile franceze și-au construit poziții solide în energie, infrastructură, transport și industria de lux, iar branduri precum LVMH și Hermès au mizat încă de la început pe faptul că noua clasă de mijloc asiatică va deveni unul dintre cei mai importanți consumatori ai planetei.
Poate și mai relevant este exemplul american, pentru că arată cât de rapid se poate rescrie o hartă industrială atunci când există voință strategică. Apple a transformat Asia emergentă într-un pilon central al propriei sale reziliențe geopolitice. În 2025, compania a asamblat aproximativ 55 de milioane de iPhone-uri în India, în creștere de la 36 de milioane în 2024, India ajungând să reprezinte aproximativ un sfert din producția globală a Apple. Tim Cook a anunțat că majoritatea iPhone-urilor vândute în Statele Unite vor avea India drept țară de origine, iar Vietnamul va furniza aproape toate produsele iPad, Mac, Apple Watch și AirPods destinate pieței americane. În paralel, Vietnamul a ajuns să reprezinte aproximativ 30% din producția de telefoane inteligente destinată pieței americane, o ascensiune greu de imaginat cu doar câțiva ani în urmă. Microsoft dezvoltă infrastructură digitală și capacități de inteligență artificială în India. Nvidia, Amazon și Google privesc Asia de Sud-Est drept una dintre cele mai importante piețe pentru următoarea generație de centre de date și servicii digitale.
Observăm astfel un fenomen care merită tratat ca atare. Statele își dezvoltă strategii pentru Indo-Pacific din considerente de securitate și influență. Companiile își dezvoltă strategii pentru Indo-Pacific din considerente de creștere. Cele două logici se întâlnesc, iar acolo unde se întâlnesc se nasc avantajele competitive ale deceniului care urmează.
Oglinda incomodă: cât de „europeană” a rămas, de fapt, economia românească
Aici trebuie să ne uităm în oglindă, cu obiectivitate. În ciuda discursului tot mai frecvent despre globalizare și diversificare, structura reală a comerțului românesc spune o altă poveste. În 2025, din totalul exporturilor României, de aproximativ 109 miliarde de dolari, 83,9% au mers către alte țări europene, iar 71,8% au rămas în interiorul Uniunii Europene. Către Asia s-au îndreptat doar 10,2%. Doar Germania a absorbit 20% din exporturile românești.
Cifrele relațiilor bilaterale sunt și mai grăitoare. Exporturile României către China s-au situat în jurul a 780 de milioane de dolari în 2024, iar cele către Vietnam au fost de aproximativ 99 de milioane de dolari în același an. Pentru o economie care aspiră la relevanță globală, aceste cifre arată că mai avem mult de lucru.
Concluzia nu este că dependența de Europa ar fi o eroare. Dimpotrivă, piața europeană a fost și rămâne fundamentul prosperității românești. Concluzia este alta: România participă astăzi foarte puțin la cea mai mare redistribuire de oportunități economice din ultimele generații. Stăm pe margine în timp ce jocul se schimbă.
Argumentele României sunt reale. Ne lipsește ambiția
România are atuuri solide pentru a-și schimba această poziție. Este stat membru al Uniunii Europene. Este una dintre cele mai mari economii din Europa Centrală și de Est. Dispune de expertiză reală în IT, energie, agricultură, industrie și servicii. Are acces la Marea Neagră și la coridoarele logistice care leagă Europa de Asia, un activ geografic care, bine valorificat, transformă poziția într-o platformă de creștere, nu doar într-un punct pe hartă. Dar toate aceste avantaje devin relevante doar atunci când sunt dublate de ambiție și de strategie. Geografia oferă potențial, însă decizia îl transformă cu adevărat în putere.
India rămâne una dintre economiile majore cu cea mai rapidă creștere și este proiectată să urce printre primele trei economii ale lumii înainte de finalul deceniului. Vietnamul se transformă într-un hub industrial și tehnologic. Indonezia a depășit 280 de milioane de locuitori și își extinde rapid clasa de mijloc. Filipine și Malaezia continuă să atragă investiții. Coreea de Sud și Japonia rămân centre globale de tehnologie și inovare. Niciuna dintre aceste piețe nu așteaptă România. Toate, însă, rămân deschise celor care vin pregătiți, cu propuneri bine puse la punct.
Secolul asiatic este o provocare pentru consiliile de administrație
Iată, poate, mesajul central pentru mediul de afaceri românesc. Secolul asiatic nu este doar o temă pentru diplomați și guverne. Este o temă pentru consiliile de administrație.
Prea multe companii românești continuă să gândească internaționalizarea exclusiv prin prisma Europei. Nimeni nu contestă că piața europeană va rămâne esențială. Dar următorul val de creștere nu va veni doar din piețele pe care le cunoaștem deja. Va veni, în bună măsură, din piețele care cresc mai repede decât noi.
Companiile care își vor construi din timp o strategie pentru Asia vor avea acces la noi piețe, noi parteneriate, noi surse de capital și noi oportunități de inovare. Nu trebuie să deschidă mâine o fabrică la Ho Și Min sau un birou la Bangalore. Trebuie, mai întâi, să facă un lucru mai simplu și mai dificil: să pună această întrebare pe agenda consiliului de administrație. Care este, concret, strategia noastră pentru Asia în următorii cinci ani?
Cele care vor continua să privească exclusiv spre piețele tradiționale riscă să rateze una dintre cele mai importante transformări economice. Noul val de creștere nu va fi definit doar de ceea ce se întâmplă la București, Bruxelles sau Frankfurt. Va fi definit și de capacitatea companiilor românești de a înțelege, de a accesa și de a valorifica oportunitățile secolului asiatic.
Pentru o Românie care vrea să conteze mai mult, internaționalizarea nu mai este o opțiune. Este examenul de maturitate al următorului deceniu.
| Știri BVB