Autor: Mihaela Croitoru, CEO Sustainability Lens
În ultimii ani, investițiile în energie regenerabilă au devenit o constantă în strategiile de dezvoltare ale companiilor. Panourile fotovoltaice, electrificarea flotelor auto, contractele de achiziție de energie verde sau proiectele de eficiență energetică sunt astăzi printre cele mai frecvent analizate soluții pentru reducerea costurilor operaționale și a amprentei de carbon.
În multe cazuri însă, aceste investiții pornesc de la o întrebare greșită.
Companiile caută soluții pentru a reduce consumul de energie înainte de a înțelege cu adevărat cum consumă energia, unde se află principalele surse de consum și ce tipuri de energie utilizează în activitatea lor. În lipsa acestei imagini de ansamblu, există riscul ca investițiile să fie realizate acolo unde sunt vizibile sau populare, nu acolo unde generează cel mai mare impact economic și de mediu.
Din această perspectivă, una dintre cele mai valoroase componente ale raportării de sustenabilitate nu este raportul publicat la finalul procesului, ci analiza internă pe care aceasta o presupune. Iar unul dintre cele mai relevante exemple este standardul ESRS E1-5 privind consumul de energie.
În contextul modificărilor aduse de pachetul Omnibus, multe companii nu vor mai avea obligația legală de a publica un raport de sustenabilitate. Pentru unele dintre acestea, concluzia poate părea firească: dacă obligația dispare, dispare și utilitatea raportării.
Realitatea este însă diferită.
Valoarea raportării de sustenabilitate nu a stat niciodată exclusiv în conformarea cu cerințele legislative. Ea constă, înainte de toate, în informațiile pe care le pune la dispoziția managementului și în capacitatea acestora de a fundamenta decizii mai bune. Iar analiza consumului de energie este probabil unul dintre cele mai bune exemple în acest sens.
Standardul ESRS E1-5 solicită raportarea consumului anual de energie, diferențiat în funcție de sursa utilizată – combustibili fosili, energie nucleară și energie regenerabilă – și include toate formele de energie consumate de companie, nu doar energia electrică. Sunt avute în vedere energia utilizată în procesele industriale, combustibilii pentru transport, gazele naturale, energia termică și orice alte surse relevante pentru desfășurarea activității.
La prima vedere, această cerință poate părea doar un exercițiu de raportare. În realitate, ea obligă compania să facă un exercițiu pe care, de multe ori, nu îl realizează niciodată în mod integrat: să înțeleagă cu exactitate unde consumă energie, ce tip de energie utilizează și care este structura reală a acestui consum.
Acest lucru schimbă fundamental modul în care sunt evaluate investițiile în energie regenerabilă.
De multe ori, atunci când se discută despre tranziția energetică, prima soluție care apare în conversație este instalarea de panouri fotovoltaice. În anumite situații, aceasta este într-adevăr cea mai bună decizie. În altele însă, analiza consumului de energie poate conduce la concluzii complet diferite.
O companie poate descoperi că cea mai mare parte a consumului este concentrată într-o singură facilitate de producție, ceea ce justifică investiția doar în acea locație și nu la nivelul întregii organizații. Într-un alt caz, analiza poate arăta că reducerea amprentei de carbon poate fi obținută mult mai rapid prin schimbarea furnizorului de energie, alegând unul cu un mix energetic în care energia regenerabilă are o pondere semnificativ mai mare. În alte organizații, consumul de combustibili pentru transport poate reprezenta principala sursă de energie utilizată, ceea ce transformă electrificarea treptată a flotei auto într-o investiție cu un impact mai mare decât instalarea unui sistem propriu de producție a energiei.
Toate aceste decizii au un element comun: ele nu pornesc de la presupuneri, ci de la date.
În realitate, standardul ESRS E1-5 nu oferă doar informații despre consumul de energie. El oferă managementului o imagine asupra modului în care capitalul destinat investițiilor în eficiență energetică și energie regenerabilă poate fi alocat acolo unde produce cele mai bune rezultate.
Această perspectivă devine și mai valoroasă atunci când informațiile privind consumul de energie sunt analizate împreună cu datele privind amprenta de carbon.
Dacă inventarul emisiilor de gaze cu efect de seră răspunde la întrebarea „care este impactul activității companiei asupra climei?”, analiza consumului de energie răspunde la o întrebare la fel de importantă: „unde trebuie intervenit pentru ca acest impact să fie redus în mod eficient?”.
Împreună, cele două analize permit identificarea măsurilor care generează simultan reducerea emisiilor, optimizarea consumului de energie și îmbunătățirea performanței economice. Tot ele stau la baza elaborării unui plan de tranziție climatică realist, construit pe priorități și investiții fundamentate, nu pe obiective generale sau pe tendințe de piață.
În ultimii ani, tranziția energetică a fost asociată în principal cu tehnologii noi și investiții de amploare. În realitate, cea mai importantă schimbare este una de abordare. Companiile care își înțeleg propriul consum de energie iau decizii diferite față de cele care privesc energia exclusiv prin prisma facturilor lunare.
Acesta este motivul pentru care analiza consumului de energie ar trebui privită ca un instrument de management și nu doar ca o cerință de raportare. Ea oferă informații esențiale pentru planificarea investițiilor, pentru evaluarea oportunităților de eficiență energetică și pentru reducerea riscurilor asociate costurilor tot mai volatile ale energiei.
Modificările aduse legislației europene prin pachetul Omnibus au redus numărul companiilor obligate să publice rapoarte de sustenabilitate. Ceea ce nu au schimbat însă este valoarea informațiilor generate prin procesul de raportare.
Într-un context economic în care competitivitatea depinde tot mai mult de eficiența utilizării resurselor și de capacitatea companiilor de a-și reduce costurile și emisiile în mod inteligent, raportarea consumului de energie rămâne unul dintre cele mai valoroase exerciții pe care o organizație îl poate realiza.
Cele mai bune investiții în energia regenerabilă nu încep cu alegerea unei tehnologii. Încep cu înțelegerea propriului consum de energie. Iar aceasta este, în esență, valoarea pe care o aduce raportarea de sustenabilitate: transformă datele în decizii și deciziile în investiții mai inteligente.
| Știri BVB