Update articol:
INTERVIU EXCLUSIV

Alexandru Georgescu, EURISC: Văd în SUA o perioadă de centralizare puternică a puterii în aparatul executiv și cel judecătoresc, în dauna Congresului din ce în ce mai divizat și, prin urmare, impotent (partea a doua)

  • Lupta politică americană este din ce în ce mai sălbatică

  • Relația România-SUA va rămâne una puternică, indiferent de alternarea partidelor la putere în SUA

  • LUNI, CITIŢI PARTEA A III-A A INTERVIULUI, despre “Cultura anulării – pericol mortal pentru orice societate care se dorește liberă și cu adevărat democratică”

 

Cum aţi caracteriza recentele alegeri din SUA?

Alexandru Georgescu: Spectacolul alegerilor era inevitabil. Oricine ar fi câștigat, ar fi fost contestat de către opoziție ca fiind ales prin fraudă sau descalificat de tarele sale morale. Să nu uităm cum și-a petrecut Trump cei patru ani ca Președinte denunțat la tot pasul ca fiind ilegitim și aflat în luptă politică continuă pe marginea acestei teme, ceea ce i-a sabotat, cu siguranță, implementarea agendei sale. Inclusiv Hillary Clinton l-a sfătuit public pe Joe Biden înainte de vot să nu admită înfrângerea în fața lui Trump, ci să lupte. Acest lucru se vede prin folosirea tot mai frecventă a intervențiilor legale și dezbaterilor procedurale pentru a repune în discuție rezultatele alegerilor.

Contestarea alegerilor a fost susținută cu jumătate de gură de nomenclatura republicană pentru a nu aliena votanții republicani, în mare parte fie pro-Trump, fie scandalizați de neregulile din perioada acestor alegeri și de dublul standard de care s-au lovit în punerea în discuție a slăbiciunilor aparatului electoral american (există o corelație clară între a crede că alegerile din 2016 au fost furate de Rusia și a crede că alegerile din 2020 au fost cele mai sigure din istorie). Dacă rezultatul va fi măcar o tentativă de reformă în direcția reducerii vulnerabilităților reale ale sistemului, atunci acest episod va fi avut un rezultat pozitiv.

Alexandru Georgescu, EURISC: “Noua ordine mondială va fi una multipolară, în care statele cele mai puternice vor căuta să își coalizeze și să domine blocuri de state partenere” (partea I)

 

Dar scandalul de la instalarea Preşedintelui Biden?

Alexandru Georgescu: Scandalul intrării protestatarilor în Congres a fost mană cerească pentru democrați, care au avut la dispoziție “propaganda atrocității” pentru a deturna discuțiile de la acuzațiile de fraudă și pentru a încerca a doua punere sub acuzare a lui Trump de către Congres, una cu lacune serioase dar cu miza de a-i interzice să candideze în 2024. Episodul acesta ilustrează problemele hiper-partizanismului politic american și felul în care împiedică reconcilierea în baza unor principii cu care toți pot fi de acord. Intrarea în Congres este blamabilă și cei care au înfăptuit-o ar trebui pedepsiți, însă ar trebui tratate la fel și atacurile din ultimele luni asupra secțiilor de poliție, a tribunalelor și a congreselor statale de către activiști afiliați BLM sau Antifa, care au fost scuzate și aprobate de către lideri politici seniori ai Americii și de către alte persoane influente, producând haos și impunitate pentru cei reprezentând o anumită aripă a extremismului. De asemenea, stridența reacției la intrarea în Congres contrastează puternic cu lipsa de reacție față de atacurile din mai-iunie din Washington, când a fost luată cu asalt Casa Albă, a ars biserica președinților americani iar Trump a fost persiflat pentru evacuarea în buncărul subteran. Atunci, ca și în celelalte câteva sute de manifestații care au degenerat în violența, sugestia de a restabili ordinea prin chemarea Gărzii Naționale a fost comentată intern și internațional ca fiind un abuz. De asemenea, trebuie reamintite protestele dure din Congresul american facilitate de opoziție cu ocazia audierilor potențialului judecător la Curtea Supremă Brett Kavanaugh.

Cui îi este util politic acest incident și ce efecte va produce?

Alexandru Georgescu: Se spune că nicio criză nu poate fi risipită, pentru că este și o oportunitate. Pentru republicani, există o oportunitate de expurgare a elementelor trumpiste din partid. Pentru democrați, incidentul oferă ocazia de a schimba firul narativ al violențelor din această vară asociate cu moartea lui George Floyd cu un fir narativ al amenințării de dreapta exploatabil pentru câștiguri politice importante. Să nu uităm că eliminarea simbolurilor confederate și a statuilor din spațiile publice, care au degenerat în eliminarea statuilor Părinților Fondatori ai SUA, a survenit în urma atacului comis de Dylann Roof. Protestele violente din Charlottesville au servit același rol. Peste ani, când protestele din această vară vor fi fost uitate sau neutralizate în memoria colectivă, intrarea în Congres va servi în continuare drept armă politică constant rememorată în filme și reportaje.

A fost insurecție acest atac?

Alexandru Georgescu:  Dacă da, a fost cea mai incompetentă din istorie. Nu exista niciun mijloc logic prin care să fie împiedicată predarea puterii către Biden prin acest atac. În schimb, a fost un simptom al pasiunilor din ce în ce mai aproape de suprafață ale societății americane, amplificate de o mass media complice la polarizarea națiunii și de politicieni iresponsabili printr-un zgomot constant de fond. Atașamentul propagandistic al establishment-ului american față de termenul de insurecție este de înțeles – invocă un pericol iminent și constant care justifică acțiune statală și corporatistă (prin cenzură, spre exemplu) pentru contracararea adversarilor politici și ideologici care pot fi calomniați prin asocierea la acest incident. Trebuie contrastat cu sintagma “proteste majoritar pașnice” prin care au fost descrise răzmerițele sângeroase din marile orașe americane.  Pentru trumpismul ca mișcare politică, a fost un dezastru care a alienat susținătorii care au nevoie să fie afiliați la o mișcare respectabilă. Pentru atmosfera de rebeliune din SUA, incidentul este o victorie simbolică pentru că a constituit o umilire a clasei politice, panicată de noii sans-culottes și forțată să exagereze prin construirea de ziduri în jurul Congresului și aducerea a 20 de mii de soldați pentru inaugurare (mai numeroși decât agenții care păzesc granița de 1.900 de km cu Mexic).

Pe termen scurt și mediu, incidentul va fi folosit pentru a justifica un Patriot Act 2.0, de negândit înaintea acestei perioade, conținând noi măsuri de securitate internă care țintesc explicit dizidenții politici nativi ca sursă de terorism. Pe termen lung, aceste măsuri vor produce distorsiuni de natură să accentueze clivajele americane, așa cum aparatul de securitate creat în urma Patriot Act a dus în cele din urmă la supravegherea potențial abuzivă a companiei electorale a lui Donald Trump în 2016, unul dintre factorii rebeliunii deplorabililor.

S-a tot spus că SUA au avut de ales între un nebun (Trump) şi un senil (Biden). Care este opinia dvs?

Alexandru Georgescu: Aici sunt două probleme. Prima este cristalizarea unei gerontocrații americane, mai ales în Partidul Democrat, care invită comparații răutăcioase cu Uniunea Sovietică și reprezintă un semn al declinului, dar și un factor de radicalizare viitoare în politica americană. 2016, un an electoral competitiv după un Președinte de două mandate, a ilustrat cel mai bine problema. Republicanii aveau mai mulți politicieni tineri și talentați care au crescut în interiorul Partidului și care încercau să devină prezidențiabili și surpriza Trump a fost factorul care i-a deturnat. Candidații democrați erau mai puțin numeroși și mai vârstnici. Iar 2020 a fost o luptă între doi politicieni născuți înainte de Războiul Rece și NATO. Într-un sistem politic osificat, în care cele două partide sunt elemente inamovibile, iar creșterea în interiorul lor este anevoioasă prin lipsa limitelor de mandat, “junii turci” ai Americii vor încerca să își facă loc cu forța, prin agitație politică, mobilizare la firul ierbii și agende din ce în ce mai radicale. Exemplul Alexandriei Ocasio-Cortez și al lui Ilhan Omar sunt relevante, iar tineri politicieni trumpiști le calcă pe urme (Lauren Witzke). Partidul nu le-a crescut – ele au mobilizat grupuri influente dar subutilizate pentru a detrona operatori politici cu ștate vechi în Partidul Democrat, iar în spatele agitației anti-Trump se întrezăreau dovezi ale unei lupte în culisele Partidului Democrat, între lupii tineri și dinozaurii altei generații de agitatori politici cum ar fi Nancy Pelosi. Recent, s-a propus chiar redenumirea unei școli californiene numite după Sen. Dianne Feinstein, cel mai senior membru al Senatului, cel mai important politician democrat din California și un lider al mișcării progresiste încă din anii 1980.

Al doilea element este faptul că lupta politică americană este din ce în ce mai sălbatică și observăm erodarea normelor și cutumelor nescrise ale politicii americane, care țineau în frâu animozități politice intra- și inter-partinice, animozități regionale sau de clasă în interiorul clasei politice. Să nu uităm că Richard Nixon a preferat să accepte înfrângerea în fața lui John F Kennedy, decât să conteste alegerile cu nereguli importante în statele Texas și Illinois și să dezbine țara. Am asistat în ultimele decenii la normalizarea atacurilor la adresa legitimității Președinților americani, care au trecut din culise și din editorialele presei chiar în arealul politic. Legitimitatea lui George W. Bush a fost contestată, a fost curentul birtherism care susținea că Obama nu era eligibil să candideze la Președinție pentru că s-ar fi născut în Kenya, despre Trump s-a spus că a cooperat cu Rusia pentru acte nebuloase care i-au asigurat alegerea (#notmypresident, #nevertrump), iar republicanii (mai ales aripa trumpistă) au contestat intens alegerile din 2020 câștigate de Joe Biden pe motiv de fraudă electorală, mai ales legată de votul prin poștă. Îndrăznesc să spun că Obama a fost ultimul Președinte american considerat aproape universal legitim și că nu va mai fi altul până când nu vor fi vindecate sau rezolvate clivajele interne majore ale SUA. Iar atacurile asupra actorilor politici prin apropouri la sănătatea lor fizică sau mentală (Trump, Biden, Hillary Clinton, Bernie Sanders, toți au fost ținte recente) fac parte din acest trend.

Cum credeţi că va fi influenţată relaţia România -SUA de noua administraţie americană?

Alexandru Georgescu:  Eu cred ca relația România-SUA va rămâne una puternică, indiferent de alternarea partidelor la putere în SUA. S-a văzut și în cazul Președintelui Trump, ale cărui conflicte cu aliații NATO s-au limitat la membrii vestici, care sunt criticați de decenii întregi pentru subinvestirea în apărare și pentru “free riding” pe umbrela de securitate americană. Deși ne putem aștepta ca relația SUA cu China ascendentă să ocupe din ce în ce mai mult din energia americană, acest lucru nu va schimba prea curând importanța strategică a Europei în ochii americanilor. Ar fi nevoie de o transformarea monumentală a priorităților strategice americane ca o dezangajare din Europa de Est să se producă. În același timp, trebuie să insistăm pe ideea că România nu poate să asiste pasiv la propria relație cu SUA, ca și cum inițiativa ar fi doar de partea americană. Avem capacitatea de a o influența, de a ne argumenta propriile interese și de a contribui la creșterea gradului de angajare a americanilor în regiunea noastră. Spre exemplu, putem încuraja investițiile americane, care creează un stimulent adițional pentru asigurarea stabilității și securității în regiune, ne putem pregăti mai bine pentru provocările regionale, pentru a fi mai presus de reproșurile adresate aliaților vestici, și ne putem coordona mai bine cu vecinii noștri pentru a transmite un mesaj unitar la Washington. Ultima, în special, a fost o problemă pentru România, deși nu din vina noastră. Ar trebui să ne aducem aminte de faptul că toți cei trei lideri baltici s-au aflat simultan la Casa Albă cu Președintele Trump pentru a transmite, în mod disciplinat, același mesaj cu privire la importanța americană în regiune și interesul natural american în a fi prezenți aici.

Este SUA azi “Weimerica”?  Cum vedeţi viitorul în SUA, în urma alegerilor actuale?

Alexandru Georgescu: Formula Weimerica, folosită de cercuri dizidente de stânga și de dreapta, se referă la republica de la Weimar și conturează ideea unui stat instabil, în care populația este din ce în ce mai radicalizată, iar membrii unor mișcări extremiste opozante se confruntă în instituțiile publice dar și în străzi, sfidând legea și normele societății ordonate. Este și o perioadă de inovație socială, cu inegalități economice extreme și cu un anumit nivel de haos care face ca populația să tânjească după un lider puternic. După cum nazismul a încheiat perioada Weimar, formula Weimerica ilustrează ideea pesimistă a unei direcții către care s-ar îndrepta SUA, așa cum Platon și Aristotel susțineau că tirania este forma de guvernământ succesor al democrației.

Eu văd în SUA o perioadă de centralizare puternică a puterii în aparatul executiv și cel judecătoresc, în dauna Congresului din ce în ce mai divizat și, prin urmare, impotent. De bine sau de rău, ura față de Trump a determinat o renaștere temporară a susținerii puterii Congresului, a drepturilor statelor în relația cu guvernul federal și a criticii la adresa conducerii țării prin ordin executiv nu prin dezbatere legislativă. Cu Biden, nu mai există acest spirit critic din partea forțelor liberale din SUA, care includ mare parte din mass media. Zecile de ordine executive semnate, multe dintre ele pe subiecte triviale sau de interes îngust, au fost întâmpinate cu laude ale conducerii decisive și nu cu strigătele de fascism ca în cazul edictelor mai puțin numeroase (și mai bine legitimate legal și prin cutumă) ale lui Trump. Acapararea puterii executive devine din ce în ce mai importantă, inclusiv pentru a-ți proteja aliații și pedepsi sau împiedica dușmanii. Prin urmare, competiția va deveni din ce în ce mai sângeroasă, la propriu și la figurat, implicând nu doar sumele de bani necesare pentru campanii, care cresc de la un ciclu electoral la altul, dar și folosirea indirectă a mișcărilor de stradă pentru a intimida opoziția și a mobiliza propriii votanți. Nu o dată s-a auzit în cursul acestor alegeri că o victorie Biden este dezirabilă pentru că ar calma protestatarii afiliați la propriul partid. În loc să calmeze spiritele și să promoveze reconcilierea, politicienii vor recurge la agitație politică, uneori și pe baze fanteziste, pentru a genera energia necesară angajării politice a votanților. Anumite grupuri de interes, cum ar fi cele corporatiste, vor susține trendul, pentru că diviziunile societății americane împiedică coordonarea politică pentru interese economice comune care transcend diferențe de rasă, religie sau etnie. De aici, susținerea puternică față de Black Lives Matter și a altor mișcări progresiste identitare.

Încrederea în instituții scade de decenii întregi, iar Congresul are un nivel de încredere de sub 10%. Cum ura față de politică și politicieni și iubirea de democrație nu pot coexista în fapt, reiese că, sub retorica din ce în ce mai înflorită a democrației, se va implanta un autoritarism administrativ-executiv care se conformează dorinței oamenilor ca statul “să facă ceva”. Retorica globală a admirației față de capacitatea Chinei de a construi și de a acționa, contrastată cu impotența și lentoarea vestică, face parte din același fenomen. Tot mai frecventele crize produse de o lume interconectată și interdependentă vor accentua această tendință, așa cum s-a observat în perioada pandemiei, în care guvernele vestice și-au arogat puteri fără precedent în vreme de pace de a reglementa în detaliu mersul societății civile.

BVBStiri BVB

CONPET SA (COTE) (12/04/2021)

Completarea ordinii de zi a AGOA din data de 28(29).04.2021 si B.V.C. 2021

SOCIETATEA ENERGETICA ELECTRICA S.A. (EL) (12/04/2021)

Actualizare lista preliminara persoane propuse pentru functia de administrator

OIL TERMINAL S.A. (OIL) (12/04/2021)

Actualizare si completare materiale AGOA 29.04(04.05).2021

ROMPETROL RAFINARE S.A. (RRC) (12/04/2021)

Cerere pentru completare ordine de zi AGOA 28(29) aprilie 2021

ROMPETROL WELL SERVICES S.A. (PTR) (12/04/2021)

Completare ordine de zi AGOA din 26/27 aprilie 2021