Update articol:
Colegiul Consultativ al Consiliului Concurenței anunţă declanşarea procedurii de selecţie pentru preşedinte şi vicepreşedinte

Bogdan Chiriţoiu, despre un nou mandat la Consiliul Concurenţei: “Deocamdată să termin mandatul acesta şi vedem cum evoluează lucrurile” 

Bogdan Chiritoiu, presedintele Consiliului Concurentei Bogdan Chiritoiu, presedintele Consiliului Concurentei

Chiriţoiu: “Am avut o parte neobişnuită a activităţii anul trecut, respectiv un an în care presiunile şi încercările de interferenţă au fost substanţial mai mari decât în trecut”

* “Să iasă public o companie să ameninţe instituţia că o să facă denunţuri penale este o degradare a mediului public în România. Nu asta este o relaţie normală dintre o autoritate a statului şi mediul de afaceri. Cu atât mai puţin să vină din partea unei multinaţionale, de la care ai aşteptarea că sunt nişte oameni care ştiu cum merg lucrurile în lume, sunt obişnuiţi să relaţioneze cu guvernele, cu autorităţile publice, înţeleg bine legea, înţeleg limitele”

 

 

 

Colegiul Consultativ al Consiliului Concurenței anunţă declanşarea procedurii de selecţie a candidaţilor pentru două funcţii de demnitate publică ce urmează a se vacanta în cadrul instituției, respectiv preşedinte și vicepreședinte, cu mandate de 5 ani.

Potrivit art. 15 alin. (4) din Legea concurenţei nr. 21/1996, pentru a fi numit membru al Consiliului Concurenţei, o persoană trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) este cetăţean român, cetăţean al unui alt stat membru al Uniunii Europene ori aparţinând Spaţiului Economic European sau cetăţean al Confederaţiei Elveţiene;
b) cunoaşte limba română;
c) are capacitate deplină de exerciţiu;
d) a absolvit studii superioare dovedite cu diplomă;
e) dă dovadă de înaltă competenţă profesională în domeniul concurenţei;
f) beneficiază de o bună reputaţie;
g) are o vechime de minimum 10 ani în activităţi din domeniul economic sau juridic;
h) nu este incapabilă ori nu a fost condamnată pentru infracţiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii, infracţiuni de corupţie, delapidare, infracţiuni de fals în înscrisuri, evaziune fiscală, infracţiuni prevăzute de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată, cu modificările ulterioare, sau pentru infracţiunile prevăzute de prezenta lege ori alte infracţiuni săvârşite cu intenţie, pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea de 3 ani sau mai mare.

Mandatele au o durată de 5 ani, cu posibilitatea reînnoirii acestora.

Persoanele interesate pot trimite candidaturile la funcțiile de președinte și vicepreședinte până la data de 30 martie.

Într-un interviu acordat la finalul săptămânii trecute agenţiei Agerpres, preşedintele Consiliului Concurenţei, Bogdan Chiriţoiu,  a spus că nu a luat deocamdată o decizie dacă va candida pentru un nou mandat la şefia Consiliului Concurenţei: “Staţi să îl termin pe acesta. Conform legii, până la numirea unui nou membru al conducerii, activitatea continuă chiar dacă se termină mandatul de cinci ani. Data trecută am stat un an în interimat. Deocamdată să termin mandatul acesta şi vedem cum evoluează lucrurile”. 

Chiriţoiu se află la finalul celui de-al doilea mandat, care expiră în primăvara acestui an, iar, recent, Guvernul a modificat Legea concurenţei printr-o ordonanţă de urgenţă, astfel încât persoanele din conducerea instituţiei să poată deţine mai mult de două mandate, cum era până acum.

Acum câteva săptămâni, întrebat despre OUG-ul dat recent de Guvernul Orban, care elimină restricția la două mandate din legea concurenței și îi permite practic să candideze pentru un nou mandat, Chirițoiu a spus: “Restricția la două mandate pentru conducerea Consiliului Concurenţei era superfluă. Până la urmă, Parlamentul dacă nu vrea să voteze o persoană, nu o votează. Pe fond lucrurile nu se schimbă”. 

Anul trecut, Consiliul Concurenţei a finalizat 14 investigaţii, similar cu ceea ce a avut cu un an înainte, a spus Chiriţoiu, precizând: “Le-aş grupa în două. Pe de-o parte, au fost achiziţiile publice, unde sancţionăm constant companii care se înţeleg între ele şi astfel cresc preţul pe care îl plăteşte statul pentru anumite bunuri şi servicii.

Mai puţin obişnuit a fost faptul că am sancţionat multe companii mari, care nu s-au comportat corect faţă de clienţii lor. Aici am aplicat sancţiuni pentru Netcity, în Bucureşti, şi am atenţionat şi Primăria Capitalei de modul cum este reglementat Netcity. Am sancţionat doi importanţi gestionari de reţele de gaze, cei care asigură mentenanţa reţelelor, distribuitorii de gaze, pentru modul cum tratau lucrările de conectare a consumatorilor la reţea, întrucât se ajungea la preţuri nejustificat de mari.

Am sancţionat şi o mare companie farmaceutică pentru că, prin diferite strategii, încerca să blocheze intrarea pe piaţă a unor companii mai mici, care furnizau acelaşi medicament mai ieftin. Aceasta este o zonă relativ nouă pentru noi. Este pentru prima dată când avem mai multe cazuri împotriva unor companii dominante.

Aceasta să zicem că este partea normală. Doi: am avut o parte neobişnuită a activităţii anul trecut, respectiv un an în care presiunile şi încercările de interferenţă au fost substanţial mai mari decât în trecut. Nu spun că în trecut a fost numai lapte şi miere, dar anul trecut a depăşit nişte limite, atât din punctul de vedere al încercărilor de interferenţă politică, cât şi din punctul de vedere al comportamentului unor agenţi economici, de la care ai pretenţii. 

S-a ajuns ca o investigaţie a Consiliului să fie investigată. Calea normală este că o decizie a Consiliului poate fi investigată în instanţă. Judecătorul se uită ce probe am avut, cum le-am judecat şi vede dacă am făcut bine sau greşit. Dar, în loc ca acest lucru să fie făcut de instanţe, să ajungă o comisie parlamentară, deci legislativul, să ajungă să analizeze şi să emită opinii privind temeinicia sau netemeinicia unor probe, a unor încadrări legale, e ceva ce nu s-a mai întâmplat în România şi nici în Europa. E un fenomen care a stârnit îngrijorare şi din partea Comisiei Europene, care a fost pusă în situaţia de a trimite trei rânduri de scrisori, exprimându-şi îngrijorarea. A fost un fapt fără precedent. Aceasta pe partea politică.

Doi: nimeni nu spune că atunci când sancţionezi o companie, acea companie o să te iubească şi o să te îmbrăţişeze. E firesc ca oamenii să fie supăraţi că primesc o sancţiune. Comportamentul normal este că, dacă eşti de părere că este greşită analiza Consiliului, te duci în instanţă. Asta face orice companie normală. Mare sau mică. Se duc în instanţă şi explică judecătorului de ce cred ei că a greşit Consiliul.

Să avem o mare companie farmaceutică care să ameninţe că va face plângeri penale împotriva celor care au instrumentat această investigaţie este ceva ce nu s-a mai întâmplat în mod public. (Roche a emis un comunicat de presă în acest sens pe 22 ianuarie 2020 – n.r.) Poate că în şedinţe, în birouri, s-o mai fi întâmplat câteodată, rar. Dar să iasă public o companie să ameninţe instituţia că o să facă denunţuri penale este, repet, o degradare a mediului public în România. Nu asta este o relaţie normală dintre o autoritate a statului şi mediul de afaceri.

Cu atât mai puţin să vină din partea unei multinaţionale, de la care ai aşteptarea că sunt nişte oameni care ştiu cum merg lucrurile în lume, sunt obişnuiţi să relaţioneze cu guvernele, cu autorităţile publice, înţeleg bine legea, înţeleg limitele. Deci din partea unei astfel de companii, să te trezeşti cu ameninţări e straniu şi, repet, arată o degradare a nivelului discursului public în România. Cine e nemulţumit de o decizie a noastră are tot dreptul să meargă în instanţă. Oricum ameninţarea nici nu o să ajute cu nimic, că nu o să ne schimbăm decizia acum, dacă ne ameninţă cineva.

În plus, acest lucru dă o notă foarte proastă pentru acea companie. Şi, din păcate, s-ar putea să arunce o umbră şi asupra altor companii. Când publicul vede că acesta este comportamentul unei companii străine nu are cum să nu afecteze respectul şi încrederea pe care le ai faţă de partenerii noştri care vin din străinătate.

(…) 
Anul acesta, dacă e linişte şi pace, ceea ce nu este totdeauna uşor în România, va fi un an cu activitate intensă. Pe partea de investigaţii, vom finaliza un caz important, legat de licitaţiile de lemn organizate de Romsilva, unde suspectăm o înţelegere între marile companii care prelucrează lemn în România. Avem în continuare investigaţii legate de accesul la reţelele de gaze, avem investigaţii pe zona de electricitate şi, cum piaţa va fi reliberalizată în curând, este important să ne asigurăm că mecanismele care să-i permită buna funcţionare sunt puse la punct. Avem un caz important pe partea de servicii financiare, în care ne uităm la comportamentul firmelor de leasing. Cam acestea sunt cele mai importante cazuri care mă aştept să fie finalizate în acest an.

Este, şi mai mult decât de obicei, de lucru pe partea de ajutor de stat. Este o zonă de care vorbim mai puţin, dar este foarte importantă pentru că vizează companii mari şi care sunt în dificultate şi care trebuie reorganizate pentru a funcţiona cât mai bine în viitor.

Ajutoarele de stat merg, în România, mai mult spre companiile de stat. Avem două sectoare mari în economie unde statul este predominant: energia şi transporturile. În ambele avem companii mari ale statului care sunt în dificultate şi care au intrat sau vor intra în procese de restructurare.

În energie avem Complexul Energetic Hunedoara, un caz complicat, care implică şi o restrângere a activităţii de minerit şi a transferului activităţii de producere de electricitate dinspre cărbune spre gaz. Avem, mai nou, Complexul Energetic Oltenia, o companie care merge mult mai bine decât Hunedoara, dar  este afectată de creşterea preţului certificatelor de emisii şi atunci trebuie să treacă printr-un proces de restructurare care tot în această direcţie va fi, ne mutăm dinspre cărbune spre gaze.

Iar, dacă ne uităm la partea de transporturi, avem CFR Marfă, o companie mare, are aproape jumătate din piaţă, dar care are pierderi de mulţi ani şi unde va trebui să găsim o soluţie să nu mai piardă aceşti bani. Avem şi Tarom, o companie care pierde 40-50 de milioane de euro pe an de zece ani şi unde vor trebui luate măsuri de restructurare.

Aceste pierderi reprezintă de fapt ajutoare de stat ilegale, iar Comisia Europeană a intervenit şi obligă statul român să recupereze aceste pierderi şi, dacă nu, să restructureze aceste companii, iar procesul de restructurare trebuie avizat de Comisia Europeană. Deci, de anul acesta, subiectul nu mai este unul doar românesc, nu mai ţine doar de ce vrem noi să facem, ci un alt actor important care intervine este Comisia Europeană.

Dar să vedem şi partea plină a paharului. Dacă reuşim, sunt companii care au pierdut miliarde de euro bani ai ţării, bani ai oamenilor. Dacă reuşim să oprim pierderile astea, deja vom fi făcut un pas foarte mare în economia românească. Este partea cea mai interesantă”.

BVBStiri BVB

ZENTIVA S.A. (SCD) (24/09/2021)

Convocare AGAO - 1 noiembrie 2021

Turbo Long on Societatea Nationala de Gaze Naturale Romgaz SA (RCSNGTL1) (24/09/2021)

Reluare tranzactionare - ora 12:35 - Notificare Raiffeisen Centrobank AG modificare limita variatie

ONE UNITED PROPERTIES (ONE) (24/09/2021)

Semnarea unui contract de vanzare-cumparare pentru One Athenee

SIF TRANSILVANIA S.A. (SIF3) (23/09/2021)

Retragere autorizatie administrator de risc