Povara dobânzilor aferente datoriei guvernului SUA a atins un nivel record în anul fiscal 2026, consumând o parte tot mai mare din veniturile federale și sporind riscul unei acumulări în cascadă a împrumuturilor, care ar putea face țara mai vulnerabilă la șocurile economice, scrie Bloomberg, potrivit YahooFinance.
În anul fiscal încheiat în septembrie, costurile nete cu dobânzile s-au ridicat la 1,05 trilioane de dolari, în creștere cu peste 8% față de cele 970 de miliarde de dolari din anul fiscal 2025, potrivit datelor publicate vineri de Departamentul Trezoreriei.
Peter G. Peterson Foundation, organizație de cercetare, estimează că aceste costuri vor ajunge la 3,2% din produsul intern brut, depășind precedentul record, înregistrat în 1991. Datele privind PIB-ul pentru trimestrul trecut urmează să fie publicate în cursul acestei luni.
Creșterea reflectă atât faptul că există mult mai multă datorie pentru care trebuie plătite dobânzi – un indicator important al datoriei depășește 32 de trilioane de dolari, cu aproximativ 10 trilioane de dolari mai mult decât în urmă cu doar cinci ani -, cât și nivelul mult mai ridicat al ratelor dobânzilor.
Rata medie plătită de guvern pentru titlurile de Trezorerie tranzacționabile era de 3,52% la sfârșitul lunii septembrie, mai mult decât dublu față de nivelul de 1,47% înregistrat cu cinci ani înainte.
Situația este complicată și mai mult de faptul că randamentele actuale sunt chiar mai ridicate, indicatorul Bloomberg pentru titlurile de Trezorerie americane situându-se în prezent în jurul valorii de 5%.
Creșterea ratelor l-a determinat pe secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, să recurgă la măsuri extraordinare pentru a limita această evoluție, deși economiștii susțin că Statele Unite sunt încă departe de o criză. Cererea la licitațiile de titluri de stat a rămas solidă, iar costurile mai mari ale împrumuturilor nu împiedică fluxurile de credit.
„Nu pare să fie o criză – este mai degrabă o erodare lentă” a capacității fiscale, a declarat Louise Sheiner, senior fellow la Brookings Institution și fost economist al Rezervei Federale.
Necunoscuta este momentul în care „unii creditori vor decide să nu ne mai împrumute – iar dacă se întâmplă acest lucru, ar putea conduce la o criză fiscală”, în care Trezoreria și-ar pierde accesul la finanțarea de pe piețe, a spus ea.
Gennadiy Goldberg, șeful strategiei pentru dobânzile din SUA la TD Securities, consideră că unul dintre factorii care țin deocamdată sub control temerile mai serioase este faptul că rata nominală de creștere a PIB-ului SUA – importantă inclusiv pentru veniturile companiilor și încasările fiscale – este mai mare decât randamentele titlurilor de Trezorerie.
Creșterea nominală anuală a PIB-ului în trimestrul al doilea a fost de 6,3%.
„O apocalipsă fiscală nu este încă asupra noastră”, a scris Goldberg într-o notă recentă.
Deocamdată, situația rămâne gestionabilă
„Cumva, reușim să gestionăm situația, chiar și cu dobânzile în creștere”, a declarat directorul Congressional Budget Office, Phillip Swagel, la un eveniment desfășurat pe 8 octombrie, la Minneapolis.
În același timp, el a avertizat că deteriorarea dinamicii fiscale face Statele Unite din ce în ce mai vulnerabile.
„Ori de câte ori apare un șoc negativ, iar ratele dobânzilor cresc, indiferent de motiv”, se poate produce un „efect de turbo”, a spus Swagel.
Într-un asemenea scenariu, șocul ratelor mai ridicate „se transmite în deficit, se transmite în datorie și apoi revine în ratele dobânzilor și în economie”, a explicat șeful CBO.
Instituția pe care o conduce estima în februarie că raportul datorie/PIB va depăși nivelul record de 106% în 2030.
Fostul oficial al Trezoreriei a mai spus că, deși transmite același avertisment fiscal de mult timp, în ultimii doi ani participanții la piețe au devenit mult mai interesați de această problemă.
Costurile cu dobânzile se află acum în primele trei cele mai mari categorii de cheltuieli federale, după ce s-au mai mult decât dublat din 2022.
Ele sunt depășite numai de Social Security și Medicare, uriașele programe federale destinate americanilor vârstnici, ale căror costuri cresc în fiecare an pe măsură ce numărul beneficiarilor se majorează cu milioane de persoane. Departamentul Apărării și Medicaid completează primele cinci poziții.
Ultima dată când costurile cu dobânzile raportate la datorie s-au situat în jurul nivelurilor actuale, politica americană s-a mobilizat pentru a răspunde problemei.
Președintele George H.W. Bush a renunțat, în mod celebru, la promisiunea sa de a nu introduce noi taxe, semnând în 1990 un pachet de majorări fiscale, chiar înainte ca raportul costurilor cu dobânzile să atingă un vârf. Succesorul său, Bill Clinton, a majorat și mai mult taxele în 1993.
Se așteaptă producerea unei catastrofe?
Sfârșitul Războiului Rece a fost însoțit și de o reducere a cheltuielilor pentru apărare, ceea ce a îmbunătățit situația fiscală. Spre sfârșitul anilor ’90, accelerarea creșterii economice, pe fondul răspândirii internetului și a computerelor personale, a impulsionat veniturile bugetare.
Astăzi, Bessent și alți oficiali ai administrației Trump promovează boom-ul inteligenței artificiale drept un stimulent pentru creșterea economică, care va contribui la reducerea raportului datorie/PIB.
Experții în politici bugetare sunt însă sceptici. Cheltuielile pentru apărare și programele sociale par să continue să crească, în timp ce avansul PIB-ului probabil nu va fi suficient de rapid pentru a genera veniturile necesare, susțin aceștia.
„Problema nu face decât să se agraveze, așa că nu ar trebui să dezbatem dacă să așteptăm catastrofa – ar trebui să lucrăm la rezolvarea ei acum”, a declarat Brett Loper, vicepreședinte executiv pentru politici la Peterson Foundation.
„Va fi foarte greu să ieșim din această problemă”, a adăugat el.
Creșterea din acest an a plăților nete de dobânzi, de 81,4 miliarde de dolari, ar putea părea mică în comparație cu ceea ce ar urma dacă dobânzile continuă să urce.
Rezerva Federală este așteptată să majoreze cel puțin încă o dată rata sa de referință overnight – aflată în prezent în intervalul 3,75%-4% -, ceea ce ar crește costurile datoriei pe termen scurt, instrumente pe care Bessent le-a favorizat într-o măsură tot mai mare.
Potrivit calculelor TD Securities, o creștere cu 100 de puncte de bază a randamentelor de-a lungul întregii curbe ar majora costurile cu dobânzile în 2027 cu 310 miliarde de dolari.
„Nu cred că o criză fiscală este iminentă; avem încă o economie destul de puternică”, a declarat Karen Dynan, profesor de economie la Harvard University și fost oficial al Trezoreriei în administrația Obama.
Ea a remarcat, de asemenea, că ratele dobânzilor nu au revenit încă la nivelurile de acum trei sau patru decenii.
În același timp însă, „cu o datorie atât de mare, plățile nete de dobânzi contează cu adevărat – ele vor conduce la o acumulare de tip bulgăre de zăpadă a datoriei”, a spus Dynan.
„Creșterea ratelor dobânzilor și a plăților de dobânzi raportate la PIB ar putea genera presiune publică pentru luarea unor măsuri”, a adăugat aceasta.
| Știri BVB