Update articol:
EDUCAȚIE FINANCIARĂ PENTRU ANTREPRENORI - EPISODUL 6

Cum se va schimba lumea de business în câțiva ani, o dată cu apariția inteligenței artificiale/Suntem pregătiți pentru o lume în schimbare?

Eugen Lascu este managing partner la Thepesia Corporate Advisory. În calitate de consultant, are o experiență vastă în managementul schimbării (turnaround management), change management (componenta umană a schimbării) și finanțarea corporativă. Are o experiență de peste 12 ani în managementul corporativ ca CFO și CEO la C.N. Romtehnica SA, vicepreședinte în corporate finance și business development în cadrul UTI Grup, precum și o vastă experiență bancară în cadrul Raiffeisen Bank, România. Este membru al TMA și ACMP (Asociația Profesioniștilor în Managementul Schimbărilor). (http://elascu.ro) Eugen Lascu este managing partner la Thepesia Corporate Advisory. În calitate de consultant, are o experiență vastă în managementul schimbării (turnaround management), change management (componenta umană a schimbării) și finanțarea corporativă. Are o experiență de peste 12 ani în managementul corporativ ca CFO și CEO la C.N. Romtehnica SA, vicepreședinte în corporate finance și business development în cadrul UTI Grup, precum și o vastă experiență bancară în cadrul Raiffeisen Bank, România. Este membru al TMA și ACMP (Asociația Profesioniștilor în Managementul Schimbărilor). (http://elascu.ro)

Este un domeniu, o temă care, în opinia mea, sună a” pariu”. Nimeni nu are “globul de cristal”. Există un număr de oameni de știință , cercetători, oameni cu o bună cunoaștere a ceea ce se întâmplă și care pot prefigura viitorul. Dar în ultimă instanță este tot “un pariu”.

Singurul lucru pe care l-aș putea face eu, cu puţinătatea informațiilor, cunoștințelor mele, cu capacitatea mea limitată de a înțelege această  lume disruptivă, este să-mi exprim propriile mele percepții. Percepțiile mele sunt construite pe propriile experiențe, lecturi, căutări , care mă ajută să-mi construiesc o proiecție personală asupra acestui “pariu”, care este viitorul, inclusiv în mediul de business.

Sentimentul meu este că omenirea este într-un prag, o cumpănă, suntem într-o epoca disruptivă, în care totul se schimbă cu o viteză amețitoare, căreia trebuie să ne adaptăm continuu, să îmbrățișăm noi cunoștințe, noi deprinderi, noi valori și, în egală măsură, să ne străduim să abandonăm o parte din ceea ce, până mai ieri, reprezenta bagajul nostru de confort.

Ceea ce acum câteva decenii părea “science fiction” acum devine  realitate. Vorbim de inteligență artificială, realitate virtuală, realitate augmentată, Big Data, High Speed Communication, Data Analytics etc. Toate acestea nu mai sunt rodul imaginației unor scriitori SF. Reprezintă realitatea tangibilă, ne cotropesc viața, ne-o schimbă, ne-o modelează. Nu avem decât o șansă: s-o înțelegem, să o anticipăm şi să ne adaptăm.

Citeam acum ceva timp un articol în Harvard Business Review, care mi-a dat pur și simplu fiori. Articolul se chema “The grate decoupling” în care erau intervievați doi cercetători de avangardă: Brynjolfsson și McAfee. În acest articol se încerca  a se evalua  impactul tehnologiei digitale asupra omenirii. De ce, deși tehnologia digitală  ajută la creștere economică exponențială, nu vom beneficia de ea în mod egal?

Aceștia susțin, cu argumente, că omenirea a intrat în “A doua era a mașinii”. Prima a fost Revoluția Industrială , când motorul cu abur a alimentat o nouă eră de dezvoltare umană , economică și  socială. “A doua era a mașinii” este cea tehnologiei digitale, a biotehnologiei. Dacă prima  era a adus valoare și  prosperitate în mod destul de omogen  distribuită, cea de-a doua eră, deși aduce o creștere exponențială a valorii, aceasta nu mai este omogen distribuită. Se produce ”marea decuplare”, în care cei care pot opera, se pot împrieteni cu tehnologia digitală, cu inteligență artificială, cu biotehnologia vor fi din ce în ce mai bine „remunerați” . Pe de altă parte, vor dispărea foarte multe “job-uri” tradiționale și,  cei care nu se vor adapta vor deveni irelevanți. Are loc mutația de la revoluția sferei stângi a creierului la emisfera dreaptă.

Această nouă eră consacră “college people”, oameni cu un nivel ridicat de educație, care pot opera cu noile tehnologii. Va genera abundență materială pentru societățile și oamenii inovatori, creativi.

Ceea ce mi-a dat cei mai reci fiori  este faptul că se face o invitație fermă guvernelor,  leadership-ului  politic în a investi în: educație, astfel încât oamenii să capete cunoștințele și deprinderile necesare acestei noi ere; în infrastructură, care să asigure un suport real dezvoltării; și….. în ”imigrație”, să atragă cât mai mulți “college people” din țările în curs de dezvoltare.

Recunosc că nu am putut să nu mă întreb care va fi viitorul României din moment ce investiția în educație și în infrastructură nu reprezintă o opțiune politică.

Revenind!

Digitalizarea creează noi tipuri de disrupţie economică. Pe măsură ce  tehnologia IT și  biotehnologia devin tot mai performante, tot mai puternice, meseriile tradiționale se vor reduce tot mai mult. În schimb pentru alții, cei adaptați, viitorul va arăta bine. Inteligență artificială, learning machine, prin  computere și roboți,  vor învăța tot mai mult “skils-urile” umane.

Ce înseamnă asta în mediul de business? Mă gândesc la propria mea experiență. Cu trei, patru decenii în urmă, priveam cu uimire la mașinile de facturat – contabilizat Felix (cele cu bandă perforată), apoi la primele PC-uri, la primele aplicații electronice. Acum provocările nostre în companii sunt ERP-urile (Enterprise Resourcess Planing),  din ce în ce mai sofisticate,  RPA (Robotic Process Automation), utilizarea realității augmentate în procese tehnologice. În opinia mea, capitalul de inovație, puterea de adaptare la evenimentele disruptive, agilitatea vor face diferența. “Inovate or die!!!”

Întrebarea: “Suntem pregătiți pentru o lume în schimbare?”, nu este deloc simplă. Lucrurile în mediul nostru nu sunt simple.

O să încerc din nou să transmit propria-mi proiecție.

Este extrem de vizibilă diferența mare de preocupare între societatea românească și alte societăți (cele ale țărilor avansate) în domeniul de care am vorbit până acum.

În opinia mea, se conștientizează prea puțin impactul lumii disruptive, a “erei celei de-a două mașini”, la  nivelul societății românești. Mai degrabă, suntem preocupați de “problemele” imediate, cele care ne acaparează atenția zi de zi . Lumea aceea care constituie o dezbatere atât de efervescentă,  în țările avansate, nu pătrunde prin zgomotul asurzitor al gâlcevii noastre cotidiene. Suntem la marginea acestei noi “economii univers”, suntem și probabil  vom rămâne “rule takers”, mimetici.

Repet, cu același fior de neliniște, atâta timp cât nu investim consistent, consecvent, vizionar în educație, în infrastructură, atâta timp cât vom fi victimele “cântecului de sirenă” al emigrației, mai ales cei educați dintre noi, care va fi viitorul României?

Lumea aceasta, a schimbărilor disruptive, despre care vorbim, trebuie să trezească în noi o nouă atitudine, să ne determine să îmbrățișăm noi valori. Așa cum am mai spus, schimbarea nu mai este demult un eveniment ci a devenit un “modus vivendi”. Ca să putem supraviețui trebuie să ne reinventăm periodic. Începem prin a îmbrățișa o profesie și, de-a lungul unei vieți active, va trebui s-o schimbăm de câteva ori. Cum spune CK Prahalad astăzi mai importantă decât “curba învățării” este “curba dezvăţării”, felul în care înțelegem să îmbrățișăm noul și să abandonăm obiceiurile trecute care ne pot face perdanți, neadaptaţi.

Trebuie să spun , cu regret, că nu depistez o preocupare conștientă, coerentă, profundă pentru schimbare în mediul românesc. Adaptarea intuitivă la schimbările de mediu, de regulă dictate de alții, nu înseamnă schimbare reală, ci cel mult supraviețuire, de multe ori mediocră.

Autor: Eugen Lascu