Europa, prinsă între decarbonizare și securitatea energetică: Rafinăriile fac profituri uriașe, dar capacitatea de producție ar putea scădea cu încă 20% până în 2035; Avertisment: „F-35 și tancurile Leopard nu funcționează cu hidrogen”

Rafinăriile europene beneficiază de marje de profit excepționale, pe fondul războiului din Orientul Mijlociu și al problemelor de aprovizionare, însă această revenire maschează o vulnerabilitate strategică: Europa continuă să-și piardă capacitatea de rafinare, în timp ce China, India, Orientul Mijlociu și Africa construiesc noi capacități, potrivit unei analize EU Perspectives, care citează date S&P Global Energy.

Rafinăriile europene funcționează în prezent aproape de capacitate maximă, iar deficitul de produse petroliere provocat de perturbările din Orientul Mijlociu a împins marjele de rafinare la unele dintre cele mai ridicate niveluri din acest secol, conform S&P Global Energy.

Situația favorabilă pe termen scurt nu schimbă însă tendința structurală a industriei europene. Capacitatea de rafinare a Europei, care se situa la aproximativ 14 milioane de barili pe zi la începutul secolului, este în continuă scădere.

S&P Global Energy estimează că aceasta se va diminua cu încă aproximativ 20% în deceniul care se încheie în 2035, urmând să ajungă la puțin peste 9 milioane de barili pe zi.

Prin comparație, capacitatea de rafinare a Statelor Unite ar urma să înregistreze o scădere mult mai redusă, de aproximativ 7%, în aceeași perioadă. În schimb, rafinăriile din Orientul Mijlociu, India, Africa și China continuă să își extindă capacitățile.

• Profiturile mari nu schimbă direcția industriei

Daniel Evans, șeful departamentului de rafinare al S&P Global, consideră că șocul provocat de război a determinat „o reevaluare a importanței strategice a rafinării în Occident”, dar nu a modificat fundamental direcția industriei, potrivit declarațiilor acordate Financial Times și citate de EU Perspectives.

Cu alte cuvinte, profiturile actuale nu sunt suficiente pentru a declanșa un nou val de investiții în rafinăriile europene.

Eugene Lindell, șeful departamentului de produse rafinate al FGE NexantECA, estimează că guvernele vor evita, cel puțin pentru moment, să pună presiune suplimentară pentru închiderea rafinăriilor vechi. „Ar fi un semnal greșit”, spune acesta.

Perioada de respiro ar putea fi însă relativ scurtă. Lindell estimează că, după aproximativ 18 luni, rafinăriile europene mai vechi și de dimensiuni reduse ar putea începe din nou să se închidă, indiferent de climatul politic.

Europa a eliminat aproximativ 500.000 de barili pe zi din capacitatea de rafinare numai anul trecut, potrivit analizei. Regatul Unit, de exemplu, a pierdut două dintre cele șase rafinării pe care le avea.

În paralel, instalațiile mai noi și mai competitive construite în China, Orientul Mijlociu, India și Africa câștigă din piața abandonată de producătorii europeni.

• UE importă încă 57% din energia pe care o consumă

Problema a intrat și în atenția Comisiei Europene.

Prin inițiativa AccelerateEU prezentată în aprilie, Bruxelles-ul a anunțat măsuri pentru coordonarea răspunsurilor statelor membre la criza energetică, inclusiv pentru asigurarea aprovizionării cu motorină și combustibil pentru aviație, concomitent cu accelerarea tranziției către energie curată produsă în Europa.

Miza este importantă și din punct de vedere economic. Potrivit datelor Comisiei Europene citate de EU Perspectives, Uniunea Europeană importă încă aproximativ 57% din energia pe care o consumă, iar această dependență a costat blocul comunitar aproximativ 340 de miliarde de euro în 2025.

• Mașinile electrice reduc perspectivele cererii pentru carburanți

În același timp, tranziția către automobile electrice reduce perspectivele pe termen lung pentru consumul de carburanți.

Automobilele electrice cu baterii au reprezentat 20,7% din înmatriculările de autoturisme noi din UE în prima jumătate a anului 2026, față de 15,6% în perioada similară a anului precedent, potrivit Asociației Constructorilor Europeni de Automobile (ACEA).

Vânzările de automobile electrice au crescut cu aproape 63% în Franța și cu 48% în Germania.

Perspectivele privind diminuarea cererii de carburanți reprezintă unul dintre motivele pentru care investitorii sunt reticenți în privința construirii unor noi capacități de rafinare în Europa. La acestea se adaugă costurile ridicate pentru modernizarea instalațiilor, standardele de emisii tot mai stricte și concurența rafinăriilor moderne construite în alte regiuni ale lumii.

• „F-35 și tancurile Leopard nu funcționează cu hidrogen”

Reducerea capacității de rafinare începe însă să fie privită nu numai ca o problemă energetică și economică, ci și ca una de securitate și apărare.

Dev Sanyal, directorul executiv al Varo Preem, companie ale cărei rafinării furnizează aproximativ o zecime din combustibilul rutier al Europei, avertizează că anii de închidere a rafinăriilor au creat o dependență periculoasă de combustibilii importați.

El atrage atenția asupra unei dimensiuni care devine tot mai importantă în condițiile procesului de reînarmare a Europei.

„Realitatea este că, atunci când te gândești la avioanele F-35 și la tancurile Leopard, acestea nu funcționează cu hidrogen, ci cu energie convențională”, a declarat Dev Sanyal. În opinia sa, există o legătură directă între capacitatea Europei de a-și susține industria de apărare și menținerea unei infrastructuri proprii de rafinare.

• Momentul critic pentru rafinăriile vechi

Pentru multe rafinării europene, decizia privind continuarea activității apare în momentul marilor revizii periodice, cunoscute în industrie drept „turnaround”.

Aceste operațiuni sunt costisitoare și trebuie realizate la intervale de câțiva ani. Alan Gelder, de la Wood Mackenzie, arată că există situații în care proprietarii au decis să renunțe la instalații învechite atunci când s-au confruntat cu costurile unei asemenea revizii, cazul rafinăriei Grangemouth din Scoția fiind unul dintre exemple.

Dacă marjele ridicate generate în prezent de „prima de război” vor reveni la niveluri normale, tot mai mulți proprietari ai rafinăriilor europene ar putea ajunge în fața aceleiași decizii.

Pentru Uniunea Europeană apare astfel o dilemă strategică: Europa trebuie să își reducă suficient de rapid consumul de combustibili fosili pentru a-și atinge obiectivele climatice, dar, în același timp, trebuie să păstreze suficientă capacitate de rafinare proprie pentru a nu deveni dependentă de importuri pentru alimentarea transporturilor, aviației și forțelor sale armate.

Actualul boom al marjelor oferă rafinăriilor europene o perioadă de respiro. Întrebarea este cât timp va putea acesta să țină în funcțiune instalațiile pe care, înainte de noua criză energetică și geopolitică, proprietarii se pregăteau să le închidă.