Update articol:

Florin Georgescu, prim-viceguvernatorul BNR: „Prevenirea fraudei fiscale continuă să reprezinte o prioritate pentru Europa”

www.bnr.ro www.bnr.ro

Prevenirea fraudei fiscale continuă să reprezinte o prioritate pentru Europa, iar preocuparea pentru combaterea evaziunii fiscale este un subiect de interes pentru Comisia Europeană, a susţinut Florin Georgescu, prim-viceguvernatorul BNR, în discursul susținut în cadrul Forumului de Fiscalitate pentru Industria Serviciilor Financiare , organizat de Institutul Bancar Român. 

Potrivit domnului Georgescu, subiectul coordonării măsurilor de natură fiscală, care reprezintă premisa fundamentală a dezvoltării unor acțiuni convergente în planul îmbunătățirii continue a coordonatelor impozitării, în raport cu opțiunile fiecărei țări, rămâne un deziderat greu încercat la nivelul Uniunii Europene, în pofida eforturilor instituțiilor comunitare de a preveni fragmentarea Pieței Unice în acest domeniu esențial al mixului de politici economice, pe fondul numeroaselor abordări naționale,

În opinia domniei sale, există patru tendințe în planul evoluțiilor principale ale fiscalității în Uniunea Europeană:

-„În primul rând se distinge stimularea investițiilor, ca prioritate a reformelor fiscale.

Facilitățile fiscale pentru cercetare și dezvoltare, bine concepute, încurajează inovarea, iar exceptarea de la plata impozitului pe dividende a profitului reinvestit stimulează acumularea de capital. Alte soluții pentru creșterea investițiilor sunt utilizarea amortizării accelerate, îmbunătățirea condițiilor de reportare a pierderilor și deductibilitatea costurilor de capital. În acest ultim caz, menționăm propunerea Comisiei Europene privind construirea unei baze fiscale consolidate comune a societăților comerciale din spațiul Uniunii Europene, care să abordeze problema îndatorării companiilor. Această măsură ar permite firmelor care optează pentru finanțarea prin majorarea capitalului propriu, în locul îndatorării, să beneficieze de o deducere fiscală.

-O altă tendință este reprezentată de încurajarea ameliorării gradului de ocupare a forței de muncă și promovarea mobilității sociale.

Majorarea potențialului de creștere economică prin sporirea bazei de capital este susținută de stimularea persoanelor subocupate în scopul de a munci la nivel de normă întreagă, precum și a persoanelor inactive de a intra pe piața forței de muncă. În acest sens, Comisia Europeană a recomandat, prin intermediul rapoartelor de țară din cadrul Semestrului european, reducerea fiscalității la nivelul persoanelor fizice, alături de un set de reforme structurale vizând flexibilizarea pieței forței de muncă.

Pe acest fond, în ultimii ani, numeroase țări din Uniunea Europeană au redus impozitarea globală a veniturilor salariale. Rata de impozitare a muncii s-a redus în special pentru lucrătorii cu salarii mici, media europeană scăzând cu 1,1 pp, de la 33,5% în anul 2008 la 32,4% în anul 2017, potrivit datelor Comisiei Europene.

-A treia tendință vizează obiectivul stimulării comportamentelor pozitive în raport cu mediul înconjurător.

Uniunea Europeană s-a poziționat ca actor principal la nivel mondial în lupta împotriva încălzirii globale și protejarea mediului înconjurător.

La nivelul UE taxele de mediu sunt identificate nu doar ca o sursă potențială pentru compensarea reducerilor aplicate impozitării veniturilor salariale, ci și ca o pârghie care poate contribui la asigurarea echității, prin luarea în considerare a costurilor poluării şi ale altor activități nocive, stimulând, totodată, schimbări comportamentale pozitive pentru asigurarea unei creșteri economice nu numai durabile și incluzive, dar și nepoluante pentru mediul înconjurător.

Uniunea Europeană a favorizat în mod progresiv instrumentele specifice deoarece ele oferă un mijloc flexibil și rentabil pentru consolidarea principiului „poluatorul plătește” și pentru atingerea obiectivelor politicii de mediu. În ultimele decenii, la nivel european a fost pusă în aplicare o gamă largă de legi privind protecția mediului. Ca urmare, poluarea aerului, apei și a solului au fost reduse semnificativ. Legislația privind produsele chimice a fost modernizată, iar utilizarea multor substanțe toxice sau periculoase a fost restricționată.

-A patra tendință privește preocuparea pentru asigurarea unei conformări fiscale adecvate.

Asigurarea respectării obligațiilor fiscale este un instrument important pentru creșterea gradului de echitate a sistemelor fiscale, cu implicații semnificative în privința asigurării de condiții competiționale corecte. Este vorba despre utilizarea optimă a instrumentelor de care dispune autoritatea publică pentru a determina contribuabilii să acționeze în conformitate cu legea. Aceasta include cooperarea transfrontalieră, audituri eficace, accesul la informații și la date operative, precum și proceduri rapide de recuperare a creanțelor statului. Este esențial să se promoveze încrederea, transparența și o cultură a respectării obligațiilor fiscale de către toate categoriile de contribuabili.

Prevenirea fraudei fiscale continuă să reprezinte o prioritate pentru Europa, iar preocuparea pentru combaterea evaziunii fiscale este un subiect de interes pentru Comisia Europeană. De altfel, în ședința din 12 martie a.c. a ECOFIN, numărul jurisdicțiilor înscrise în lista celor care nu asigură transparența informațiilor fiscale a fost majorat de la 5 la 15, entitățile respective fiind obligate la îmbunătățirea legislației şi administrării fiscale. De asemenea, în ultimii doi ani (2017 și 2018), Comisia Europeană a lucrat la adoptarea unui pachet cuprinzător de măsuri privind reforma TVA, care are drept obiectiv combaterea riscului de fraudă fiscală, prin simplificarea obligațiilor în materie de TVA pentru întreprinderi și sporirea flexibilității de care dispun statele membre pentru a stabili produsele care ar trebui impozitate la cote reduse”.

Pentru a încuraja dezvoltarea mediului de afaceri, reforma sistemelor de impozitare poate fi axată pe următoarele trei priorități:

-simplificarea și reducerea obligațiilor fiscale, în special pentru inițiativele antreprenoriale noi și pentru întreprinderile de dimensiuni mici;
-dezvoltarea gamei de servicii electronice și punerea la dispoziție a acestora în ghișee unice;
-organizarea de acțiuni de informare și consiliere a societăților comerciale, în scopul de a le ajuta să se conformeze reglementărilor fiscale.

Florin Georgescu spune: „Realitatea prezentă ne arată că intermedierea financiară și finanțele publice au devenit din ce în ce mai interdependente, atât financiar, din perspectiva relației creditare-creștere economică-venituri bugetare, precum și a finanțării datoriei publice, cât și operațional, respectiv intensificarea schimbului de informații între bănci și ANAF, necesar pentru îndeplinirea propriilor activități prevăzute de cadrul legal în vigoare.

Pe de altă parte, practica arată că, în general, valențele corective ale instrumentului fiscal, care ar viza unele schimbări de politică comercială, sunt limitate și pot declanșa externalități negative. Efectele de rundă a doua sunt, în general, substanțiale, și nu în sens pozitiv, pentru că, deseori, determină majorări de prețuri și revizuirea planurilor investiționale, atât de necesare într-o economie aflată în proces de recuperare a decalajelor față de statele dezvoltate.

Aspectele comerciale se reglează, într-o economie de piață, prin soluții de natură concurențială. Atunci când profitabilitatea unui sector devine atractivă, din ce în ce mai mulți ofertanți caută să intre pe piața respectivă, care pot fi susținuți prin instrumente structurale de către stat, prin măsuri specifice precum proiectul Start-up Nation. Astfel, creștere concurența, iar presiunea comercială comprimă marjele de profit, în condițiile unui volum superior de activitate. Dacă apar suspiciuni ale unor deficiențe privind competiția corectă pe piață, soluția oferită de cadrul instituțional din Uniunea Europeană este acțiunea legală din partea Consiliului Concurenței.

În ceea ce privește sistemul bancar românesc se impune menționat că acesta și-a menținut capitalizarea adecvată pe parcursul crizei economice, fără suport financiar din partea statului, iar acolo unde au fost identificate deficite, acestea au fost acoperite operativ de către acționari.

Creșterea eficienței operaționale s-a produs inclusiv prin eforturi investiționale în digitalizarea activității. Accelerarea introducerii tehnologiilor digitale vine în întâmpinarea unui orizont de așteptare şi cerințelor consumatorilor privind simplificarea accesului la operațiuni bancare prin intermediul noilor tehnologii informaționale şi de telecomunicații, conducând, totodată, la creșterea gradului de incluziune financiară a persoanelor din zonele rurale și din cele mai puțin dezvoltate.

La capitolul evoluții pozitive ale cadrului fiscal din România reținem reconfigurarea așezării contribuțiilor pe muncă, reducerea impozitului pe venit, facilități pentru deducerea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare, precum și facilități fiscale acordate unor sectoare de activitate, precum serviciile IT, iar, mai recent, cel al construcțiilor etc. În planul sectorului bancar, merită subliniat efortul de capitalizare a fondului de rezoluție, prin contribuții anuale ale băncilor, la sfârșitul anului 2018 regăsindu-se în cont circa 1,2 miliarde de lei, respectiv aproximativ jumătate din nivelul țintă estimat pentru următorii cinci ani”.

Florin Georgescu sa apreciază: „Politica fiscală nu este doar acea componentă a mix-ului de politici economice prin care sunt asigurate resursele bugetare necesare furnizării bunurilor și serviciilor publice, ci și o pârghie importantă, dacă este proiectată și aplicată în mod adecvat, de stimulare a creșterii economice și de repartizare echilibrată a acesteia, în scopul asigurării concomitente a dezvoltării țării, promovării incluziunii sociale și reducerii sărăciei, în condițiile consolidării stabilității financiare. Este bine-cunoscut exemplul sectorului IT din țara noastră, a cărui evoluție deosebită pe parcursul noului ciclu economic a fost favorizată inclusiv de un cadru fiscal avantajos.

Conceperea politicii fiscale pornește de la faza în care se află evoluția ciclului economic. Atunci când economia este în perioada de avânt, cunoscând că acțiunea operatorilor economici este prociclică, politica fiscală (ca și cea monetară, cea a veniturilor și cea macroprudențială) este necesar a fi anticiclică sau, cel puțin, neutră (respectiv cu impuls fiscal nul), în scopul plasării creșterii PIB în apropierea celei potențiale pentru evitarea supraîncălzirii economiei. Apoi, când economia este în faza de recesiune, politica fiscală se impune a fi stimulativă prin generarea unui impuls fiscal adecvat, în scopul accelerării sporirii PIB spre nivelul său potențial.

Când politica fiscală este prociclică, respectiv atunci când este laxă deși economia evoluează peste potențial și restrictivă când există deficit de cerere, crește volatilitatea activității economice. Fluctuațiile ample ale dinamicii PIB induc incertitudini substanțiale în procesul decizional, iar primele de risc cerute de investitori sunt în creștere.

Prociclicitatea politicii fiscal-bugetare în perioada de avânt economic epuizează spațiul fiscal necesar pentru stimulare economică în faza de contracție, inevitabilă conform evoluției în timp a piețelor. Practic, caracterul politicii fiscal-bugetare din perioada de creștere determină cum va fi acesta în perioada de recesiune.

Sănătatea finanțelor publice depinde, în mod direct, pe de o parte, de caracterul stimulativ, dar și corect distribuit al sarcinii fiscale în raport cu puterea contributivă a persoanelor fizice și juridice, iar pe de altă parte, de eficiența cheltuielilor publice, îndeosebi a celor de capital. De altfel, și din perspectiva echilibrului inter-generațional, se impune ca volumul cheltuielilor de capital să fie cel puțin egal cu deficitul bugetar”.