La jumătatea lunii februarie 2023 a izbucnit în mass media românească un adevărat scandal politic legat de implicațiile unui proiect ucrainean de legare a Mării Negre de sistemul fluvial naval al Dunării. Subiectul este cu atât mai sensibil cu cât a apărut în contextul confruntărilor militare dintre Federația Rusă și Ucraina, la care se adaugă și alte situații tensionate din arealul Mării Negre, incluzând și problema atât de sensibilă pentru noi, Republica Moldova, precum și trecutul recent al relațiilor dintre țara noastră și Ucraina.

În rândurile de mai jos, nu ne propunem să prezentăm puncte de vedere care să abordeze problemele politice interne tensionate din țara noastră legate de subiectul enunțat mai sus. Vom prezenta câteva elemente, care dorim să fie acceptate ca obiective și nepartinice numai cu scopul de a genera niște posibile întrebări, sugerate de aliniatele din Articolul 3 din Convenția ESPOO, prezentat la final.

Dosarul Canalul Bîstroe este unul, relativ, vechi și a reprezentat un subiect real de dispută între România și URSS/Ucraina. Inițial a reprezentat un subiect controversat la nivel bilateral și a fost gestionat, atât cât s-a putut, prin aducerea în discuție de argumente ale celor două părți, ce aparțineau unui sistem politic diferit de cel caracterizat de existența democrației. După căderea Zidului Berlinului și disoluția URSS, România și noul stat independent, Ucraina, au continuat să aibă înțelegeri și abordări diferite în legătură cu subiectul Canalul Bîstroe. Pe lângă argumentele de nivel național au apărut în discuție și reglementări internaționale asumate de ambele țări. Cea mai importantă reglementare este reprezentată de Convenția Espoo – referitoare la evaluarea impactului asupra mediului într-un context transfrontalier. Documentul constitutiv al acesteia a fost semnat în 1991, în localitatea Espoo, Finlanda, și a intrat în vigoare în 1997. Reglementarea în discuție reprezintă un activ operațional al Comisiei Economice pentru Europa a Națiunilor Unite (UNECE) și a fost semnată atât de Ucraina, cât și de România, în anul 1991, țări care ulterior au și ratificat-o.

Inițial, Canalul Bîstroe a fost folosit, în special în scopuri militare de Marina Militară a URSS și, datorită importanței militare scăzute, în timp a fost neglijat de Moscova, ajungând a fi colmatat de aluviuni. După apariția noului stat Ucraina, Kievul a dorit să aibă acces la sistemul fluvial de navigație European, care, din perspectiva tranzitului naval înspre și dinspre Marea Neagră, prevedea, exclusiv, utilizarea canalului Sulina. Autoritățile de la Kiev, care doreau și înființarea unei flotile militare la Dunăre au decis reoperaționalizarea canalului în discuție, lucru care s-a realizat începând cu anul 2004, cu toată opoziția de atunci a României, care a invocat pericolul pe care lucrările de adâncire și construcția unui dig pe malul ucrainean al brațului Chilia îl prezentau pentru ecosistemul sensibil al Deltei Dunării. Ucraina a continuat proiectul său investițional până în anul 2009, de când canalul a putut fi operat de nave cu pescaj redus, de sub 3,9 metri.

Urmare a eforturilor commune (ucrainene, române, UE) partea ucraineană a anunțat, cu ocazia celei de-a opta reuniuni a Conferinței Părților la Convenția Espoo, care a avut loc în decembrie 2020, că va renunța la proiectul inițial și că vor respecta cu strictețe cerințele de evaluare a impactului asupra mediului la momentul inițierii unui nou proiect de asigurare a unor noi adâncimi de navigație. Având, însă, în vedere că proiectul inițial a fost parțial realizat, s-a cerut autorităților ucrainene să evalueze impactul lucrărilor deja efectuate până în prezent.

Tema noului culoar de transport Bîstroe – brațul Chilia (pentru revitalizarea porturilor Vîlcov, Chilia, Izmail, Reni) a fost redeschisă de autoritățile de la Kiev și Odessa, motivat de agresiunea Rusiei, începută în 24 februarie 2022, care a împiedicat exporturile de cereale ucrainene. În acest context, Kievul a solicitat Comisiei Europene permisiunea de a se conecta prin căi navigabile interne la rețeaua transeuropeană de transport (TEN-T). Subsecvent, Comisia Europeană a cerut României un punct de vedere pe acest subiect, conform prevederilor Convenției Espoo. Din 1991.

Pe 17 februarie 2023, comisarul European pentru transporturi, Adina Vălean, a declarat:

“În momentul de față există o cerere oficială a Ucrainei adresată Comisiei Europene de includere a Brațul Chilia în rețeaua principală de transport europeană. Acest lucru nu este decizia Comisiei fără un acord al celeilalte țări riverane, în cazul nostru, România. Acesta este motivul pentru care am formulat o întrebare clară României care ne-a răspuns cu toate argumentele de mediu că nu este de acord și nu consideră necesar”.

Pe 16 februarie 2023, dar și în anul 2022, MAE român a transmis Comisiei Europene, că autoritățile române nu sunt de acord cu propunerea de includere a brațelor Chilia și Bîstroe în rețeaua TEN-T, întrucât este necesar ca proiectul canalului de navigație inițiat de Ucraina să respecte strict prevederile de drept internațional aplicabile, inclusiv și mai ales reglementările în materie de protecție a mediului. Sunt neadevărate informațiile publice potrivit cărora Comisia ar fi cerut, prin acest demers, acordul României pentru adâncirea așa-zisului canal de navigație Bîstroe.

Pe 20 februarie 2023,  Guvernatorul Deltei Dunării, Gabriel Marinov, a declarat:

“Pentru prima oară aud acum că au avut loc lucrări de adâncire. Noi cunoșteam că sunt lucrări pentru a menține adâncimile șenalului lor așa cum se întâmpla când existau astfel de probleme. Anul trecut cotele apelor Dunării au fost extrem de scăzute, s-au impus lucrări de mentenanță pe șenalul respectiv. Din informările pe care le am și din ce am urmărit cu angajații proprii, pot spune că aceste lucrări au fost sporadice, nu au durat mai mult de 24 – 48 de ore și s-au desfășurat pe distanțe foarte scurte. Asta cunoaștem noi”.

O informație interesantă, din19 februarie 2023 – o captură Twitter, de pe site-ul  Ministerului Infrasturilor al Ucrainei, arată:

First time in independence draft of passing through the Bystroe Canal increased from 3,9 to 6,5 m. It’s great opportunity to Danube river capacity and & ports export turnover. We keep on developing Danube port cluster with our European partners.

Cu o zi înainte, ambasada ucraineană la București a precizat că toate lucrările de pe canalul Bîstroe „sunt executate exclusiv în cadrul frontierei de stat a Ucrainei” și [….] „vizează exclusiv întreținerea căii navigabile”.

În contextul celor descrise mai sus și al discuțiilor contradictorii dintre partea română și cea ucraineană, dar și în contextul acuzelor publice la adresa guvernului român și a unor partide politice importante dorim să formulăm câteva sugestii legate de nevoia scăderii situațiilor de natură a confuza românii.

Reamintim unele obligații juridice ale statelor care au semnat Convenția  Espoo privind evaluarea impactului de mediu în context transfrontalier, document internațional util înțelegerii pozițiilor adoptate, atât de Romănia, cât și de Ucraina în aceste zile:

Articolul 3

-Pentru o activitate propusă, susceptibilă de a provoca un impact transfrontalier negativ semnificativ, partea de origine:

          –  va asigura consultări adecvate și eficiente;

         – va notifica orice Parte despre care consideră că poate fi afectată.

-Partea afectată răspunde părții de origine în termenul specificat în notificare, confirmând primirea notificării și indică dacă intenționează să participe la procedura de evaluare a impactului de mediu.

-O parte afectată asigură, la cererea părții de origine, informații referitoare la potenţialul mediu afectat aflat sub jurisdicția părții afectate.

-Dacă Părțile nu se pot pune de acord în legătură cu impactul transfrontalier negativ, orice parte poate supune subiectul unei anchete al unei comisii în conformitate.

-Părțile în cauză se asigură că publicul părții afectate în zonele susceptibil de a fi afectate va fi informat și i se cere să furnizeze comentarii sau obiecții asupra activității propuse către autorități competente ale părții de origine.

Ultimul paragraf din enumerarea de mai susține, odată în plus, necesitatea ținerii  la curent a opiniei publice din România.

În plus, Articolul 3(7) din Convenție prevede o procedură prin care părțile pot soluționa diferendele prin mijloace științifice, nejudiciare:

Dacă părţile nu se pot pune de acord asupra probabilităţii producerii unui impact transfrontalier negativ semnificativ, oricare dintre părţi are dreptul să supună chestiunea unei comisii de investigații, conform prevederilor Anexei nr. IV a Convenției, pentru ca aceasta să se exprime asupra probabilităţii apariţiei unui impact transfrontalier negativ semnificativ, în cazul în care nu au convenit asupra unei alte metode de rezolvare a problemei.

          ANEXA Nr. IV –  Procedura de investigație

Partea sau părţile reclamante va/vor notifica secretariatului că va/vor supune unei comisii de investigare, stabilită în conformitate cu prevederile prezentei anexe, problema de a afla dacă o activitate propusă și menţionată este susceptibilă să aibă un impact negativ tranfrontalier semnificativ. Scopul investigaţiei este indicat în notificare.

Secretariatul va notifica imediat această cerere de investigare tuturor părţilor la convenţie.

Primul caz în care a fost înființată o comisie de anchetă în temeiul acestui articol din Convenție a fost cel referitor la Canalului Bîstroe, la cererea României, în anul 2004.

A generat România în perioada 2022 – 2023 o acțiune similară?

ADRIEAN PARLOG – Co-fondator și Partener ICSS (Integrated Corporate Strategic Services), are peste 30 de ani de experienţă în Intelligence şi Business Intelligence. Oferă consultanță și training pentru companii naționale și multinaționale și pentru companii din state ale Orientului Mijlociu și Asia Centrală, activând și în cadrul Institute of Business Competitive Intelligence. Din anul 2012 este membru al SCIP (Strategic Competitiv Intelligence Profesionals).

Aria sa de expertiză include: Intelligence & Business Competitive Intelligence, Intelligence Analysis, Critical Thinking, Teoria Informaţiilor, modelarea și simularea proceselor economice și sociale, Red Team, Business War Gaming.

Activitate academica: Academia Națională de Informații (ANI), Universitatea Lucian Blaga din Sibiu și Universitatea Babeş Bolyai din Cluj Napoca; Academia de Studii Economice – Curs Postuniversitar „Intelligence Economic International”.