-
Ministerul Mediului: Proiectul de la Paks reprezintă un exemplu clasic în care securitatea energetică pe timp de criză climatică a fost prioritizată în fața procedurilor administrative de mediu pe termen lung
Ungaria nu a notificat România, conform prevederilor Convenției Espoo, cu privire la proiectul de construire a unui prag submersibil pe Dunăre pentru asigurarea apei necesare sistemului de răcire al Centralei Nucleare Paks, arată Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, într-un răspuns transmis Financial Intelligence. Autoritățile române avertizează că măsurile care determină creșterea nivelului apei în amonte ar putea afecta negativ nivelul Dunării în aval, inclusiv pe teritoriul României.
Potrivit Ministerului Mediului, cooperarea în domeniul gospodăririi apelor în bazinul hidrografic al Dunării se realizează în baza Convenţiei pentru protecţia fluviului Dunărea. Comisia Internaţională pentru protecţia fluviului Dunărea (ICPDR), cu sediul la Viena, coordonează toate activităţile desfăşurate în cadrul Convenţiei şi este principalul organism de decizie al acesteia. La această convenţie sunt Părţi 14 state dunărene (Austria, Bosnia și Herzegovina, Bulgaria, Cehia, Croația, Germania, Muntenegru, Moldova, România, Serbia, Slovacia, Slovenia, Ucraina, Ungaria și Comisia Europeană.
Ministerul Mediului ne-a transmis: “Având în vedere nivelul extrem de scăzut al apelor Dunării, Ungaria a transmis în data de 13 august 2026, prin email, o informare către statele Părți ale Convenţiei pentru protecţia fluviului Dunărea cu privire la măsurile pe care le va adopta pentru a asigura alimentarea cu apă necesară sistemului de răcire al Centralei Nucleare de la Paks.
În acest sens, a informat că o măsură de intervenție imediată a inclus scufundarea a două barje cu lungimea de 80 de metri în Dunăre. Cealaltă soluție tehnică ce urmează a fi realizată, dar care necesită mai mult timp, constă în construirea unui prag submersibil pe sectorul dintre canalele de apă rece și apă caldă care va ridica nivelul apei în zona structurii de captare a Centralei Nucleare de la Paks.
În urma acestei notificări, a comunicărilor bilaterale dintre Ungaria cu Serbia și Croația, precum și a vizitei în teren a delegației formată din Secretarul Executiv al ICPDR și Directorul General al Comisiei Dunării din data de 24 august, în data de 26 august 2026 s-a desfășurat în format online Reuniunea extraordinară a șefilor de delegație din cadrul Comisiei internaționale pentru protecția fluviului Dunărea (ICPDR) având ca temă: Seceta și debitele scăzute, reuniune unde au participat și reprezentanții României.
Reuniunea extraordinară a fost convocată în conformitate cu procedurile ICPDR ca răspuns la situația actuală de secetă severă și debite scăzute din bazinul hidrografic al Dunării, fenomen care are un impact semnificativ asupra râurilor și ecosistemelor acvatice, precum și asupra sectoarelor economice, inclusiv producția de energie și navigația. Mai multe țări din bazinul Dunării au fost afectate în mod deosebit, nivelurile apelor atingând valori critice și generând dificultăți pentru producția de energie, în special în România, Bulgaria și Ungaria.
Scopul reuniunii extraordinare a fost să permită Părților Contractante să facă schimb de informații privind situația actuală a secetei și a debitelor scăzute, precum și privind evoluțiile și abordările naționale relevante, și să discute despre nevoile actuale de coordonare și despre posibilele acțiuni viitoare în cadrul ICPDR.
În cadrul acestei reuniuni s-a prezentat situația actuală privind seceta și debitele scăzute în Europa, punând un accent deosebit pe bazinul hidrografic al Dunării, precum și o sinteză a activităților de schimb de informații și coordonare desfășurate în cadrul ICPDR.
Cu această ocazie, reprezentanții României au subliniat faptul că situațiile extreme, precum cea actuală, necesită o cooperare consolidată, consultări adecvate, un schimb de informații în timp util și furnizarea de informații suficiente din partea țărilor din amonte. A insistat asupra faptului că ICPDR ar trebui să joace un rol de coordonare, contribuind la gestionarea potențialelor consecințe negative și la prevenirea conflictelor.
De asemenea, România a subliniat importanța asigurării unei disponibilități suficiente de apă pentru funcționarea sigură și continuă a centralelor nucleare la nivelul întregului bazin al fluviului Dunărea. România a remarcat că măsurile care duc la creșterea nivelului apei în amonte ar putea afecta negativ nivelul apei în aval și implicit pe teritoriul României.
La finalul reuniunii intre țările și organizațiile participante s-au stabilit următoarele rezoluții și posibilii pași următori:
- situația actuală a demonstrat interconexiunea strânsă dintre securitatea apei, securitatea energetică și securitatea navigației. Această interdependență necesită o atenție deosebită în gestionarea situațiilor de secetă și de nivel scăzut al apelor.
- se preconizează că fenomenele extreme de secetă și nivel scăzut al apelor, precum cele înregistrate în timpul verii, se vor repeta. Prin urmare, va fi necesară o pregătire coordonată, ținând cont de lecțiile învățate în urma evenimentului actual.
- în ceea ce privește măsura de la Paks, multe Părți Contractante au solicitat notificarea și schimbul transparent de informații relevante prin intermediul ICPDR, precum și coordonarea aspectelor conexe la nivelul ICPDR. Un aspect cheie care necesită clarificări suplimentare a fost potențialul de apariție a unor posibile efectetransfrontaliere asociate măsurii de la Paks, inclusiv posibilele efecte în aval și în amonte. Clarificarea acestui aspect necesită un schimb adecvat de informații și luarea în considerare a cerințelor relevante privind notificarea și consultarea, prevăzute în Convenție.
- informațiile sunt schimbate în prezent prin diverse canale, inclusiv ICPDR, Comisia Dunării și cooperarea bilaterală. Pentru o înțelegere clară și transparentă în rândul tuturor Părților Contractante, informațiile relevante ar trebui centralizate la nivelul ICPDR. Prin urmare, ar trebui stabilit un format și un proces eficient pentru un schimb de informații oportun și transparent.
Convenția Espoo stipulează clar că, dacă o activitate listată în Anexa I (sau una similară cu impact major) poate genera efecte transfrontaliere semnificative, statul de origine este obligat să transmită o notificare oficială statelor potențial afectate înainte de a emite autorizația de construcție.
Deși construcția unui prag de fund cu un volum de peste 110.000–145.000 de metri cubi de piatră se încadrează teoretic în activitățile reglementate de Convenția Espoo, autoritățile ungare au invocat un regim de forță majoră și urgență extremă (starea de urgență climatică și forța majoră – seceta extremă din august 2026). În dreptul internațional al mediului, situațiile extreme de pericol iminent la adresa securității energetice sau a siguranței nucleare permit suspendarea temporară a termenelor administrative lungi (procedura Espoo standard poate dura de la câteva luni la peste un an).
Convenția Espoo prevede că procedurile standard pot fi adaptate sau simplificate în caz de forță majoră, urgențe climatice sau amenințări iminente la adresa securității naționale. Cu toate acestea, Ungaria are obligația ca, în paralel sau imediat post-factum, să pună la dispoziția statelor din aval (inclusiv României și Bulgariei) datele tehnice legate de modificarea hidromorfologică a albiei și să demonstreze că lucrarea nu va genera o eroziune accelerată sau probleme de debit pe sectoarele inferioare ale fluviului.
Totodată, Convenția Espoo conține clauze (precum cele legate de interesele de securitate națională sau apărare din Articolul 2, paragraful 8) și recunoaște principii generale de drept internațional conform cărora statele nu pot fi obligate să respecte termene administrative lungi atunci când acționează pentru prevenirea unui dezastru iminent.
În concluzie, proiectul de la Paks reprezintă un exemplu clasic în care securitatea energetică pe timp de criză climatică a fost prioritizată în fața procedurilor administrative de mediu pe termen lung, partea ungară nenotificând România, conform prevederilor Convenției Espoo.
Schimbul de informații relevante pe acest subiect s-a desfășurat prin intemediul ICPDR, în baza Convenției pentru protecția fluviului Dunărea.
Totuși, Ungaria rămâne responsabilă în fața ambelor convenții (Convenția Espoo și Convenția pentru protecția Fluviului Dunărea) pentru orice efect negativ transfrontalier care s-ar putea manifesta în aval în lunile și anii următori”.
Pro Danube International, organizație cu sediul la Viena care reprezintă interesele sectorului transportului fluvial, a cerut, la rândul său, menținerea unei navigații „sigure, fiabile și predictibile” pe Dunăre în timpul și după lucrările de la Paks. Organizația a recunoscut necesitatea protejării infrastructurii energetice critice a Ungariei, dar a avertizat că incertitudinea privind perioadele în care navigația este întreruptă afectează operatorii de transport, porturile, companiile logistice și industria. Pro Danube a solicitat o coordonare mai bună între autorități, informarea anticipată a operatorilor și menținerea navigației în cea mai mare măsură posibilă.
| Știri BVB