Victoria domnului Dan are elementele unui basm din popor, cu eroul care trece prin neînchipuite greutăți pentru a câștiga, într-un final, în fața balaurului. Dar pentru orice analist politic este clar că balaurul suntem tot noi: o bună parte din mediul rural, o bună parte din bărbați și, mai ales, o halcă enormă din diaspora. Nu mai este basm popular, este dramă națională.

Veți spune că e normal să existe dramatism și polarizare în niște alegeri, mai ales după cele întâmplate în 2024. Niciunui om normal la cap nu i-a convenit anularea scrutinului. Niciunui cetățean nu i-a convenit să vadă baza democratică a republicii lovită într-un asemenea hal. Niciunui român nu i-a plăcut compromisul pe care urma să-l facă.

Dar nu, nu este normal. Bucureștenii au votat în draci aseară ca să anuleze votul unor oameni plecați de ani și ani, dar încrezători în altcineva. Ne-au salvat mulți basarabeni, niște maghiari, un polonez care ne-a vorbit pe limba noastră și un vot feminin masiv. A fost nevoie ca niște mame să apere democrația mai abitir decât orice amintire sau emoție cu Duckadam, pentru că nebunul care ar fi venit, altfel, nu știa ce să le facă.

O parte din diaspora, poate cea mai desprinsă de țară, s-a pus contra. Acești oameni nu plecaseră de prea mult bine în România, să ne înțelegem. Autoritățile noastre nu prea au făcut nimic pentru a-i aduce pe acești refugiați acasă. Statul nu a fost în stare nici măcar să comunice cum trebuie măsurile venite de la Bruxelles, în ciuda miliardelor venite în ajutor european – ceea ce a stârnit un curent suveranist profund și o ură a unei populații sărăcite, îngenuncheate de crize suprapuse și văduvite de întregirea familiei. Este o suferință incredibilă în satele și comunitățile mici românești, iar noi am tratat reacția lor emoțională drept prostie. Am pus mamă contra mamă peste rămășițele unei democrații europene care urmează să fie lăsată copiilor.

Nu este un moment de sărbătoare. Nu suntem într-un basm. România a evitat războiul convențional, desigur. Dar este într-un război cultural. Avem o diasporă cu busola pierdută și un procent masiv al populației care vrea dreptate socială. Nu trebuie să mai sărbătorim pe străzi, ci să ne dăm mâna pentru orice fel de țel comun. Iar domnul Dan nu este cel mai bun politician de care avem nevoie în acest moment, dar poate fi cel mai curajos dintre toți. Să-i urăm succes.

Notă: Mihnea Dumitru este politolog și s-a întors în România în 2005. A fost implicat în consultanță și analiză politică timp de 18 ani. Este activ în societatea civilă, domeniul pedagogic și în mass-media. A avut un parcurs formal divers, cu liceul în Coreea de Sud, facultatea în Canada și un master în diplomație în Marea Britanie. Este doctor în științe politice (Universitatea din București) și fost bursier al programului Global Leader of Tomorrow Award. Deține premiul pentru excelență academică, decernat de președintele Statelor Unite.