Regulamentul european Net-Zero Industry Act (NZIA) impune obligații semnificative producătorilor de petrol și gaze din România, care ar trebui să contribuie cu 22,8% la obiectivul european de dezvoltare a capacităților de injectare și stocare a dioxidului de carbon până în 2030, în condițiile în care nu există, în prezent, suficiente certitudini privind fezabilitatea tehnică, geologică și financiară a proiectelor, a declarat Oana Ijdelea, Managing Partner al Ijdelea & Asociații, la Forumul Gazelor Naturale, organizat de Financial Intelligence.
„Din perspectiva producătorilor de gaze naturale, Net-Zero Industry Act demonstrează că Bruxelles-ul a luat, niște decizii extrem de ferme. Eu ridic însă întrebarea dacă aceste decizii s-au demonstrat a fi bune sau nu. În acest caz, din punctul meu de vedere, nu a fost o decizie bună”, a declarat Oana Ijdelea.
Potrivit acesteia, obligațiile stabilite pentru principalii producători români de petrol și gaze sunt disproporționate în raport cu nivelul actual de dezvoltare a infrastructurii necesare captării și stocării carbonului.
„România, prin cei trei mari producători ai săi de gaze, primii doi fiind și printre principalii producători din spațiul unional, are o cotă de 22,8% din obligația europeană de stocare, în condițiile în care nu avem nici tehnologie demonstrată, nici capacitate geologică confirmată și nu există niciun fel de sursă de finanțare pentru ca un ideal atât de măreț european să beneficieze și de bani europeni”, a afirmat Oana Ijdelea.
Regulamentul NZIA stabilește pentru Uniunea Europeană un obiectiv de cel puțin 50 de milioane de tone de CO₂ pe an capacitate operațională de injectare în situri de stocare geologică, până în 2030.
* Riscuri pentru producătorii de gaze: investiții redirecționate, incertitudini geologice și lipsa infrastructurii de transport al CO₂
Oana Ijdelea a identificat mai multe riscuri pentru companiile cărora le revin obligații în cadrul NZIA, începând cu demonstrarea fezabilității tehnice și geologice a proiectelor.„Primul risc este demonstrarea capabilității geologice și tehnice de realizare în siguranță a acestor proiecte”, a explicat aceasta.
Un alt risc important îl reprezintă modificarea planurilor de afaceri și de investiții ale producătorilor de petrol și gaze. „Vorbim despre costuri asociate extrem de mari, care ar putea deturna fondurile ce, în mod tradițional, se duc către activitatea principală a acestor companii”, a declarat reprezentanta Ijdelea & Asociații.
Aceasta a subliniat că dezvoltarea capacităților de stocare a dioxidului de carbon nu poate fi analizată separat de infrastructura necesară transportului acestuia.
„Problema transportului ajunge să fie una extrem de importantă, pentru că nu poți transporta dioxid de carbon, la asemenea volume, fără să ai sistemele de conducte necesare, apte să asigure un asemenea transport”, a explicat Oana Ijdelea.
În opinia sa, obligațiile europene ar trebui regândite în raport cu realitățile tehnice și economice ale fiecărui stat membru, în special în condițiile în care dezvoltarea proiectelor de captare, transport și stocare a carbonului presupune investiții majore și o infrastructură care trebuie construită.
* „Ce înseamnă, concret, reindustrializarea Uniunii Europene?”
Oana Ijdelea a pus sub semnul întrebării modul în care obiectivele europene privind competitivitatea și reindustrializarea pot fi realizate în condițiile costurilor ridicate ale energiei.
„Astăzi am auzit vorbindu-se despre competitivitate, industrializare și creare de locuri de muncă. Aș vrea să pun o întrebare deschisă: cum vedeți reindustrializarea Uniunii Europene? Concret, ce să producem? Aspiratoare? Rame de ochelari? Ce înseamnă, în concret, reindustrializarea Uniunii Europene?”, a întrebat aceasta.
Reprezentanta Ijdelea & Asociații a oferit exemplul industriei îngrășămintelor chimice, unde prețul gazelor naturale reprezintă un factor esențial pentru competitivitatea producției.
„Dacă vorbim despre industrializare, reindustrializare și competitivitate, ce produce Azomureș sau ce ar putea să producă Azomureș și la ce cost? În Emiratele Arabe Unite de exemplu, prețul gazului pentru producția de fertilizanți este de 13,6 dolari pe megawatt-oră. Atunci când Azomureș va putea să producă același produs la un cost al gazului de maximum 13,6 dolari pe megawatt-oră, atunci vom putea vorbi despre competitivitate”, a afirmat Oana Ijdelea.
În opinia sa, gazele naturale vor continua să joace un rol esențial în economia europeană.„Realitatea noastră geopolitică ne arată că, fără gaze naturale, viitorul este în întuneric și în frig. Dar costul pe care suntem dispuși și putem să îl plătim pentru a da sens acestor cuvinte este unul pe care nu cred că îl cunoaștem”, a afirmat Oana Ijdelea.
* Dependența de China și provocările tranziției energetice
Oana Ijdelea a criticat și dependența industriei europene de tehnologiile și echipamentele produse în afara Uniunii Europene, în special în China.
„În momentul în care s-a pornit tranziția energetică și Bruxelles-ul și-a dorit să fim foarte verzi, am ajuns într-o situație în care industria regenerabilelor din Uniunea Europeană este foarte dependentă de China”, a declarat aceasta.
Reprezentanta Ijdelea & Asociații a susținut că obiectivele de reindustrializare trebuie însoțite de dezvoltarea unor capacități industriale europene capabile să susțină tranziția energetică, inclusiv în domeniul bateriilor și al stocării energiei.
Aceasta a invocat exemplul Prime Batteries din România pentru a evidenția necesitatea dezvoltării producției locale de tehnologii energetice.
* România are nevoie și de investiții în rețele de gaze și infrastructură de transport
Oana Ijdelea a subliniat că România se confruntă cu probleme structurale de infrastructură, care trebuie avute în vedere în orice strategie de dezvoltare economică.
„Suntem o țară în care mai mult de jumătate din populație nu este conectată la gaze. Este o problemă, pentru că împiedică cetățeanul să aibă acces la un confort suplimentar în viață, care îl ajută să meargă mai departe către progres”, a afirmat aceasta.
În opinia sa, o altă vulnerabilitate majoră este subdezvoltarea infrastructurii rutiere.
„De 36 de ani ne dorim autostrăzi în România. Avem mai puțin de 2.000 de kilometri de autostradă functionali”, a declarat Oana Ijdelea. Aceasta a subliniat că infrastructura de transport este fundamentală pentru circulația mărfurilor, dezvoltarea investițiilor și mobilitatea forței de muncă.
* Inteligența artificială va schimba fundamental piața muncii
Referindu-se la obiectivele europene privind crearea de locuri de muncă prin reindustrializare, Oana Ijdelea a atras atenția că dezvoltarea inteligenței artificiale ar putea modifica semnificativ structura pieței muncii.
„Trăim în epoca inteligenței artificiale, în care toate aceste concepte de competitivitate, industrializare, plusvaloare și valoare adăugată trebuie privite inclusiv din perspectiva ritmului real al dezvoltării tehnologice”, a declarat aceasta.
În opinia sa, numeroase activități desfășurate în prezent de oameni vor fi preluate de AI, ceea ce impune o reevaluare a strategiilor economice și industriale.
„Sunt foarte multe joburi care vor dispărea efectiv, pentru că vor fi înlocuite de inteligența artificială”, a avertizat Oana Ijdelea.
* Poate fi amânat termenul din 2030 pentru obligațiile NZIA?
Întrebată dacă obligațiile impuse prin Net-Zero Industry Act ar putea fi amânate, Oana Ijdelea a explicat că, teoretic, există posibilitatea unor derogări sau a unei modificări a calendarului, însă o asemenea schimbare ar fi dificil de realizat.
„În mod teoretic, se poate face o derogare și o amânare a termenului de implementare, pentru că termenul este extrem de aproape: 2030”, a declarat aceasta.
Potrivit Oanei Ijdelea, la momentul declarațiilor, România nu stabilise sancțiuni naționale pentru nerespectarea obligațiilor privind capacitățile de stocare a CO₂.
„România, până în acest moment, nu a stabilit niciun fel de sancțiune pentru nerespectarea obligațiilor de stocare în cotele stabilite de regulament”, a afirmat aceasta.
Avocata a precizat însă că absența unor sancțiuni naționale nu elimină obligațiile care decurg din legislația europeană.
Ea a atras atenția că modificarea regulamentului sau prelungirea termenelor ar presupune un proces dificil, în contextul pozițiilor adoptate de instituțiile europene în privința politicilor climatice.
Oana Ijdelea a făcut referire și la discuțiile privind regulamentul european referitor la emisiile de metan, precum și la posibilitatea introducerii unei taxe asupra profiturilor excepționale (windfall profits tax) în contextul crizei energetice.
Referindu-se la aceasta eventuală nouă taxă asupra profiturilor excepționale, ea a subliniat ca insasi ideea ca aceasta raxare este in analiza este ingrijoratoare.
În opinia Oanei Ijdelea, principala provocare pentru industria energetică europeană rămâne reconcilierea obiectivelor climatice cu realitățile economice, tehnologice și financiare ale companiilor obligate să realizeze investițiile necesare tranziției energetice.
| Știri BVB