România intră în noiembrie cu ambele reactoare de la Cernavodă oprite din cauza nivelului scăzut al Dunării. Centrala asigură, în condiții normale, aproximativ 20% din producția națională de electricitate.
Autoritățile au prelungit starea de alertă cu încă 30 de zile. Sunt luate în calcul importuri suplimentare și, în situații extreme, reducerea consumului. Seceta este un fenomen natural. Vulnerabilitatea sistemului nostru energetic este însă rezultatul unor decizii – proaste! – luate de oameni.
-
Ce înseamnă conceptul de „securitate energetică”?
Securitatea energetică înseamnă să ai suficientă energie, în orice moment, la prețuri suportabile pentru populație și economie. Inclusiv atunci când o centrală se oprește, când nu bate vântul sau când importurile devin prohibitive. România are toate resursele posibile. Aveam premisele să devenim nu doar independenți energetic, ci exportatori de securitate energetică.
Asta înseamnă mai mult decât să vinzi electricitate când ai surplus. Înseamnă să poți furniza energie predictibil, inclusiv în perioade dificile, contribuind la stabilitatea energetică a vecinilor. Ar fi însemnat investiții, venituri și un avantaj economic și strategic uriaș. În schimb, am ajuns să ne întrebăm dacă avem suficientă energie pentru propriul consum.
-
În loc să construim, noi ne-am subminat singuri sistemul energetic
Ani la rând, politicienii care au controlat energia au produs mai multe discursuri decât megawați. Au schimbat conduceri, au împărțit funcții, au anunțat strategii și au inaugurat proiecte pe hârtie.
Centrala de la Iernut a acumulat întârzieri uriașe. Noile reactoare de la Cernavodă au rămas în pregătire. Investițiile în rețele și stocare nu au ținut pasul cu nevoile economiei. Peste toate s-a suprapus obsesia pentru energia verde, transformată uneori în dogmă. Amenajările hidroenergetice cu funcțiuni complexe, utile inclusiv pentru alimentarea cu apă și protecția împotriva inundațiilor, au fost privite adesea doar ca probleme de mediu. Iar producția pe cărbune a fost împinsă spre închidere înainte să avem alternative sigure. Concret, am început să demolăm înainte să terminăm de construit.
-
E drum lung de la promisiuni goale la investiții concrete
Sectorul energetic nu mai are nevoie de promisiuni, ci de o strategie concretă, asumată prin parlament, ca să nu se schimbe o dată cu schimbările guvernelor. Are nevoie de investiții finalizate și de responsabilitate pentru termenele asumate.
Prioritățile sunt evidente: finalizarea fără alte întârzieri a centralei de la Iernut și trecerea centralei de la Mintia de la producția experimentală la exploatarea comercială, la capacitatea proiectată. Asigurarea finanțării pentru reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă și găsirea unei soluții permanente pentru răcirea centralei în perioadele de secetă.
E nevoie să finalizăm amenajările hidroenergetice și accelerate investițiile în stocare și rețele. Capacitățile pe cărbune necesare siguranței sistemului trebuie retrase numai pe măsură ce înlocuitorii devin operaționali. Gazele din Neptun Deep trebuie să susțină și producția de electricitate și industria românească, nu doar exporturile.
Iar toate proiectele strategice trebuie să aibă termene publice, responsabili identificați și raportări periodice privind progresul real.
Responsabilitatea pentru cum arată azi sectorul energetic aparține celor care l-au dirijat politic, indiferent de partid. Au avut resurse, instituții și ani întregi la dispoziție. Dar au preferat propaganda, funcțiile și jocurile de influență în locul investițiilor.
Ne-am subminat singuri securitatea energetică, cu o asemenea consecvență încât îți vine să te întrebi pentru cine au lucrat, de fapt, cei care au luat aceste decizii?
| Știri BVB