Sub presiune în Libia – unde s-a implicat într-o luptă pentru a decide cine ajunge să controleze în cele din urmă veniturile petroliere ale țării – și poticnindu-se prin Siria, Turcia a înmulţit în ultimele luni exploatările în zonele bogate în hidrocarburi din estul Mediteranei, provocând indignarea ţărilor vecine şi a Uniunii Europene, potrivit unei analize oilprice.com .

Nu mai este vorba doar de Cipru. Compania de stat de petrol şi gaze din Turcia  a primit autorizații de la guvernul turc pentru a explora după petrol și gaz în 24 de locații din estul Mediteranei. Șapte dintre aceste locații sunt chiar în largul coastelor insulelor grecești cheie.

Potrivit analizei, este o provocare directă care a înfuriat Grecia, iar experții sunt îngrijorați că acest lucru ar putea duce la confruntări directe odată ce Turcia începe să foreze.

Acum o săptămână, Turcia a lansat un draft pentru licența de explorare a Turkish Petroleum. La câteva zile, ministrul grec de externe, Nikos Dendias, a declarat  că țara „este pregătită să facă față acestei provocări în cazul în care Turcia va decide să pună în aplicare această decizie”.

Draftul încalcă în mod explicit suveranitatea greacă și este conceput pentru a profita de un nou acord maritim de graniță pe care Erdogan l-a încheiat anul trecut cu Guvernul de Uniune Naţională (GNA) din Libia. Acesta a fost modul de a plăti Turciei pentru ajutorul acordat autorităţilor din Libia în combaterea generalului Haftar de a prelua capitala libiană, Tripoli.

Acordul privind granița maritimă este destinat să provoace o mișcare de învăluire împotriva Ciprului, care forează în larg în Zona Economică Exclusivă (ZEE), unde Turcia a desfășurat, în mod provocator, nişte foraje. Doar în Zona Economică Exclusivă (ZEE) greco-cipriotă, există aproximativ 120 de miliarde de metri cubi de gaz natural, pentru care forajul a început în 2011. Prima licență aici a fost acordată în 2008 companiei americane Noble Energy (aceeași companie din spatele descoperirilor masive israeliene).

Disperarea lui Erdogan se naşte din faptul că Turcia a fost eliminată dintr-un rol major în bogățiile de petrol și gaze din Mediterana, care va fi, probabil, următoarea cea mai importantă zonă neexploatată de petrol și gaz din lume.

Această confruntare își are originea în 2010/2011, când Israel a făcut o descoperire masivă de gaze offshore în Bazinul Levantin, cu câmpurile Leviathan și Tamar, ambele fiind forate și exportate rezervele și amenințând să schimbe balanța de putere de la Turcia tocmai până în Egipt.

Cea mai recentă acțiune a Turciei pentru eliberarea mai multor licențe de explorare, chiar și încălcând teritoriul maritim grecesc, vine după ce Israelul, Grecia și Cipru au semnat un acord pentru construirea unei conducte subacvatice pentru a transporta gazul israelian în Europa, excluzând Turcia în totalitate.

Această conductă subacvatică de 7 miliarde de dolari ar urma să parcurgă aproximativ 2.200 de kilometri până în Italia, traversând coasta Ciprului și insula greacă Creta, dar și zona maritimă egipteană și zona maritimă libiană.

În zona maritimă libiană, Turcia a intrat în urma acordurilor cu autorităţile libiene.

Înainte de această înțelegere maritimă, Turcia, Libia și Ciprul grec au avut acorduri cu Libanul și Egiptul în ceea ce privește explorarea petrolului și a gazelor. Dar noua demarcație acumulează 39.000 de kilometri pătrați de ZEE deținute de Grecia.

Turcia se va găsi (ca de obicei) mai degrabă singură în această luptă, potrivit analizei oilprice.com, cu excepția Rusiei, care își găsește propriile proiecte aliniate cu Turcia, deoarece acest gaz israelian ar submina gazul rusesc în Europa. Dar Turcia este un aliat viclean (în cel mai bun caz), potrivit analiştilor oilprice.com.

Erdogan va dori să folosească această pârghie pentru a forța coaliția care se ocupă de conducte să includă o legătură trans-anatoliană pentru trecerea prin zona maritimă recent demarcată dintre Libia și Turcia. Noua sa licență de explorare pentru Turkis Petroleum din zona maritimă a Greciei este destinată să transmită un mesaj specific: Primiţi-mă cu voi sau voi face probleme, atât în ​​largul Greciei, cât și în partea offshore a Ciprului.

Erdogan și dorința sa de a restabili măreţia Imperiului Otoman creează un joc de avantaje pentru a face parte din această nouă ecuație energetică.

Nu va fi ușor, dar Erdogan se bazează pe o lipsă de răspuns eficient din partea Uniunii Europene, precum și din Emiratele Unite și Egipt – toate acestea au emis o declarație comună luna trecută care condamnau acapararea teritorială maritimă. Răspunsul lui Erdogan a fost să numească semnatarii acestei declaraţii ca fiind o „alianță a răului”.

Analiştii estimează că tensiunile se vor accentua mai târziu în această lună, când liderii țărilor din coaliția conductelor urmează să se întâlnească în Israel, având întâlniri separate cu Grecia și Cipru.

Între timp, așa cum Iranul vrea să provoace Statele Unite fără prea mult răspuns, Erdogan continuă să provoace UE. Ministrul UE pentru Afaceri Externe, Josep Borrell, a declarat că a trimis un „mesaj puternic” Turciei, dar în afară de a fi „în strânsă legătură” cu colegii din Cipru și Grecia și a solicita Turciei respectuos „să înceteze forajul în zonele unde există este o ZEE sau apele teritoriale ale Ciprului și Greciei”, dinții nu au fost ascuțiți, iar Atena și Nicosia se întreabă dacă vor fi nevoite să reacționeze de unele singure.