Update articol:
Scrisoare transmisă Ministrului Finanțelor de către Florin Georgescu, prim-viceguvernatorul BNR:

​Sectorul bancar românesc ar deveni neprofitabil începând cu anul 2019, după aplicarea „taxei pe lăcomie”

​Sectorul bancar românesc ar deveni neprofitabil începând cu anul 2019, înregistrând o pierdere estimată de 680 milioane lei anul 2019 şi de aproximativ 3,4 miliarde lei in anul 2020, în scenariul de bază, după aplicarea taxei pe activele bancare, în funcție de ROBOR, așa-numita „taxă pe lăcomie”, arată o scrisoare transmisă Ministrului Finanțelor de către Florin Georgescu, prim-viceguvernatorul BNR, document consultat și publicat de HotNews.ro. 
În scrisoarea publicată se arată: „Conform scenariului de bază, sectorul bancar românesc ar deveni neprofitabil începând cu anul instituirii taxei (anul 2019), inregistrând o pierdere estimată de 680 milioane lei anul 2019 şi
de aproximativ 3,4 miliarde lei in anul 2020.Rezultatele financiare estimate în baza ipotezei introducerii „taxei pe lăcomie” în forma propusă actuală sunt radical diferite in raport cu cele estimate in cadrul exerciţiului de testare la stres recent derulat, unde sectorul bancar românesc este profitabil pe orizontul de timp 2019-2020 (cu un profit de aproximativ 2,2 miliarde de lei in anul 2019, respectiv un profit de aproximativ 1,6 miIiarde de lei in anul 2020).Sub scenariul advers, sectorul bancar românesc va înregistra o pierdere la nivel agregat de aproximativ 9,7 miliarde de lei anul 2019, respectiv de aproximativ 7,8 miliarde de lei în anul 2020. Astfel, pierderile estimate in cadrul exerciţiului de testare la stres (de aproximativ 4 miliarde in anul 2019, respectiv 2,3 miliarde de lei in anul 2020) sunt acutizate în baza
ipotezei introducerii „taxei pe lăcomic” în forma propusă.

Conform scenariului de bază ajustat cu includerea taxei pe lăcomie, numărul de bănci care ar rămâne profitabile ar fi de 4 până în anul 2019 (toate de importanță sistemică), respectiv două până la finele anului 2020. În scenariul advers ajustat cu includerea taxei de lăcomie, nicio bancă nu ar mai avea capacitatea de a genera profit în orizontul de analiză”.

Oficialii BNR concluzionează: „Instituirea unei taxe de lăcomie poate fi caracterizată prin următoarele elemente:

  • Măsura are un caracter puternic prociclic într-o situaţie de criză, în condiţiile în care ratele de dobândă au tendinţa de creştere. Oricum ratele dobânzilor cel mai probabil vor urma o tendinţă ascendentă, inclusiv ca urmare a expectațiilor pe plan internaţional referitoare la normalizarea ratelor de dobândă (sub influenţa politicii monetare a SUA). În anii de după criza economică, nivelul ratelor de dobândă s-a menţinut la un nivel considerabil mai ridicat decât nivelul maxim de la care nu ar fi generate fiscal. Totodată, nivelul indicilor de referinţă ROBOR sunt o reflecție a politicii monetare a BNR, reglementarea acestora fiind de competența exclusivă a băncii centrale.
  • Implementarea măsurii este de natură să conducă la accelerarea procesului de dezintermediere financiară, în condiţiile ajustării expectaţiilor privind posibilitatea instituţiilor de credit de a realiza profit din activitățile curente. În acest sens, instaurarea unei taxe aplicate asupra unei baze formată din totalul activelor financiare este o modalitate de frânare a iniţiativelor destinate creşterii sustenabile a volumului de credite acordate sectorului privat. În condiţiile în care România se caracterizează deja prin cel mai scăzut grad de intermediere financiară, măsura poate contribui la accentuarea ecartului negativ faţă de celelalte state europene. Mai există suplimentar riscul ca o parte şi mai mare din activitatea de creditare să se realizeze direct prin entităţi nerezidente, ceea ce ar contribui si la majorarea datoriei externe private a ţării, vulnerabilizând România în cazul unor evoluții defavorabile.
  • Măsura ar putea contribui la apariţia unui fenomen de transformare a filialelor instituţiilor de credit având capital majoritar străin în sucursale, pentru a permite băncilor părinte să reducă volumul capitalului necesar pentru ca acestea să desfăşoare activități bancare. Posibile consecinţe directe ar fi cele legate de reducerea eficienţei politicilor macroprudenţiale. În condiţiile în care autorităţile şi- au propus să demareze planurile pentru aderarea la zona euro (ceea ce va diminua eficienta politicii monetare şi a celei de curs de schimb), reducerea eficienţei şi a politicii macroprudențiale prin asemenea măsuri diminuează marja de manevră a autorităților mai ales în cazul manifestării evoluţiilor nefavorabile.
  • Impredictibilitatea cadrului legislativ va conduce la creşterea costurilor de finanţare, atât la nivelul datoriei publice, cât şi a celei private. Costul de asigurare contra riscului de nerambursare a datoriei suverane este invers corelat cu volatilitatea asociată climatutui politic, economic şi de afaceri, acesta constituind o componentă a ratei dobânzii la care se poate împrumuta statul român de pe pieţele internaţionale.
  • În fundamentarea acestei propuneri fiscale, considerăm util să se includă şi costul pe care autoritătile s-ar putea sâ fie nevoite să-l plătească pentru salvarea băncilor. Aşa cum am arătat în lucrare, în condiţiile ipotezei aplicării cotei de taxare anual şi a unui scenariu advers, 8 bănci de importanţă sistemică nu ar deţine fonduri proprii suficiente. Deficitul de capital se ridică la 747 milioanc lei în anul 2019, respectiv 1,8 miliarde lei în anul 2020 in cadrul scenariului de bază.
  • În ipoteza aplicării cotei de taxare trimestrial, 8 bănci de importanţă sistemică nu ar deţine fonduri proprii suficiente la finalul orizontului de analiză (anul 2020). Considerăm necesar ca în cadrul următoarei şedinţe a Comitetutui Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială să se solicite reprezentanţilor Ministeruiui Finanţelor Publice ca pentru orice măsură fiscală să se calculeze care este impactul asupra stabilității financiare”.

Hotnews menționează că scrisoarea a fost transmisă în faza de proiect a OUG privind măsurile fiscale.