• Vergil Chițac: Cea mai mare greșeală pe care a făcut-o Putin este că pentru câteva generații a dezlipit Rusia de Germania. Coșmarul cel mai mare al americanilor, după încheierea Războiului Rece, a fost o potențială alianță între Germania și Rusia

• Chițac: “Rusia, ducând războiul cu un vecin, este foarte probabil să importe războiul pe teritoriul său”

• “De la Constanța până la Sevastopol nu sunt mai mult de 400 de kilometri. Cred că este înțelept să ne imaginăm că în Sevastopol sunt rachete îndreptate către fiecare port din Marea Neagră, deci și către Constanța. Și nu exagerez absolut deloc”.

România trebuie să consolideze funcționarea statului, să își dezvolte capabilitățile militare și să-și doteze armata cu echipamente militare, să exploateze gazele din Marea Neagră și să participe la elaborarea strategiei Mării Negre, a declarat Contraamiral de flotilă prof.univ.Dr.ing, Vergil Chițac, la „International Public Forum. NATO și provocǎrile pentru 2023 – 2024: Securitatea bazinului Mǎrii Negre. Cât de sigurǎ mai este lumea?”

Domnia sa a esplicat: “În actuala situație geopolitică, România trebuie să consolideze funcționarea statului – guvernare bună, domnia legii, economie de piață concurențială. Rusia nu știe să procedeze în țări în care statul de drept funcționează și care sunt independente energetic față de ea.

De asemenea, România trebuie să-și dezvolte capabilitățile militare și să-și doteze armata cu echipamente militare. În fond, de aici până la Sevastopol nu sunt mai mult de 400 de kilometri, sunt 210 mile marine. Cred că este înțelept să ne imaginăm că în Sevastopol sunt rachete îndreptate către fiecare port din Marea Neagră, deci și către Constanța. Și nu exagerez absolut deloc. Sigur că, fiind sub umbrela NATO, avem confortul că nu va îndrăzni Rusia să atace. Dar știm noi dacă nu cumva lucrurile vor scăpa de sub control? Cu ce ne apărăm? Avem F16, avem Patriot. Dar ce facem cu Marina Militară? Marina Militară a fost cea mai văduvită dintre toate categoriile de forțe armate în ceea ce privește dotarea. Programul Corveta e în moarte clinică și cred că se va anula. Dacă nu se anula Hotărârea de Guvern din 2016, cu programul Corveta acum aveam trei corvete si cele două fregate în etapa a doua de modernizare, deci full operaționale. În 2005 au venit fregatele. Dacă statul român, din 2005 până în 2023, nu a reușit să introducă fregatele în etapa a doua de modernizare, e o rușine națională. Nu putem să mai rămânem așa.

România are nevoie mai mult decât oricând de echipamente militare pentru Marina militară pentru a ne putea apăra. În fond, războiul a arătat că putem  să avem toate libertățile din lume,  putem să avem confort economic, putem să avem pace socială. La ce folos dacă te trezești a doua zi cu tancurile rușilor pe străzi? Deci securitatea militară este extrem, de importantă pentru un stat.

Exploatarea zăcămintelor de gaze din Marea Neagră este foarte importantă. România poate să devină o  autoritate în zonă și se apreciază că, dacă vom exploata resursele găsite acum pe fondul Mării Negre, vom putea produce 20 de miliarde de metri cubi pe an. În condițiile în care România consumă într-o iarnă grea 10. Noi putem să fim pe o rută de aprovizionare a Europei, a Uniunii Europene. Aici suntem oarecum întârziați, pentru că acum 5 ani de zile un politician, deși se făcuse o înțelegere cu Exxon, o companie cu o cifră de afaceri de două ori PIB-ul României, nu s-a înțeles la sistemul de taxare, iar legea offshore nu a ieșit așa cum au avut americanii de la Exxon și au părăsit Marea Neagră.  Cât de liniștiți am fi fost noi, dacă Exxon ar fi fost aici? Îndrăznea cineva să se apropie de noi?

De asemenea, România trebuie să participe la elaborarea Strategiei Mării Negre. Zilele trecute am primit o delegație de la Atlantic Council, condusă de domnul Remus Pricopie, rectorul SNSPA, și am discutat pe tema asta. De fapt, acest think tank este însărcinat de guvernul american să elaboreze un draft al strategiei Mării Negre. Așa se întâmplă în America. Marile decizii să iau un think-tankuri,  politicienii le preiau și le rostogolesc”.

• Recursul la memorie/Cum s-a ajuns aici:  Putin – un geopolitician de secolul 17, crezând că, în sfera de influență a marilor puteri, acestea trebuie să își impună punctul de vedere, iar regulile nu mai contează.

Vergil Chițac a spus: “În 2000, Vladimir Putin a ajuns președintele Rusiei, după – cred eu – ultimele alegeri libere din Rusia. Eu spun că au fost oarecum libere, pentru că și acestea au fost sub spectrul războiului din Cecenia din momentul acela. Imediat după ce ajunge președintele Rusiei, tot în 2000, Rusia a revenit la vechiul imn al Uniunii Sovietice.

În 2001, în Bundestag, în Parlamentul german, Putin a ținut un discurs în care a spus:  Am adus Occidentul în Rusia. În 2007, cu ocazia Conferinței de Securitate de la Munchen, Putin a afirmat, nici mai mult nici mai puțin, că destrămarea URSS a fost cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX –  o nostalgie după epoca imperialistă sovietică anticipa războiul rece care va veni. Ce s-a întâmplat între timp? De ce s-a schimbat puțin așa de mult? Vladimir Putin s-a înconjurat de foști kgb-iști și a asimilat o doctrină conform căreia se pune la îndoială ordinea mondială –  nu crede în tratate, în convenții internaționale, în înțelegeri, așa cum au fost ele după al Doilea Război Mondial. El a devenit un geopolitician de secolul 17, crezând că, în sfera de influență a marilor puteri, acestea trebuie să își impună punctul de vedere, iar regulile nu mai contează. Pe de altă parte, lumea bună, lumea occidentală în care ne includem și noi, acționează după paradigma conform căreia fiecare stat trebuie să își aleagă drumul, alianța sau uniunea din care face parte.

De altfel, trebuie să spunem că toate conflictele înghețate ce au urmat acestei perioade, adică după 2007, și aici amintim ce s-a întâmplat în Georgia, în Moldova, Ucraina, toate au avut ca fundament dorința acestor țări de a face parte din Uniunea Europeană și NATO.

În 2014, a avut loc anexarea Crimeei, în care Putin a testat Occidentul și a urmat militarizarea puternică a Crimeii, iar în 2022, în 24 februarie, a invadat Ucraina”.

• Atacul asupra Ucrainei: “Ceea ce trebuia să știe Putin și serviciile de informații  era faptul că Ucraina nu mai era cea din 2014”.

Războiul rușilor în Ucraina trebuia să dureze 3-5 zile, trebuia să fie un blitzkrieg și a avut în prima fază două obiective. Un obiectiv politic a fost înlocuirea lui Zelenski și a guvernului său și un obiectiv militar – cucerirea Kievului, a spus Vergil Chițac.

Domnia sa a explicat: “Pentru asta, rușii au invadat pe trei direcții  -un grup de armată a venit din Belarus și avea ca obiectiv să cucerească Kievul; un alt grup de armată a ieșit din Crimeea și trebuia să se ducă spre Odesa și celălalt grup de armată a atacat dinspre est. Cu Kiev, Harkov, Odesa cucerite,  cu siguranță Ucraina ar fi capitulat. Se spune că soldații din armatele din Belarus aveau uniforma de gală în raniță, urmând ca peste 5 zile să defileze prin piața din Kiev. Ca dovadă că aceea a fost cea mai puternică concentrare de forțe este că în nord a avut 6 brigăzi Spetsnaz, 6 brigăzi aeropurtate și 7 brigăzi de infanterie, forțe speciale și bine antrenate. Ce s-a întâmplat acolo știm cu toți. Rușii s -au oprit la porțile Kievului și s-au retras.

Ucraina, inițial surprinsă, pe măsură ce a trecut timpul și-a sporit puterea militară grație ajutorului occidental și în primul rând american. Trebuie să știm că mai mult de 80% din ajutorul militar provine din Statele Unite. Singura reușită de până în momentul acesta a rușilor a fost faptul că au creat un pod terestru care leagă Rusia continentală de Crimeea, ceea ce și-au și dorit.

Să spunem lucrurilor pe nume. Evoluția nefavorabilă a războiului pentru ruși și favorabilă pentru ucraineni se datorează președintelui Zelenski. Eu nu vreau să îl “eroizăm”. Dar rolul său a fost extrem de important din momentul în care americanii au vrut să îl deplaseze spre stânga, să facă un guvern, să plece din Kiev. El a spus:  Nu,  dați-mi arme să lupt și mergem mai departe. Mai mult decât atât, a avut o campanie media de comunicare extrem de bună, a însuflețit toată armata, a ridicat moralul și toată națiunea ucraineană și, de asemenea, activitatea diplomatică a fost excepțională. Uitați- vă că, prin activitatea sa diplomatică, a făcut ca Occidentul colectiv să ajute într- adevăr Ucraina.

Ceea ce trebuia să știe Putin și serviciile de informații  era faptul că Ucraina nu mai era cea din 2014. Armata se reorganizase, serviciile de informații se epuraseră. Se spune că, la nivelul 2014, 90%din serviciile de informații erau penetrate de ruși. Mai mult decât atât, Ucraina, poporul se occidentalizase, nu mai puteau să-i primească pe ruși cu flori. Putin nu a știut asta dintr-o greșeală a serviciilor de informații. Se spune că cel care răspundea de divizia din Ucraina a serviciilor de informații și acum este în arest la domiciliu.

În concluzie, misiunea inițială a lui Putin a eșuat. Obiectivele s-au schimbat. El ar fi mulțumit să înghețe conflictul aici, să păstreze teritoriile cucerite, să păstreze podul terestru. El crede că timpul este aliatul lui. Vrea să lungească războiul și crede că Ucraina e mult mai importantă pentru el decât este pentru Occident. El crede că Occidentul va obosi să mai ajute Ucraina. Pentru asta are nevoie de două lucruri: o economie care să nu colapseze – și până acum nu a colapsat – și o pace  socială”.

• Consecințele războiului

Prima consecință este că Europa se schimbă, a spus domnul Chițac, precizând: “Finlanda și Suedia, sperăm, se vor alătura NATO. Uniunea Europeană a dat Ucrainei și Moldovei de curând statutul de candidat la aderare.

Germania și Franța își reconsideră pozițiile. Încep într-adevăr să negocieze, în condițiile în care au avut poziții fundamental diferite.

Fiecare din cele două puteri se schimbă. Germania trebuie să-și schimbe economia dependentă de gazul rusesc ieftin și trebuie să o remodeleze. De asemenea, Germania va cheltui peste 100 de miliarde de euro pentru înarmare. Lucrurile sunt clare că Germania se schimbă.

Franța, care nu a fost dependentă de gazul rusesc pentru că are mai multă energie din centralele atomice, regândește alianțele. Președintele Macron a declarat că trebuie să i se ofere un to- do- list Ucrainei la summitul ce urmează la Vilnius pentru aderarea la NATO și, de asemenea, este de acord cu statutul de candidat la Uniunea Europeană și să se înceapă discuțiile de aderare la UE pentru Macedonia de Nord și Albania. E surprinzător cum își schimbă președintele Macron discursul. Vrea să i se ofere un plan de aderare la NATO Ucrainei, când în 2019 spunea că NATO este în moarte clinică.

A doua consecință – Rusia nu mai vrea să aibă deloc de a face cu Germania.

Rușii spun germanilor: Am iertat – cu referire la al Doilea Război Mondial,  am încercat să fim prieteni cu voi și am avut multe în comun politic și economic. Le dați arme ucrainenilor, le ajutați economia – să îți fie rușine, Scholz!

Sigur, ei pot fi supărați pe cancelarul Scholz, pentru că le-a destructurat Coloana a șasea, odată cu expulzarea foarte multor diplomați, cred că 100. Germania le-a arestat cârtițele din serviciile de informații germane. Este normal ca rușii să fie supărați, pentru că Ucraina este ajutată militar de Germania. Dar cancelarul Scholz face exact ce trebuie să facă un șef al unui stat atât de mare și de important în Uniunea Europeană și NATO.

Putin a făcut multe greșeli strategice până acum, de la faptul că și-a supraestimat puterea militară, a subestimat- o pe a Ucrainei, nu a crezut că Occidentul colectiv se va uni. Însă cea mai mare greșeală pe care a făcut- o, în opinia mea, că pentru câteva generații a dezlipit Rusia de Germania. Coșmarul cel mai mare al americanilor, după încheierea Războiului Rece, a fost o potențială alianță între Germania și Rusia –  o Rusie cu imensitatea resurselor naturale și o Germanie atât de dezvoltată tehnologic, într- o alianță, ar fi fost un concurent extrem de serios pentru Statele Unite. Ei bine, odată cu invadarea Ucrainei, americanii au scăpat de acest coșmar.

A treia consecință – războiul se extinde în Rusia prin contagiune. Nicio națiune care pornește un război nu vrea să fie de lungă durată. Fiecare națiune crede că are o putere și o forță de atac atât de importante încât se va finaliza imediat războiul. Așa a crezut și Rusia.  Ei bine, rușii nu au câștigat războiul, după cum bine știți. În această situație, apărătorul Ucraina începe să își crească puterea militară pe măsură ce războiul se desfășoară. E clar că războaiele lungi își au originea într-un calcul greșit al invadatorului. Rușii sunt acum în situația în care planul lor inițial a eșuat, trebuie să se recalibreze, trebuie să calculeze ce să facă în continuare. Par să fi abandonat total obiectivul de a cuceri întreaga Ucraină. Se mulțumesc numai cu conservarea situației din acest moment.

Dar, cu atât de multe resurse, rușii își pot permite luxul unor poticneli, pot să revină, dar e foarte dificil. Le trebuie o logistică mult mai performantă, le trebuie un moral mult mai ridicat al trupelor și,  de asemenea, au nevoie de mai mulți oameni. Luptătorii buni nu mai sunt. Au pățit asta și americanii în Vietnam, Afganistan, în Irak. Numai că nu era amenințată securitatea lor. Rusia, ducând războiul cu un vecin, este foarte probabil să importe războiul pe teritoriul său și vedeți ce s-a întâmplat cu incursiunile celor două miliții la Belgorod, uitați-vă la atacul cu drone, mai explodează rafinării. Deci e clar că Rusia a importat războiul pe teritoriul ei.

Consensul asupra războiului în interiorul societății ruse este unul extrem de solid, din păcate.  Rusia profundă și antioccidentală l-a respins pe Gorbaciov, care a vrut să fie un reformator și l-a îmbrățișat pe Putin. Propaganda rusă a fost extrem de eficientă și, printr-un mix de mijloace de propagandă mai primitive sau mai sofisticate,  a sădit în mințile rușilor acest narativ – Rusia duce un război cu Occidentul colectiv condus de americani, care vor să o destrame și să-i fure bogăția.

Astfel, s-a creat o coeziune în jurul țarului Putin la care a participat și Biserica Ortodoxă Rusă, recunoscută ca fiind Ortodoxia cea mai intransigentă și care răspândește teza care există de pe vremea lui Petru cel Mare că orice ortodox este supusul țarului.

E clar că Rusia profundă are mentalități tradițional autoritare și antioccidentale.

Establishmentul politic din spatele lui Putin este încolonat în jurul lui, pentru că el a avut grijă să îl facă părtaș la tot războiul acesta și la crimele odioase. Aduceți- vă aminte cum i- a consultat pe toți înainte de a declanșa începutul războiului. Fiecare și- a spus punctul de vedere și la un moment dat Narîșkin, șeful Serviciului de Informații Externe, s-a bâlbâit puțin și Putin i-a spus: Ce ai? Hai, fii direct, spune ce ai de spus!

Narativul acesta al luptei împotriva fascismului din Ucraina a prins în Rusia. Cum să spui că lupți împotriva fascismului când tu invadezi o țară, îi negi cultura, tradițiile, limba, obiceiurile? Păi ce abordare este mai fascistă decât asta? Și tu în același timp spui că lupți împotriva fascismului.

Economia Rusiei este  ultima consecință. Suferă, dar nu moare. Odată cu începerea războiului, toate companiile occidentale, în marea majoritate, s-au retras de acolo. Au fost impuse sancțiuni drastice asupra importului de tehnologii. Rusia era dependentă 70- 80% de tehnologiile pe care le importa din Occident. Occidentul nu mai importă gaz și petrol, o mare sursă de venituri. Băncile rusești au fost decuplate de la sistemul SWIFT de plăți. Pe măsură ce războiul se prelungește, devine din ce în ce mai clar pentru noi toți că relațiile economice între Rusia și Occident nu vor fi restabilite prea curând. Asta e realitatea. A existat așteptarea din partea noastră ca sancțiunile economice să ducă la colapsarea economiei rusești. Lucrul acesta nu s-a produs. Economia rusească a fost mai rezilientă decât ne așteptam noi. Anul trecut a avut o scădere de 2%  PIB, deși se anticipa 5,6%. Un rol bun l-a avut și Banca Națională, unde guvernatorul Elvira Nabiullina a luptat cât a putut și ea să lupte cu inflația. Chiar și așa, rubla s- a devalorizat față de dolar cu 20%.

Mai mult decât atât, anul trecut nu poate fi edificator, pentru că, în primele luni ale războiului, prețurile la petrol și la gaze au crescut foarte mult și atunci veniturile rușilor au fost uriașe. Totuși, rubla s-a devalorizat cu 20%.

În plus sunt un milion de ruși care au plecat din calea războiului. Mai sunt tineri înrolați în armată, care sunt scoși din câmpul muncii. Nu are cum să-i fie bine economiei ruse.

Principala problemă a economiei rusești a fost întotdeauna este că ea nu produce valoare adăugată mare, nu produce progres tehnologic”.