- “Profesorii mi-au spus că soluția nu are riscuri“
- Industria petrolului și gazelor a semnalat din ce în ce mai mult necesitatea ca Statul Român să își asume un rol activ în asigurarea accesului la finanțare publică sau la alte scheme de sprijin financiar fiind esențială pentru proiectele de stocare a CO2
Energia României va fi o energie verde în totalitate, in 2030, însă acest lucru nu este suficient pentru a rămâne competitivi, iar o soluție în acest sens ar putea fi proiectele de stocare de carbon, a spus, azi, Ministrul Economiei Ștefan Radu Oprea.
Pentru România, tehnologia de stocare de carbon a ajuns în prim-plan, având în vedere angajamentele ambițioase asumate de UE în domeniul climei, impuse prin regulamentul Net Zero Industry Act – NZIA.
Conform prevederilor NZIA începând cu anul 2030 din cele 50 de milioane de tone de CO2 asumate de UE / an, a fi captate şi stocate, România are obligația de a asigura stocarea a aproximativ 9 milioane tone pe an. În ceea ce privește această obligație de stocare, numai industria cimentului are nevoie de o capacitate de stocare de aproximativ opt milioane de tone de CO2 / an, potrivit unui studiu al Federației Patronatelor din Petrol și Gaze (FPPG).
Ștefan Radu Oprea a menționat că faptul că țara noastră va avea o energie complet verde în 2030 a suscitat interesul investitorilor germani, întrucât, în prezent, companiile sunt verificate până la al patrulea furnizor pe lanț, dacă folosesc energie verde.
Totuși, el a precizat că sunt procese de fabricație unde măsurile care țin de eficiență energetică nu sunt suficiente: “Sunt lucruri care vin din procesul de fabricație, din procesul de producție al acelei companii. Dau exemplu cimentul, oțelul… Atunci, trebuie să mai vii cu o soluție pentru a putea într-adevăr să fii competitiv și să nu trebuiască să plătești costul certificatelor, care, așa cum se preconizează astăzi, în Europa, vor avea costuri foarte mari O soluție poate fi aceasta de captare și stocare a carbonului.
Sunt inginer de petrol și gaze. Am trecut pe la școală. Și am trecut pe la școală, în ultima vreme, să-mi întreb profesorii dacă această soluție, din punctul lor de vedere, este o soluție corectă și este o soluție care pentru România are riscuri. Mi-au spus că nu are riscuri.”
Ministrul a mai spus ca România are o șansă – faptul că am avut prima rafinărie de petrol din lume, lângă Ploiești: “Avem o industrie de petrol și gaze puternică și o consecință a exploatării sondelor a fost că foarte multe dintre ele, astăzi, au terminat ciclul de producție și pot fi, din punct de vedere geologic, o soluție foarte bună pentru captarea carbonului. De aceea, profesorii mei de la facultate mi-au spus că este o soluție viabilă pentru România.”
El a amintit că, la nivel european, s-a pus problema finanțării, pentru că proiectele de captare și stocare a carbonului sunt scumpe, în prezent: “Comisia Europeana a ajuns, la un moment dat, la concluzia că ar trebui să finanțeze cine a poluat. Sigur, cu 30 de ani in urmă, cu 50 de ani în urmă, nu știam că vom polua, dar asta este un alt subiect. Și au spus ca cei din petrol și gaze, patronatele, companiile trebuie să plătească peste tot în Europa. Riscul foarte mare pentru noi, pentru România, ar fi fost, fiind al treilea producător de petrol și gaze din Europa, din Uniunea Europeană, să fie obligate companiile din România să plătească un proiect de stocare a carbonului oriunde în Europa. Poziția noastră la minister a fost împotrivă. Ne-am aliniat cu Danemarca și cu Olanda spunând că nu este corect. Interesul nostru este ca această finanțare a proiectelor pilot în acest moment, pe captarea și stocarea carbonului, să fie în România și să găsim împreună, toată industria, și suntem în contact cu Federația Patronatelor din Petrol și Gaze și cu potențialii beneficiari ai acestor fonduri, in discuții, cum putem să avem astfel de proiecte pilot.”
Referitor la potențiale surse de finanțare pentru astfel de proiecte, ministrul a amintit fondul de inovare, care nu a fost accesat niciodată în România: “Am făcut infoday, au făcut o zi a porților deschise la minister, i-am chemat pe cei de la DG Clima, am avut niște discuții foarte dure pe alocuri, pentru că industria normal, își apără poziția și o face din ce în ce mai solid la nivel european.
Urmare a acestui fapt, săptămâna trecută, am semnat două scrisori de susținere pentru două companii românești, pentru susținerea lor pentru proiecte pilot. Cu o a treia am vorbit deja și vor veni cu o scrisoare de susținere pentru ca fondurile din Fondul de Inovare să ajungă și în România.”
Ministrul a mai precizat ca a scos din circuitul de avizare legea minelor, pentru a introduce si posibilitatea de stocare a carbonului.
Potrivit unui studiu al Federatiei Patronale Petrol si Gaze, industria petrolului și gazelor a semnalat necesitatea ca statul român să își asume un rol activ în asigurarea accesului la finanțare publică sau la alte scheme de sprijin financiar fiind esențială pentru proiectele de stocare a CO2 , din cauza:
– Investițiilor cu utilizare intensivă de capital;
-Perioadelor lungi de dezvoltare a proiectelor (8-10 ani), cu un preț incert al schemei de comercializare a certificatelor de emisii de CO2 (ETS), ca măsură de evitare a costurilor de-a lungul întregului lanț valoric pentru o perioadă atât de lungă și o perioadă lungă de recuperare a investițiilor datorită longevității operațiunilor;
– Riscul de longevitate a obligațiilor de mediu. Având în vedere că autoritățile nu oferă garanții în ceea ce privește asumarea unor contracte ferme în relația cu emițătorii pentru cel puțin un deceniu, care să poată justifica o finanțare alternativă din împrumuturi externe pentru astfel de investiții. În cazul în care autoritățile nu reușesc să acorde sprijin în acest sens pentru industrie, există riscul ca entitățile vizate să se confrunte cu un impact financiar negativ semnificativ asupra activității lor, în special operatorii mici și mijlocii. În figura de mai jos sunt prezentate intervale de costuri orientative pentru componentele lanțului valoric al CCS, calculate în USD pentru 2020
Abordarea captării, transportului și stocării dioxidului de carbon reprezintă o provocare complexă, în special atunci când este vorba de a obține angajamente de investiții din partea emițătorilor, impunând în același timp obligații privind capacitatea de stocare, așa cum propune Legea privind industria cu zero emisii nete (Net Zero Industry Act – NZIA) pentru industria petrolului și a gazelor naturale. Această dublă cerință necesită o echilibrare atentă pentru a se asigura că emitenții sunt stimulați să investească în tehnologii de captare, garantând, în același timp, disponibilitatea unei capacități de stocare suficiente pentru a găzdui CO2 captat. Posibila impunere a unor obligații privind capacitatea de stocare adaugă un nivel suplimentar de complexitate, deoarece necesită o estimare precisă a nevoilor viitoare de stocare și o coordonare între părțile interesate din industrie. Dacă aceste angajamente nu se gestionează în mod eficient, ar putea apărea blocaje în cadrul lanțului valoric CCS, ceea ce ar împiedica progresul în direcția atingerii obiectivelor de reducere a emisiilor și ar crea incertitudine atât pentru investitori, cât și pentru factorii de decizie politică, arata FPPG.
În plus, România se confruntă cu provocări semnificative legate de lipsa infrastructurii de transport al CO2 , ceea ce acutizează și mai mult blocajul din cadrul lanțului valoric CCS. În ciuda potențialului României în ceea ce privește implementarea CCS, inclusiv a unor ample situri de stocare geologică, absența unei rețele de transport adecvate limitează fezabilitatea proiectelor CCS la scară largă: ”Fără infrastructura necesară pentru transportul CO2 captat de la emițători la siturile de stocare, beneficiile potențiale ale tehnologiei CCS nu pot fi realizate pe deplin. Pentru a depăși această provocare este nevoie de investiții substanțiale în construirea infrastructurii de transport al CO2 , precum și de coordonare între agențiile guvernamentale, părțile interesate din industrie și instituțiile financiare pentru a asigura dezvoltarea la timp a unei rețele de transport cuprinzătoare și eficiente. Nerezolvarea acestui deficit de infrastructură nu numai că îngreunează capacitatea României de a reduce emisiile, dar împiedică și competitivitatea sa în tranziția către o economie cu emisii reduse de carbon”.
Conform studiului, CCS contribuie la atenuarea schimbărilor climatice, permițând captarea emisiilor de CO2 înainte ca acestea să ajungă în atmosferă sau eliminând emisiile istorice din aer. CCS permite sectorului industrial să își continue activitatea cu emisii reduse de CO2 , jucând astfel un rol esențial în atenuarea emisiilor antropice. CCS poate contribui, de asemenea, la dezvoltarea unei platforme pentru hidrogenul albastru, ca sursă de energie alternativă.
Captarea și stocarea carbonului (sechestrarea dioxidului de carbonul) reprezintă un set de tehnologii care vizează captarea, transportul și stocarea permanentă în condiții de siguranță a CO2 , care altfel ar fi eliberat în atmosferă. Tehnologiile de captare și utilizare a carbonului (CCU) permit reutilizarea carbonului captat, sporind circularitatea acestuia și reducând potențial emisiile sale în atmosferă. Sechestrarea geologică este o metodă dovedită de stocare subterană a CO2 în care acesta este injectat în subteran în formațiuni adânci de roci pentru a fi stocat pe termen lung. Prin captarea CO2 și stocarea acestuia la mare adâncime în subteran, operatorii pot preveni eliberarea de emisii de CO2 în atmosferă, contribuind astfel la protejarea mediului și la combaterea activă a schimbărilor climatice pe termen lung prin sprijinirea decarbonizării industriilor energointensive
| Știri BVB